2,409 matches
-
trimisă Maitreyiei de ziua ei de un necunoscut, împreună cu acele flori magnifice. Doresc nebunește să știu ce scrie acolo și, cum bengaleza mea e acum foarte incertă, mă rog de un farmacist din apropiere să mi-o traducă. Iat~o: "Neuitata mea lumină, nu pot veni astăzi să te văd, căci pe tine nu te pot vedea decât singură, numai pentru mine, așa cum te aveam eu cândva, în brațele mele, și ziua aceea..." Nu mai pot transcrie. Sufăr de o gelozie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Adameșteanu stăpânește la fel de bine ambele registre : și pe cel individual, aparent minor, psihologic, monden și burghez, și pe acela colectiv, politic, în care războiul și refugiul sunt privite ca mari catastrofe naționale. împletirea lor e absolut remarcabilă, firească. Scene de neuitat găsim în amândouă : întâlnirea din grădina cu trandafiri dintre Sophie și Ialomițeanu ; așteptarea de către Papa a unei audiențe într-o anticameră ministerială ; bombardarea unui depozit de lemne cu mulți morți și răniți : agitația lui Margot, geloasă pe sora ei și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vorbirii profesorului Mironescu se ajunge până la stilul popular, mustos, al zeflemitoarei Vica - oameni atât de diferiți, pe care îi reunește istoria. Iar echilibrul și unitatea acestei cărți stau în aceste opoziții, prezentate fără nici un exces, și în această cumătră de neuitat care a trecut prin toate și care, când este pe picior de plecare din această viață, în final, îi spune nepotului : „Să vorbim ce trebuie. Să vorbim de ale noastre“. Nu s-ar putea spune ceva mai exact despre acest
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de copii încoronați cu spice, cai gonind pe lună etc., iar anotimpuri încărcate de roade sau de promisiuni învăluie peisajele. Fiindcă trecutul este leagănul gândurilor poetului, nici copilăria nu putea fi eludată, fiind parte a acestei lumi pierdute, însă de neuitat, care-și trimite în prezent mesageri, fragmente de imagini auditive, olfactive, dar, mai ales, vizuale: coacerea porumbului în fânețe, carele împovărate cu roadele câmpului care se întorc în sat, toamne arămii, mori măcinând timpul, atmosferă uneori bucolică (la care face
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este mohorât - Toamna iarăși a venit!... * Ploile iar au venit Cu stropi mari și argintii; Vântul iarăși a aflat C-a venit toamna prin sat... Ceața iar s-a răspândit Peste satul cenușiu, Norii iar au cufundat Noaptea cea de neuitat; Toamna iar ne-a minunat Cu tot ce ea ne-a lăsat!... Podeanu Costinela - Ramona Școala Gimnazială Dumbrăvița JOCURI DE RIME... FĂRĂ TITLU De când a venit toamna, în grădină N-am mai văzut o pată de lumină. Și picurii de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
în care, cu o excepție, am ales să văd numai spectacole în limba ma ghiară, am senzația că m-am întors... de la Budapesta! Mă simt confuz și golit. Și mă grăbesc să subliniez că văzusem relativ de mult splendoarea (de neuitat) a cuplului Mariana Mihuț - Marian Râlea din Plinta lui Pavel Sa naev, în tulburătoarea dramatizare a lui Yuri Kordonsky, 161 UMILIRE ȘI INDIGNARE LA OPERĂ derutant-captivantul Ivanov al lui Andrei Șerban și inconfor tabila Purificare a lui Petr Zelenka, în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dinică în Godot, a fi evocat ca partener de sforăituri cu Caragiu, ori ca Guliță cu Draga Olteanu-Chirița, asta devine curat asasinat la blazon. Meștere, s-avem iertare, însă domnia voastră și când pune mâna pe-o scobitoare face spectacol de neuitat. Nu vă mai ierarhizați aparițiile! Când ești Marin Moraru, fiecare gest, fiecare suflare, grimasă, pas, tăcere, încruntare... devine teatru copleșitor. Scenă tare, de șocantă empatie, cu Eugen Simion! Să vezi și să nu crezi! Dacă tot ne-am încrucișat (mă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
24 mai 2012 EPILOG Șir de plecări Ce bine ar fi fost dacă, odată citind titlul de mai sus, regia v-ar fi insinuat auditiv Șir de cocori, mândra suavitate a lui Dan Andrei Aldea, cel care ne a dăruit neuitatul „om bun, deschide-ne poarta / dă ne o coajă și nu ne goni / și-n schimb îți vom alina tristețea / cu vesele cântece și ghi dușii“! Era fundalul sonor ideal. Asta fiindcă voiam să-i anunț într-un mod cât
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
au răsfrînt-o asupra unei vieți atât de izolate și de lipsite de fericire precum este a mea; // totuși eu nu voi uita că acea fericire mi-a fost dată între patru păreți ai tăi, ai lui. Tu știi, dulce și neuitată amică, că sentimentul de care-ți vorbesc nu e nimic banal, nimic care să aibă ceva comun nici cu teoria plăcerii, la care se-nchină mulțimea celor fericiți, nici platitudinele unei tinereți necoapte. Nici tinerețea, nici frumseța ta, nici virtuți
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
lume a ficțiunii, mici fragmente autobiografice transpar din textul „Vă iubesc, doamnă Irina!”, povestea Laviniei, fetița suferind de autism și pe care dragostea doamnei Irina și modul special în care cele două comunică o fac să rostească primele vorbe. De neuitat este portretul copilului din Darul „Mulțumesc”, Dumitrel cel șotios și cu fața plină de toți pistruii lumii. Vegheat de o bunică de poveste, copilul înțelege cât de importante sunt darurile pe care ni le-a lăsat Dumnezeu, frumusețea lumii, grădina
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
din comportamentul lor o pildă și pentru străini, încât a fi Român să însemne a fi pilduitor în tot ce gândești, rostești și faci. Exemplul eroilor și martirilor istoriei noastre ne obligă moral și consiliază practic. Între ei, în veci neuitatul mareșal Ion Antonescu stă vertical și solar la datorie. Lui Savel i-au rămas în memorie cuvintele generalului Ion Antonescu: “Basarabia face parte integrantă din Moldova lui Ștefan cel Mare... Acest teritoriu va tinde mereu să se realipească la Patria
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
creștinești a proiectului meu. Cel decedat făcuse facultatea cu mari privațiuni, iar rudele sale din Huși nu dădeau niciun semn de participare, după ce-i luaseră legal și valorificaseră apartamentul. I-am mulțumit frățește lui Savel pentru truda lui de neuitat. Mă simțeam obligat să-i răspund pozitiv inițiativelor, dorințelor pe care le mai schița. Așa de exemplu, într-o zi, după ce-i prezentasem cartea sa și împreună realizaserăm pe cea despre Părintele Tertulian Langa, mi-a povestit detaliat cum s-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sperat să fie atât de bine primit de cititori, mai ales când e vorba de persoane avizate. Duminică 23 aug. 2009. Astăzi se împlinesc exact 26 de ani de când mi-am condus soția pe drumul fără de întoarcere - sfântă și de neuitat să-i fie amintirea! Musafira mea de suflet e în alertă maximă pe la bucătărie, în timp ce tot astăzi urmează să sosească de la București d-na Liliana Meran și al său fiu, Luca. Vor sosi în preajma orei 17 și vor trebui întâmpinați
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
frumoase, care de multe ori mi-au indus sentimentul fericirii de a trăi anumite momente ale existenței mele care, cu toate unele rele și năpaste ce s-au abătut asupra mea, a meritat și merită să trăiesc! Dacă în școală neuitatul meu prof. de muzică V. Teodorescu îmi dădea totdeauna nota zece, astăzi abia dacă mi-ar da un trei. N-avem ce face! Încet, încet toate vin și trec și ne lasă totuși o mângâiere... De la venirea Marianei la Bârlad
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
roman spre sfârșitul secolului cinci al erei noastre. Mai știi?... poate că am dreptate... În ultima zi de august cu un taxi ne facem drum sus, spre cimitir, spre noul Bârlad mutat sub cruci și ne facem datoria pioasă către neuitata și în veci pomenita noastră dispărută. Curând, lângă florile noastre se va adăuga un nou strat de frunze din teiul falnic ce-i străjuie mormântul și presară în fiecare toamnă noi frunze galbene, galbene... Curând va fi stratul cu numărul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
înviorătoare și cu atâtea impresii din destăinuirile musafirilor care au venit și au plecat, lăsând în urmă un ecou al celor meditate până la ceas târziu din noapte. Și astăzi ne mai revin prieteni de suflet pentru mărturisiri și impresii de neuitat, căci fiecare din cei prezenți are câte ceva de spus, de adus aminte, de rememorat repetat, pentru că acestea fac parte din zestrea spirituală a fiecăruia... Marți, 1 septembrie 2009. Se termină sărbătoarea de 25 de zile... și-i voi duce dorul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
tot ce ai făcut pentru ei. Din mâinile tale am primit cu mulțumire profundă un buchet mare de flori ale RECUNOȘTINȚEI, care au o însemnătate mult mai mare decât ar avea orice buchet de flori. Apoi am privit tabloul de neuitat când dascălii au primit „bobocii de cl. I”, strigându-i pentru prima dată și când aceștia pășeau pe sub buchetele de flori ale școlarilor mai mari cu emoția de neuitat înscrisă pe fețele lor frumoase, căutându-și MAMA ce-i va
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ar avea orice buchet de flori. Apoi am privit tabloul de neuitat când dascălii au primit „bobocii de cl. I”, strigându-i pentru prima dată și când aceștia pășeau pe sub buchetele de flori ale școlarilor mai mari cu emoția de neuitat înscrisă pe fețele lor frumoase, căutându-și MAMA ce-i va ocroti pe parcursul anilor. Privindu-i, fără să vreau, mi-am reamintit cu vădită emoție - niciodată târzie - de primul meu an de școală, din care mai păstrez chipul învățătoarei mele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
relaxat și bucuros de lumea tânără în casa mea. Observ figurile triste ale musafirelor mele, dar pun totul pe seama unei oboseli trecătoare. Cu multă precauție mi se transmite oarecum ocolit știrea șocantă, de necrezut, privind decesul fulgerător al bunului și neuitatului meu prieten, Gil Crăescu... Am rămas perplex și speram să fie o glumă macabră, deși nu se glumește pe această temă. Stau tăcut, posomorât și mă gândesc la muntele de om, la stejarul falnic în deplinătatea forței creatoare... Cum, Doamne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a o determina să pronunțe cât mai clar, cât mai inteligibil pentru restul clasei, care devenea tot mai interesată și tot mai apreciativă la adresa ei, care depășise norma fixată. La sfârșit, în admirația clasei întregi, i-am pus Gabrielei acel neuitat zece, neuitat și astăzi. A repetat fidel întreaga poezie - după atâția ani - mult mai clar decât atunci - dovadă a progresului marcat către o vorbire normală. În felul acesta original am revenit în anii de activitate la catedră, întărindu-mi și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
determina să pronunțe cât mai clar, cât mai inteligibil pentru restul clasei, care devenea tot mai interesată și tot mai apreciativă la adresa ei, care depășise norma fixată. La sfârșit, în admirația clasei întregi, i-am pus Gabrielei acel neuitat zece, neuitat și astăzi. A repetat fidel întreaga poezie - după atâția ani - mult mai clar decât atunci - dovadă a progresului marcat către o vorbire normală. În felul acesta original am revenit în anii de activitate la catedră, întărindu-mi și mai mult
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nu m-ar întreba ochii de sănătate, aș citi mult mai mult. Mulțumesc Doamne și de atât! Am și un moment de tristețe... La Paris, mâine, 23 septembrie, va avea loc incinerarea mult, mult regretatului Gil Crăescu, un prieten de neuitat și un om adevărat... Dumnezeu să-l odihnească în pace. Dragă Gil... Du Sus, Creatorului, rugămintea noastră de a veghea asupra lumii și a o îndruma să nu se abată de la menirea ce i-a fost hărăzită încă din începutul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
spre Sipeni, dr. Liviu Crăescu, vărul lui Gil. S-a grăbit vrând să ajungă la timp la destinație. Apariția fugitivă a musafirului bucureștean m-a încărcat emoțional prin aceea că chipul musafirului mi-a reîmprospătat imaginea perfectă a îndrăgitului și neuitatului meu prieten Gil Crăescu. În ziua următoare, deși duminică, eu am programul meu de citit chiar spornic, iar la odihna de prânz mă visez student, deci cu cel puțin 55 de ani mai tânăr. Mă aflam la ultimul examen pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
întins către Iași. Ajung acasă la ora 15. Eram oarecum obosit, dar trăirea intens emoțională a momentului respectiv mă face să nu pot adormi imediat, așa cum se întâmplă într-o zi obișnuită, pentru că astăzi a fost o zi deosebită, de neuitat. Se demonstrează clar că și un moment fericit ca cel de astăzi nu te lasă să adormi imediat!... Am promisiunea doamnei că mă va suna, pentru că eu sunt mai legat de casă și deci mai aproape de telefon. Am promisiunea că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Mi-a promis că-mi va spune părerea personală și cred, din punct de vedere redacțional, răspunsul nu se va lăsa așteptat mult timp. Rar am avut astfel de bucurii, exceptând pe cele de ordin familial. E o zi de neuitat! Sâmbătă, 9 ianuarie 2010. Începând cu ora 10 reiau lucrul și constat că merge relativ bine. Am ajuns la momentul lansării volumului II, la plecarea Marianei și a musafirilor bucureșteni. Partea narativă avansează mai rapid și chiar cursiv. Corectez textul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]