2,419 matches
-
părea că trimite un apel îngrijorat către puterile invizibile... Sala întreagă, executanți și auditori, toată lumea avea ochii în lacrimi, și cred că nimeni, cu emoția în gît, nu a putut dejuna ca de obicei la ieșirea de la acest concert de neuitat*. Viena continua să-și justifice reputația de pepinieră de subrete vioaie pentru operete de renume: Oscar Strauss cu Waltzer traum și Lehar cu Văduva veselă abia scrisă, erau cei care, la sosirea mea, dețineau marele succes, iar orchestrele de prin
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de regiunile unde se născuse, acei Ardeni ale căror case cu acoperișuri de ardezie și cu fumul albăstrui plutind prin pădurile întunecate le descria cu atîta simplitate. Versurile lui Verlaine, citite cu voce tare de Claudel, căpătau un accent de neuitat, făcîndu-te să-ți ții cu greu emoția. Ca prin farmec, discursul său greoi ce evoca plugul trăgînd brazdă prin pămîntul plin de mușuroaie devenea ușor și supranatural. Ambasada britanică îl avea în fruntea ei pe sir Georges Clark care, numit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aflam urcau spornic niște nori albi ca de vată. Acei nori s-au masat în jurul meu și al celor din jur și urcau tot mai sus. În acești nori de vată, care ne împresurau, stau și privesc un măreț și neuitat apus de soare în munți! Mă aflam atunci ca un Dumnezeu printre nori, cu fruntea în văzduh, în timp ce soarele scăpăta tot mai mult spre apus și își trimitea spre noi ultimele raze de lumină. Impresionat la maximum, într-o stare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de impresionabilitate, am făcut un tainic legământ cu Dumnezeu, zicându-mi mie însumi și lui Dumnezeu: „Doamne, de-o fi să mor cândva pe câmpul de luptă, îngăduie-mi să mor pentru Transilvania și pe pământul Transilvaniei”. Fantastică și de neuitat a fost acea plimbare pe crestele Făgărașului! M-am trezit din reveria mea și am dat curs invitației gazdelor noastre ocazionale înfruptându-ne din produsele stânii. Peste noapte am dormit înfășurat într-un enorm și călduros cojoc cu blana groasă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
instruirea practică a noastră în această zonă, cu acele lupte hotărâtoare de la Coșna, Cireșoaia și alte localități din vara lui 1917. Vedeam pe viu urmele neșterse ale obuzelor care au brăzdat pământul cu gropi, precum fața unui bolnav de vărsat. Neuitată mi-a rămas întâlnirea batalionului nostru de elevi cu un cioban din partea locului, decorat pentru că a condus pe cărări numai de el știute un batalion românesc, care s-a strecurat în spatele pozițiilor austro germane și a dat peste cap toată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
școlarității noastre și mai ales să revedem locul unde, cândva, fusese o mândrețe de școală! Târziu, către orele 11 seara, ne-am despărțit fiecare mergând spre locul și rostul lui - după ce strânsesem o mare rezervă de bucurii și emoții de neuitat! Cu această ocazie, colegul Stan Mohonea a făcut un set de fotografii individuale și de grup pe care ni le-a trimis și care se află păstrate cu grijă de fiecare dintre noi. Când ne-am trezit din această reverie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ne depășise, fusese cândva comandantul miliției locale. La capătul străzii noastre, o femeie își cheamă soțul să vină repede, repede că... Ceaușescu fuge cu elicopterul spre o destinație oarecare... Intrăm și noi odată cu stăpânul casei și vedem acel moment de neuitat, când atotputernicul nostru dictator, în panică, își ia zborul... Nu ne venea să credem ochilor! Cel mai iubit, cel mai stimat, cel mai adulat, cel care în „Epoca de aur” fusese atâția ani Dumnezeul României, drămuindu-ne cu zgârcenie hrana
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de la Londra, din visul meu... Ore întregi mi-a relatat despre ce văzuse în Anglia, bucurându-mă și mai mult că am determinat-o să nu renunțe la acea excursie de zece zile cu mașina Alietei. După aceea, momente de neuitat între tată și fiică, și plimbări repetate pentru a mă familiariza și mai mult cu oamenii și locurile respective. Din discuții Mariana a înțeles că în lipsa ei mă descurcasem mult peste cele mai optimiste așteptări ale sale, cu un însemnat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și astăzi. Story-ul e lucrul cel mai bun din tot filmul : o poveste aparent nebunească, plină de verva idiș a dialogurilor și de întorsături de situație nu o dată burlești. Suntem finalul filmului ne divulgă realitatea cu o ultimă imagine de neuitat în visul unui nebun, al nebunului satului, Schlomo ; din această perspectivă, totul se leagă, imposibila Istorie mare se face mică și posibilă, cât să încapă în istoria povestită a bietului Schlomo, în trenul deportaților, zburând în ritmul muzicii lui Goran
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Era o probă fizică, doar că fiecare o făcea altfel. Dându-se peste cap să găsească soluții, jonglând cu o disponibilitate deja mult pusă la lucru de Găbița, Otilia este personajul cel mai emoționant, iar Anamaria Marinca o face de neuitat : dinamismul ei melancolic, resemnarea cu care acceptă se devină victima unei victime și înverșunarea obosită cu care ține să meargă până în pânzele albe pentru a-și salva prietena îți rămân pe retină. La rândul ei, Găbița jonglează abil cu o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la premiul Gopo pentru cel mai bun actor într-un rol principal au fost nominalizați doar doi dintre cei trei actori din A fost sau n-a fost ? : Ion Sapdaru (care a și câștigat) și Teo Corban ; veteranul Mircea Andreescu (neuitatul moș Pișcoci) a fost lăsat pe dinafară ! Cred că a fost singura gafă a juriului de nominalizări, datorată, se pare, singurului actor din acest juriu, care a considerat că jocul lui Mircea Andreescu este teatral ! Nu știu cum poți fi actor și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
imensei mulțimi, aclamând cu delir pe suveranul întregitor de neam care venea în fruntea gloriosului cortegiu, călare, având la dreapta, pe regina Maria, iar la stânga, pe generalul Berthlot. Însuflețirea și entuziasmul populației nu mai aveau margini. O zi mare și neuitată tuturor celor ce au avut, atunci fericirea să trăiască”43. Anul 1918 a reprezentat așadar, un moment decisiv pentru istoria românilor, prin realizarea dezideratului național. În același timp, a marcat începutul unei noi etape din 41 Ion Agrigoroaiei, op.cit., p.
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
tine. Poza ta am schimbat-o de la locul ei, tu știi unde era. Acum am așezat-o în așa fel că o pot vedea și atunci când mă culc. Atunci când închid ochii cu rugăminte fierbinte spre Dumnezeu, chipul tău drag și neuitat de mine niciodată e în fața mea, iar lângă fotografie am așezat tot pe birou, doar poza mea. Să stea cel puțin ele nedespărțite... Acum a sosit și Marlena. Caută să-mi spună ce toalete au fost pe la nuntă, dar gândul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nu te pot ajuta, întrucât, nu știu nimic în legătură cu acei ale căror adrese îți sunt necunoscute. M-a impresionat mult vestea dispariției celor șapte - cu care am trăit pe aceleași bănci - având aceleași visuri - ce ne-au legănat anii de neuitat, ai copilăriei, adolescenței și apoi ai tinereții. Voi lua legătura cu Grigore și poate chiar împreună vom sosi la Bârlad în seara zilei de 1 iulie, așa cum ai stabilit tu. Și-acum, transmite lui Mitică și Ionel îmbrățișările mele, alături de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
orașul școlarității noastre și mai ale să revedem locul unde, cândva, fusese o mândrețe de școală ! Târziu, către orele 11 seara, neam despărțit, fiecare mergând spre locul și rostul lui - după ce strânsesem o mare rezervă de bucurii și emoții de neuitat! Cu această ocazie, colegul Stan Mohonea a făcut un set de fotografii individuale și de grup pe care le-a trimis și care se află păstrate cu grijă de fiecare dintre noi. Când ne-am trezit din această reverie ne
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
se poate de bine. Este locul unde în mulți ani, cu familia dumneavoastră, am găsit căldura și bucuria unor zile ce nu vor mai veni, din suflul lor lipsind tocmai soțiile noastre care știau să facă totul frumos și de neuitat. Vai, cum s au dus, și o dată cu ele și alintările noastre !! Aș vrea să vă întreb, ce mai faceți, cum stați cu sănătatea, cum reușiți să înlăturați greutățile care apar zilnic, singurătatea care poate da omului, atâtea?! Doamne, când mă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
grădina publică și orașul care timp de 5 ani mi-am dat din atmosfera lor, mie. La Sibiu mi-am încheiat studiile Școlii normale, însă tot Bârladul mi-a rămas cel mai mult întipărit în suflet. Tot atât de calde și de neuitat păstrez în suflet și zilele în care ați fost la noi în perioada școlarității cât și în anii în care ne-am revăzut cu familiile la Cârțișoara.. Toate au trecut, toate le păstrăm în suflet ca ceva care nu ar
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
dumneavoastră și ale noastre, a fost atât de plăcut, de reconfortant. E adevărat, fiecare din noi ne simțim bine acolo unde ne-am petrecut o parte din viață, cu atât mai mult cu cât păstrăm în suflete urme frumoase, de neuitat. Ori, pentru dumneavoastră ca și pentru noi, Cârțișoara este locul care ne-a oferit asemenea momente. Păcat că ele au trecut și din ele au mai rămas doar ceva în domeniul amintirilor. Este bine când și acestea sunt frumoase și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și poliția. Pe trotuarele din fața sălii, publicul se îngrămădise și aștepta înfrigurat desfășurarea evenimentelor. Președinte al întrunirii a fost aclamat Dimitrie Giani: au vorbit Petre Grădișteanu, Gheorghe Paladi și Ion Lahovary. A doua zi, în Gara de Nord, s-au petrecut scene neuitate de entuziasm; plecau surghiuniții, dar tot în seara aceea plecau și studenții universitari la Congresul studențesc din Brăila. S-au rostit cuvântări patriotice, tinerii s-au îmbrățișat. Ziarul Drepturile omului descrie astfel tot ce s-a petrecut: „Când clopotul sună
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ministerială să stea hoții de ceasornice. Ceilalți miniștri s-au sculat furioși și protestând, iar Radu Mihai a ieșit din incintă. Dar în toiul celui mai asurzitor scandal erau și izbucniri de hohote de râs. Într-una din aceste ședințe neuitate pentru cine a fost martor vorbea de putatul de Vlașca, Vasile Epurescu. Epurescu era urât, negru ca un țigan, ciupit de vărsat, iar când vorbea, holba ochii și se încrunta grozav. Dar de altfel era inima cea mai bună unită
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ocazia unei acțiuni de vânătoare în România... Interviul lui Ștefan Boboc cu Grigore Toloacă, fostul său coleg de școală primară și gimnazială, ajuns mare comandant în armata română, început la Alba-Iulia, va continua cu ceea ce numește autorul „O poveste de neuitat, Borna, de Gr. Toloacă”, în fond, brodată folcloric, era vorba despre Borna care a fost „Frontiera de stat a României”, descoperită în piatra de la „1 decembrie 1918” în Ardeal. Despre profesorii Elena Averescu, Iulia Vrânceanu, Constantin Obreja și Săndel, cum
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Memoriu de activitate este foarte bogat în realizări deosebit de valoroase artistic, fapt ce face să se mândrească mulți consăteni și alți cunoscuți ai Văii Racovei și nu numai, așa cum anexat vă vom prezenta câteva mai jos. CAPITOLUL IV AMINTIRI DE NEUITAT, DE ȘTEFAN ANDREȘANU Despre col. (r) Ștefan Andreșanu am auzit de la prof. de istorie și geografie Cațâchi Ștefan ce predă aceste materii la școala din Pungești. Acesta, col.(r) Ștefan Andreșanu, își descrie viața cu întâmplările din localitatea natală și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mai târziu, că greșeala a fost a noastră. Trebuia să apăsăm pe buton, să sunăm, când ne-am apropiat de stație și trenulețul ar fi oprit pentru a coborî. Nu oprește în stațiile în care nu este anunțat. Zile de neuitat în Nei Pori A doua zi de la sosirea noastră, după ce cunoscusem și orașul Platamonas, fiind obosite de drumul dus-întors pe jos, eram hămesite de foame. Ne-am dus să cinăm pe faleză. Ospătărița fiind româncă, ne-am înțeles foarte bine
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
două zile În zona de nord a Basarabiei, Însoțiți de prestigioasa formațiune corală Camerata condusă de Prof. I. Pavalache. Orașul Soroca așezat pe malul Nistrului cu adânci rezonanțe istorice și de un pitoresc aparte ne-a lăsat o impresie de neuitat. Am apreciat nivelul Învățământului, organizarea corpului didactic, programele instructive, laboratoarele didactice sub conducerea d-ne. Directoare Maria Bejan. La muzeul local de istorie am asistat la un Simpozion cu o agendă foarte bogată și la dezvelirea unei plăci În memoria
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
fizice și deciziile lui de casting, intuițiile lui despre ce și cît poate să exprime un corp sau altul sînt excepționale. Uitați-vă la cel mai crud dintre războinicii în mîinile cărora cade eroul : are un fel al lui, de neuitat, de a lăsa umerii să-i cadă atunci cînd ticluiește o nouă grozăvie sau cînd cineva îi strică distracția și în ochii lui vezi cum se naște în chinuri fiecare gînd barbar ; ți se proțăpește pe un colț de memorie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]