14,384 matches
-
să doarmă nici măcar un minut la bordul Mararei. Tapú Tetuanúi și cu Vetéa Pitó se așezară lângă Chimé din Farepíti și îl felicitară pentru curajul pe care il dovedise rămânând singur pe insulița, deși știa că, dacă ar fi fost nevoit să aprindă focul, s-ar fi aflat în mare pericol de a fi capturat de către Te-Onó. N-ar fi reușit niciodată să mă captureze, răspunse acesta ferm. Miti Matái planificase totul foarte bine. Nu-ncape îndoială că e un geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceara de lumânare, piscina. E mai degrabă nevoie sexuală decât subiect romantic. Ceva mai bine, zice domnișoara Hapciu. Zice: — Dar știi ce și-a făcut la nas, nu? Săraca dră Hapciu, tușea mereu din cauza sporilor de mucegai pe care eram nevoiți să-i respirăm, dar chinul ei era nimic pe lângă suferința Mamei Natură, care împrumutase un cuțit de tranșat ca să-și secționeze fiecare nară, până la rădăcina nasului, și acum clopoțeii ei clincheteau și cruste descuamate zburau în toate părțile când râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la vioară, să privească agitația celorlalți și să doarmă la prânz. Uneori, seara, înaintea celor zece minute de desene animate, puii de om adunați în stradă se împrăștiau, retrăgându-se în fața televizoarelor. După vizionare, rămași singuri, Luana și Dan erau nevoiți să apeleze la varianta Ema. Se pornea, astfel, un circ în toată regula. Știind că un joc în doi nu are nici un farmec, Ema se lăsa rugată. La nesfârșit! Mătușa Vanda îi fugărea din fața ușii, reproșându-le că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apăsa fundele pe ascuns, în speranța că le va mai micșora, trăgea în toate părțile de acel obiect de tortură pe care toți ceilalți îl numeau guler, una din șosete îi aluneca la vale și la fiecare metru parcurs era nevoită să se oprească și s-o ridice. Din fericire, școala se afla în celălalt capăt al străzii, imediat după colț și drumul nu dură mai mult de cinci minute. O uimi mulțimea de copii adunați în curtea școlii. Își închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
măsură, năzdrăvănii de basm. Pe vremea când era mică și nu știa să meargă, tatăl ei îi mișca forțat picioarele, precum Charlie Chaplin papuceii de lemn, astfel că într-o zi i le răsuci prea tare și mama Sanda fusese nevoită s-o ducă la spital. Îngrozit, doctorul i le cususe, așa erau de rupte. Școlarii căscau gura ca la circ iar intențiile lor de protest împotriva scornelilor exagerate rămâneau fără șanse în fața debitului verbal al povestitoarei. Când tovarășa intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o trăia, de fiecare dată, în fața darurilor din jurul pomului de Crăciun. Ambalajul, legat cu grijă, ascundea o taină anume și ea nu se grăbea s-o descopere. Privea cutiile încercând să amâne dezlegarea misterului. Mai devreme sau mai târziu, era nevoită să le deschidă. Atunci taina se împrăștia, sfâșiată de mâinile ei. În ultima dimineață în care îmbrăcă uniforma apretată de ciclul I, se așeză la locul ei și aruncă, o ultimă privire, tovarășei de la catedră. Dădu frâu liber lacrimilor, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu toată sinceritatea ca Marc să fie lângă ea. "Trubadurul", atras de fata care-i împărtășea pasiunea pentru muzică, reveni lângă ea și n-o mai părăsi până la terminarea petrecerii. La plecare îi ceru numărul de telefon iar fata fu nevoită să-i promită că-l va însoți la serbarea de sfârșit de trimestru. Amintirea cântecelor lui Gațiu îi legănă somnul târziu din noaptea aceea. Atunci când Luana și Valentin intrară împreună în sala de spectacole a Casei de cultură, locurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de abanos asortat, perfect, la tenul alb ca laptele. Pe acest băiat, cu o educație și o prezență de lord, Luana îl hărțui discret tot anul. La orele de limbi străine se împărțeau pe grupuri, cel de limba franceză fiind nevoit să-și caute sală pentru a ține lecția. Unica liberă în acel moment era clasa lui George care avea sportul. Elevii se instalau în încăperea de împrumut și așteptau profesorul. La primele ore, Luana căută atent prin ghiozdane să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ema și în special Oliviu se plictiseau repede dar Luana și Renar continuau să se lupte. Își formau în gând un lanț bine conturat din cuvintele ce se spuneau. Căutau puncte de reper care să le lege. Uneori băiatul era nevoit să se recunoască învins în fața imaginației mult mai bogate a fetei. Uimiți de armonia relațiilor dintre cei doi, participanții la joc aproape că tânjeau după ciocnirile din trecut. Devenise, totul, prea monoton. Dispăruse hazul, nebunia strigătelor, întrecerea adusă la stadiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aflau. Era unica încântare, adevărata distracție, o desfășurare de forțe în toată regula. Dar nu ținu foarte mult. Dădu cel cu coarne și se dărâmă gardul pe undeva, la un spectacol și se duse naibii toată veselia. Tinerii au fost nevoiți să se întoarcă la muzica ușoară, monotonă prin apariția acelorași chipuri, cu melodiile ei lipsite de culoare și forță. Când Angela Similea își reînnoi repertoriul, aducând pe micul ecran acorduri ample și versuri calde, Luana simți că e loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din cămin a deținătorului. Studenții intrară în iarnă cazați în camere ce ofereau condiții de coșmar. De la ora cinci seara se întrerupea curentul electric. Cum majoritatea aveau cursuri și după-amiaza, când se întorceau de la facultate era noapte. În lipsa curentului, erau nevoiți ori să învețe la lumânare, ori să se ascundă la căldura înșelătoare a păturilor și să viseze la vremuri mai bune. La cantină, mâncarea devenise și mai străvezie. Revolta se stârni pe neașteptate. Familiștii, cei mai afectați de situația mizerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună erau forțate, de complezență, se terminau imediat, el fiind prea obosit iar ea grăbită să-și reia lectura. Începu să facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit să dea numeroase telefoane ca s-o facă să se întoarcă. Nu era prost. Simțea că o pierde. Sărutul ei pătimaș, care-l arunca odinioară în extaz, dispăruse. Scenele de gelozie și interminabilele mustrări pieriseră, lăsând în urmă o indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
razna, căutând tot felul de pretexte pentru a face familiei Leon viața amară. Nu le mai încăpeau rufele pe sârmă din pricina rufelor Sandei, recolta de struguri, culeasă din via întinsă prin toată curtea, fu împărțită doar la trei, Bica fiind nevoită să facă gestul de-a oferi pe ascuns jumătate din partea ei fiicei celei mari. Gazul abia le pâlpâia în sobe pentru că femeile căzute în dizgrație consumau "exagerat". Dan și nevasta lui păreau să împărtășească aceleași sentimente. Luana suferea văzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de adineauri. Sunteți omul cel mai stimat din fabrică și nu vreau să vă pierdeți acest statut. Cred că sunteți de acord cu mine că soția dumneavoastră este destul de mare să se apere și singură. La următoarea abatere, voi fi nevoit să iau măsuri. Sunteți liberi. Nuța Cordel ieși precum regina Angliei de la o adunare de consiliu. Se închise în biroul ei, trântind ușa. Unul din ghivecele de flori, agățat de peretele despărțitor al celor două încăperi, căzu și se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
furie și-o lovi cu dosul palmei. Căzu peste masă și totul se întunecă. Când își veni în simțiri era întuneric și se afla întinsă pe covor. Scânci după Radu dar el nu-i răspunse. În ziua următoare au fost nevoiți să onoreze invitația la familia Ionescu. Radu nu se sfii deloc să arate că el și nevasta lui nu erau altceva decât doi străini. O abandonă în pragul ușii și-o ignoră pe tot parcursul serii. Bău, peste măsură, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Păcatul, plecarea precipitată și de autopedepsire a lui Radu, reprezenta o șansă pe care nu era prost să o piardă dar trebuia să aibă răbdare și mult tact. Nu se îndoia că, mai devreme sau mai târziu, atunci când va fi nevoită să se întoarcă la rutina de zi cu zi, Luana va constata că-și mai iubește încă bărbatul. Că în ciuda suferinței pe care i-o provocase, sentimentul de afecțiune adânc înrădăcinat persistă. Va trece prin tot felul de negări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o opri, ca și cum ar fi știut ce-i trece prin minte și nu era momentul să discute despre asta. Gata, acum. Vom mai vorbi când te întorci. La Sinaia a plouat continuu preț de trei zile și copiii au fost nevoiți să se joace în camera de hotel. Luanei i-a fost peste puteri să nu arate că se plictisește. Iuliana sperase ca ea să se poată deschide, profitând de aceste momente petrecute singure. Aștepta să i se ceară un sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-o ședință extraordinară și Luana văzu că domnul psiholog nu reușise să aducă liniște în sufletul chinuit al șefului ei. Fusese mai irascibil ca niciodată. A doua zi, el anunță în ultima clipă că este reținut și ea fu nevoită să facă față singură la una din întâlnirile programate. Inspirată și bine pregătită, doamna Noia profită de faptul că acest potențial client fusese un personaj ușor de citit și-l salvă pe Bariu de la un alt eșec. La întoarcere, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Neghioabo, cum îți permiți să răspunzi la numărul ăsta? Dă-mi-l imediat pe Cristi. Cristi nu-i aici. Așeză receptorul la loc și rămase în picioare în fața biroului, știind că totul se terminase acolo și că mâine va fi nevoită s-o ia de la capăt, în altă parte. Voia, doar, ca el să-i mai spună un cuvânt, oricare ar fi fost acela. Cum Bariu o privea fix, mut ca o stană de piatră, ea se îndreptă spre ușă. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trebuie să treacă dincolo de ușa dormitorului... Cristian zâmbi. Era o dilemă pentru el cum de reușea această femeie să-i citească gândurile, să-i aline sufletul și să-i descrețească fruntea. În gura ei, totul părea dezarmant de simplu. Sunt nevoit să recunosc că domnișoara, despre care vorbești atât de "frumos", m-a prins într-un moment de maximă vulnerabilitate. Mi-a fost greu să accept că n-am noroc în dragoste. Într-un fel, ar trebui să-ți mulțumesc. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără să facă vreun comentariu, o aștepta din ce în ce mai consternat. Se întreba cât va mai continua femeia aceasta să se complacă într-o situație din cele mai stupide. Se temea de alegerea pe care, mai devreme sau mai târziu, va fi nevoită să o facă dar mai mult de-atât, așteptând-o de o vreme prea îndelungată simțea că într-o zi o va strânge de gât dacă persista în a-și bate joc de el. Luana îi iubea pe amândoi. Încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lăsă pe spătarul scaunului, ferindu-se de suflarea lui. Domnule Voicu, ai intrat în zona mea personală. Bărbatul rânji și mai tare, cu o strungăreață grosolană înfiptă în mijlocul gurii. Draga mea, am auzit multe despre tine. Cunoscându-te, am fost nevoit să recunosc că ai ceva calități intelectuale. Ești isteață, te bucuri de o oarecare faimă, citești mult, se vede, dar în vreme ce tu ai nevoie de trei volume ca să pricepi ceva, mie îmi sunt de-ajuns doar câteva pasaje. Se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o mică floare delicată, un chip de om care cum putea să priceapă?! nu era om ca toți oamenii. La un moment dat, previziunea lui Ștefan se adeverise, și-i era profund îndatorat -, dar lucrurile scăpaseră de sub control și fusese nevoit s-o avanseze de două ori. Acum, colac peste pupăză, se grăbea să ajungă cu acest trup, ceva mai înalt de un metru și jumătate, la cea mai importantă întâlnire din istoria firmei. Președintele concernului " Double L" îl sunase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fapt ce-l punea, din start, în postura de învins. Văzându-l atât de încăpățânat și preconceput în gândire, concluzionă că nu e capabil de o conlucrare din cea mai fructuoasă. Fără alte fasoane, îi spuse pe șleau. Veți fi nevoit să mă ascultați dumnezeiește. Tot ce vă voi spune va fi literă de lege. Dincolo de textele pe care le veți striga, sus și tare, pe ici și pe colo, comportamentul și limbajul trupului vor vorbi cel mai bine. Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un mare netrebnic. N-am vrut să-ți fac rău. Am plecat, în acea zi îndepărtată, acasă, cu inima zăpăcită de un sentiment pe care n-am putut să-l ascund. Tatăl meu m-a citit imediat și am fost nevoit să-i dau toate detaliile relației dintre noi. E un om foarte hotărât iar eu nu i-am ieșit niciodată din cuvânt. Fetița de condiție medie, îmbrăcată în bluze tricotate și cu părul strâns în coadă nu era compatibilă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]