1,551 matches
-
care se amestecau în zgomotul loviturilor și al răcnetelor. Încaierărea ținu numai câteva momente. Apoi răsună glasul lui Nicolae Dragoș, ca o poruncă: ― Ho!... Oprește!... Lasă-l, nea Chirilă!... Stați, măi oameni, că noi n-am alergat până aci pentru nițică bătaie!... Nu mai da în el, băiete, n-auzi?... Pe grecoteiul ăsta am venit să-l jugănim, ca să nu mai poată sări pe fetele și nevestele oamenilor! Urmă o secundă de zăpăceală. Unele glasuri întrebară "ce-a zis", altele strigară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
izbucni: ― Aoleu, să știți c-a omorât pe conița!... Ucigașule! Ucigașule! ― Aoleu! făcu și Petre. N-oi fi făcut una ca asta, Toderiță? Toader Strîmbu răspunse liniștit: ― Ba a murit ca un pui de găină, zău așa! Cum am strîns-o nițel să nu urle, cum n-a mai suflat... ― Aoleu! făcu Petre iarăși, mai abătut... Rău ai făcut, Toderiță, că de-acuma... Țăranul se uită la Petre, apoi la ceilalți cu o mirare ce se schimba treptat în indignare și în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de vizibil. Când însă băgă de seamă că a spart rezervorul de benzină, lăsă jos târnăcopul, smulse o mână de fân din podețul de lângă șopron, făcu un șomoiog, se scotoci prin buzunare până găsi un chibrit, aprinse binișor fânul, așteptă nițel să ardă cu flacără și pe urmă îl aruncă sub automobil, pe băltoaca ce se scursese între timp. O flacără albăstruie învălui deodată mașina, se ridică până la acoperișul de șițe, se prelinse în podurile cu fân de alături. În câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai pentru presa dumneavoastră jidovească! Stan Răcani replică cu sânge rece: ― Ascultă, băiete! Cu indignarea ta patriotică eu fac ceva, căci se știe cât e de dezinteresată, dar ce-oi fi având cu presa jidovească tocmai tu, care, de, ești nițel cam jidov de-acasă? Streșin mai bolborosi câteva cuvinte de revoltă și, profitând de un nou ropot de aplauze, părăsi țanțoș tribuna presei. În răstimp, în incintă manifestațiile de entuziasm continuau, susținute viguros de publicul spectator, deoarece, după îmbrățișarea șefilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
izbuti să iasă cel dintâi cu un sac plin în spinare, numai până în vecini, la baba Ioana, soacră-sa, care se necăjea cu păsările și cu odorul de nepot, Costică. ― Hai, soacră, hai, nu sta, să-ți iei și tălică nițel porumb, că oamenii se îndeasă la pomană și pe urmă degeaba te-ai mai duce! strigă Pavel sfătos, înapoindu-se degrabă la conac. ― Fire-ar a dracului! bombăni baba, văzîndu-și de treburi, parcă nici nu I-ar fi văzut și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ei trebuie să se împartă. Unul îi și impută mînios: ― Degeaba umbli să te faci stăpân pe munca noastră, nea Ichime, că nu te-om răbda! Dacă n-am răbdat noi nici pe boierul cel mare, darmite pe tălică!... Stai nițel, să vie Petrică și ai să vezi! Petre însă dormea dus. Se dusese târziu acasă și atât de ostenit cum nu s-a mai simțit niciodată. S-a trântit pe laviță, îmbrăcat cum era, căciula drept pernă, și îndată a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Miron și, întorcîndu-se de la curte cu crucea înfășurată în patrafir, a fost ucis de un glonte rătăcit, pe uliță, aproape de casele sale.) Plutonierul Boiangiu găsi în locuința sa devastată pe Didina, puțin slăbită, dar altfel veselă. Se îmbrățișară. Femeia plânse nițel, povesti cum a avut noroc cu baba Ioana, care a ascuns-o în podul colibei sale, și a hrănit-o, și a îngrijit-o, căci de-ar fi dat peste ea țăranii, ar fi omorît-o, negreșit. Și plutonierul lăcrimă puțin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-avea nici o avere. ― Satele astea ar trebui rase cu tunul de pe fața pămîntului!... Până și popa lor a fost tîlhar!... Ce-au făcut ăștia, blestemățiile pe care le-au făcut n-au pereche!... În alte părți au mai avut nițică rușine, aici au fost în stare să măcelărească, și femei, și bătrâni... Pe când maiorul Tănăsescu vorbea așa, de jos, se ridică un țăran cu părul vâlvoi, cu fața luminată, și se apropie cu glas arzător: ― Domnule, domnule, văd că te-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vie. Ar trebui o herghelie întreagă... — Cât face un măgar în cai-putere ? întrebă Pârnaie. — Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând resemnat semn piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu izbutiră decât să zgâlțâie nițel cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, însă nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii, care, prin tablele ei clăpăuge, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltând amândoi cu înverșunare, zgâlțâielile fură mai zdravene, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea, cu un impuls neașteptat. — De ce ? întrebă Jenică și întrebarea își avea rostul ei. Femeia încetă, o clipă, să-și mototolească pliul fustei pentru a arăta la anunțul de deasupra. — Azi e ultima zi... Jenică întoarse capul, ceea ce îl dezmorți nițel, și zâmbi. În fiecare zi e ultima zi. N-are rost să vă grăbiți. Dacă supraviețuiți astăzi, ultima zi se mută mâine. — Și ce legătură are asta cu tragerea de la loterie ? — Știți ce sumă uriașă s-a adunat ca report
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tata!" Vede atunci că prietenele ei râdeau cu lacrimi. "Mă întorc și văd că era un nemțălău! Am sărit din loc în doi timpi și trei mișcări, în timp ce toantele alea trei se sufocau de-atâta râs. După ce m-am liniștit nițel, m-am uitat la el. Rămăsese în cadrul ferestrei, să ne privească. M-am gândit atunci că mă purtasem ca o fetiță. Nu era deloc dezgustător. Drept să spun, îmi pare rău că nu era englez. Pentru că era un băiat tare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sălii de sport. "Ai să găsești cu siguranță un băiat care să flirteze cu tine... dacă nu-i e teamă să se-nțepe!" Și Théodora se întoarce către droaia de fete care cotcodăcesc asemenea orătăniilor dintr-o ogradă: "Trebuie aranjată nițel ca să poată fi scoasă printre oameni!" La fel de sătulă ca și Françoise de aceste ironii, dar mai vicleană decât mica elevă de pension, Sophie găsește o soluție ca să "le închidă fleanca" acestor "gâsculițe". Lasă ca din întâmplare în vestiar o scrisoare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Cube se descrie drept "cel mai dorit tip din America" și corul replică batjocoritor "Fuck you... Ice Cube" în timp ce el interpretează versurile lui radicale. Queen Latifah este o regină, regalitatea la genul feminin și regalitatea africană, de asemenea, așa că arătați nițel respect, fraților! Sister Souljah își însușește numele de "soră spirituală", dîndu-i o inflexiune africană cu "Souljah" care îi conferă și statutul de "soră soldat", militantă pentru cauza radicalismului negru și corul îi repetă monoton numele în timp ce ea își strigă versurile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
căreia ceea ce era de demonstrat, ar fi fost demonstrat. De aceea nu e deloc uimitor faptul că discursurile unui dictator, ale unui Stalin ori Hitler, pot fi într-atît de redundante. Oratorul nu face decît să pună laolaltă temele curente, pieptănînd nițel forma. Redundanța sa este cea a convinșilor și dovedește, întrucîtva, credința ce îl animă pînă la a face din el un adevărat posedat: "În general, remarcă Le Bon referindu-se la toți conducătorii, sînt spirite foarte limitate, dar dotate cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
le-am selectat spre a le comenta, curînd, cu studenții, actorii și masteranzii: "În teatru sînt interzise Democrația și Modestia"; Solidaritatea se găsea la biserică și în sălile de teatru" (I.F.); " Cînd vrei să fii modern în teatru, să rămîi nițel în urma modei" (Cocteau); Cînd tăcea Storin, totul vorbea pe scenă, și-n primul rînd, întreaga lui ființă"(N. Carandino); "Actorul să nu se agațe de cuvinte ca și cum s-ar îneca: să înoate!"(V.I. Popa); Cred în ziua mea de mîine
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a cartierului, mai la marginea lumii undeva... Vecin 1: Ă, da tare mai ești arțăgos (lui Mihai) Auzi, vecine, da' băiatul ăsta al dumitale suferă de nervi! Vecin 4: E prea întins arcul ăsta. Ia să-i mai dăm drumul nițel. Vecin 2: Chiar dacă risc să mă repet și să vă supăr, eu vă spun că sînteți tare frumoasă. Vecin 1: (tot către Mihai) Ar trebui internat... Dumneavoastră, ca șef de familie, ar trebui să fiți mai atent... că de aia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să cred! E fantastic! Ce căutați dumneavoastră aici? Trăiesc cea mai bizară situație din viața mea! Pe cuvîntul meu de onoare! Și nu știu ce să zic și ce să fac! Asta-i nebunia nebuniilor! Vecin 4: Am să-l mai strîng nițel, să vedem ce se întîmplă. Vecin 2: Dacă aș avea cartoane și vopsele, v-aș face portretul. Maria: Ăsta-i blocul. Ți-am spus eu. Mihai: Eu vă rog frumos să fiți rezonabil și să plecați. Ați venit, mă rog
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rămas fără urmări. Nimic nu trebuie luat de la capăt, nimic nu trebuie refăcut, reclădit, dimpotrivă, totul trebuie să continue... aici iluziile nu se pierd, ci se cultivă cu ajutorul cuvintelor. Informațiile furnizate de „dulap” nu duc la nici o ruptură; ele tulbură nițel apele, dar nici învoielile nu se strică, nici alianțele nu se desfac. Bois d’Enghien se va căsători până la urmă cu Viviane, iar Boubouroche se va împăca și el cu Adèle. Comedia burgheză recunoaște tocmai acest impuls ce constă în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Și mie! Tipătescu: Dar în sfârșit, las-o asta! Lasă-l să urle ca un câine! Pristanda: Curat ca un câine! Tipătescu: Începuseși să-mi spui istoria de aseară. (șade.) Pristanda: Cum vă spuneam coane Fănică (se apropie), aseară, ațipisem nițel după masă, precum e misia noastră, că acuma dumneavoastră știți că bietul polițai n-are și el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creștinul... Tipătescu: Firește... Pristanda: Și la mine, coane Fănică, să trăiți! Greu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
încă) o obsesie lexicală. „Zăvoiul decadent” e zăvoiul în decadență după venirea toamnei, fără frunze, gol. Reamintesc contextul: „Și-am stat singur supărat/ în zăvoiul decadent,/ Și prin crengile-ncîlcite mi-am notat/ Versuri fără de talent”. Autoironizîndu-se, autorul își permite și nițică afectare. „Versuri fără de talent” Aprecierea aceasta, din „Vînt”1), naște o serie de întrebări. Ce înțelege Bacovia prin „versuri fără de talent”? Au vreo legătură cu poemul în care se amintește de ele? „Talentul” e o dispoziție de moment asemănătoare cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
citat care e (într-o reproducere aproximativă) din romanța „închide ochi-ți dulci” de Ionel Băjescu-Oardă: „Tîrziu, cînd anii trec, în fine,/ Acum păpușa-i domnișoară;/ Cînd luna-i sus, alene vine./ în fața oglinzii se măsoară” etc.6) Prematur și nițel comic în versurile romanței, „în fine” se potrivește cu graba din plictiseală a lui Bacovia. Și un alt exemplu, din „Divagări utile”: „S-a dus Agatha? O stea senină a fost în visul meu, dar «florile roșii muriră»”7). Ultimele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe care, într-un climat normal, ar fi trebuit să le dezavueze. Că Bacovia a fost un ins dezinteresat de evenimente nu e o noutate. într-o notă din primul volum al Dosarului, am citat, ca ilustrare, următoarea mărturie (trasă nițel spre anecdotă) a lui Pan M.Vizirescu: „în vara anului 1930, l-am întîlnit pe Bacovia ca din senin pe o stradă mai dosnică. Era în ziua cînd venise în țară aventurierul Carol al II-lea și, firește, elementul senzațional
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Nu, nu: a mă considera zgîrcit e inexact; un pic cam lacom - da! într-un comentariu la Brigitta Trotzig (în inima de rubin, Ed. Univers, 2000, traducere și prefață de Gabriela Melinescu), d-na Aura Christi scrie: „Rezistența, - mă odihnesc nițel în tipare, - rămîne a fi un miracol. Niciodată, în pofida încercărilor, nu vom fi în stare (și e bine că e așa!) să ne explicăm cum rezistă «în absența lor fizică» un Eminescu, un Nietzsche, un Bacovia, o Ahmatova, un Nichita
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că nu mai poți. (Gellu Naum); Ningea, ningea, ningea peste Colentina / demult, demult... (M. Cărtărescu) - anaforă (repetiție sintactică: prezența unui cuvânt/a unei sintagme la începutul mai multor versuri/enunțuri): Măcar câteva crâmpeie, / Măcar o țandără de curcu beie, / Măcar nițică scamă de zare (T. Arghezi); MANOLE: Frica, Mira. Frica de drumul pe care mă găsesc. Că nu știu unde sunt și unde duce. Și nu știu dacă suie, sau coboară. Și nu știu dacă mapropiu, sau mă depărtez. Ce bine că ești
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mâna. Flăcăul se oferi bucuros săl conducă el până la Lespezi, fiindcă tot nare nicio treabă. Sub pretext că umblă să se intereseze de despăgubirea ce o făgăduise boierul cel bătrân pentru accidentul cu pădurea din iarna trecută, venise să vază nițel pe Marioara. Din pricina mosafirilor și mai ales a Nadinei însă la curte era zarvă mare și toate fetele alergau și zoreau ca sfârlezele, încât deabia a putut schimba două vorbe cu Marioara. Era mulțumit și cu atâta. Dăduse ochii de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]