4,367 matches
-
păstrat pe tine în inimă Înaltă, molatică, sfioasă, Ca să-mi aduci izvorul în fântânile Atât de înnămolite de nisipul așteptării. O înălțare de miresme în aer, O reprimare de neliniști în galop de cai, Pe câmpul cu arbuști brodați de ninsori, Acoperă singurătatea cu pietrele râului, Peste care vor curge zilele șipotind. Nu te voi grăbi, doar timpul Are clipele măsurate și nu suferă După trecerea noastră peste punți. Numai ceasurile asfințitului Vor bate ora trecerii în noapte. Ochiul vede înlăuntrul
CUM NOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361880_a_363209]
-
încă!... Minunate sunt cele două poeme ale iubirii cu meditații asupra existenței, primul fiind: „Mortua est”: ... Te văd ca o umbră de-argint strălucită/ Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,/ Suind, palid suflet, a norilor schele/ Prin ploaia de raze, ninsoare de stele [ ... ] Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială: De ce-ai murit, înger cu fața cea pală?/ Și totuși, țarină frumoasă și moartă,/ De racla ta reazim eu harfa mea spartă/ Și moartea ta n-o plâng, ci
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când în ninsori i-e dat să se-nveșmânte. Cluj Napoca, 10 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 376, Anul II, 11 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Georgeta Resteman : Toate
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361922_a_363251]
-
departe strigă vulturul, când o creastă singuratică îi agață picioarele. aripile le închide și ochii lui surprind reînceputurile... ...șuvoaiele de crispări între a fi și a pleca rece, străin dintre ghețarele iernii. ea, singură, sinceră, în singurătatea unei rostogoliri a ninsorilor, pe obrajii de piatră ai statuilor din parcul privirilor amânate... și primăvara banalului, cu brațele verzi cuprinde ramurile reinventate în toamnele tinereții. și culorile bând tăriile firii, când stropi de ploaie anunță final de festin, în mișcarea unui penel în
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
scaunul. rotund. adaug cuvintele unul câte unul pe coperta unei cărți nenăscute. am găsit grafica potrivită. două turnuri și scaunul meu rotund. fără picioare. doar mâini. dans deschide-mi rănile, te rog. închid o margine de cuvânt în pumn. răsucesc ninsorii trupul. răcorite fraze se nasc în punga noului an. păcălite de fulgi, ierburile cresc sub căciuli de zăpadă încropesc un ceai din esențe de gând. matură hotărâre. banală alegere. pădurea îmi cere sunet de inimă într-o cupă de fiere
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
crește un poem... adorm încet. doar patimi mă doboară. ascult cum vântul stinge vești și zumzetul orașului dispare. doar printre ramuri goale mă petreci. crengi albe mă ating... pădure de mesteceni mă-nconjoară. de undeva, de sus, se cern povești. ninsoarea-mi e albastră iar pe tâmple. zvâcnește umbra dintr-un pas umil... o învelesc în jad. amurgul o s-o doară. m-atinge-un cerc vâscos. e doar un joc absurd. pădure de mesteceni mă-nconjoară. cu mingii-n pumni, cu mingi de
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
Rostește-mă Învesmântata că o vestala Învăluita în speranța Sunt tot acolo, unde m-ai lăsat Aștept că o statuie Să-ți văd pasul încolțit lângă trepte. Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi Te-aduc năluca sub aceeași copaci Aerul se tulbură, clipă lovită Aduce zvon de îmbrățișare. Aș zbura... -strigă-mă! ți-am spus, si a răsărit curcubeul lângă suflarea amiezii Tăcerea devenise o dunga subțire printre armonii jefuite de cântec
ROSTEŞTE-MĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362016_a_363345]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > AU FOST ... Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1146 din 19 februarie 2014 Toate Articolele Autorului au fost vânturi și ninsori / în suflet muguri mi se sparg,/ cu albastrul din culori / și dorurile tale șirag./ n-o să înflorească niciodată ! / ca un zăvor le-ai strâns în salbe,/ cum inima, mi-i stăvilită / iubirile, să-ți fie oarbe. Referință Bibliografică: Au fost
AU FOST ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362118_a_363447]
-
opera va rămâne, dincolo de toate acestea, că „orice literă desprinsă dintr-un cuvânt / ar putea să se facă singură înțeleasă” (cu tine) - precauțiile sunt de prisos, când degetele cuvintelor miros a merișor, a salcâm înflorit, a tuberoze. Nici un deznodământ din pricina ninsorii lor intepestive, nici un dezastru... Starea de ninsoare poetică este perfectă, e deplină, abundentă, mirifică și nici măcar înghețul nu o poate distruge sau spulbera în cele patru vânturi cardinale. Întregul discurs liric este alcătuit din cuvinte sacro-profane, dovadă că Dumnezeu e
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
orice literă desprinsă dintr-un cuvânt / ar putea să se facă singură înțeleasă” (cu tine) - precauțiile sunt de prisos, când degetele cuvintelor miros a merișor, a salcâm înflorit, a tuberoze. Nici un deznodământ din pricina ninsorii lor intepestive, nici un dezastru... Starea de ninsoare poetică este perfectă, e deplină, abundentă, mirifică și nici măcar înghețul nu o poate distruge sau spulbera în cele patru vânturi cardinale. Întregul discurs liric este alcătuit din cuvinte sacro-profane, dovadă că Dumnezeu e aproape, e printre, e lângă, deasupra și
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
2015 Toate Articolele Autorului LUMINAȚIA Întâi Noiembrie... Când s-au scurs zece luni din acest an? Habar n-am. Parcă mai ieri a fost Paștele. A trecut și vara, au zburat și frunzele, poleind pământul cu galbenul lor veșted. Mâine-poimâine, ninsoarea va acoperi, cu giulgiul ei imaculat, mizeria, dându-i o tentă de puritate. Dar până atunci... Până atunci....e abia întâi Noiembrie. E „Luminația”... un obicei a cărui origine se pierde în negura anilor. Ei și? Are vreo importanță obârșia
LUMINAŢIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365898_a_367227]
-
-Ți spune voia, Orișiunde-n orice vreme... Și prin cântec și prin slova, Ce de oameni nu se teme. Dă-mi Cuvânt cu Adevăr, Și puterea de a-L spune, Să fiu foc și râu și ploaie, Și a harului ninsoare. Dă-mi bucuria Dă-mi bucuria cea sfântă, În lumea aceasta de-amar Strânge în mine Cuvântul Și transformă-L în mărgăritar. Dă-mi Tu avânt să răzbat Cărarea vieții cu bucurie, Că marea odată ai despicat, Și oceane Tu
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
într-o zi! Plecase Artemie Stepanovic cu gânduri mari la vânătoare, sprinten, cu tolba doldora de săgeți și cu arcul cel puternic, nou, pus pe umăr. Era primăvară, când zăpezile mari din păduri se topiseră, dar mai dădea câte o ninsoare ușoară, ca de sfârșit de iarnă. Mergea vânătorul nostru vioi pe un plai de pădure. Când acolo, dintr-un luminiș, răsări, chiar în fața lui, un vătui de căprioară, de toată frumusețea! Era numai bun pentru ce-i trebuia lui Artemie
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
nu demult înaintea sa prin întunericul pădurii. „Voi merge întocmai după urmele astea, prin zăpadă! Apoi - Domnul să aibă grijă de mine!”. Răzbătea prin zăpadă călcând pe urmele lăsate de sălbăticiuni. Încaltea era mai ușor de răzbit prin mormanele de ninsoare, având zăpada un pic bătută. Mergea încrezător pe acea cărare prin zăpadă, pe care de abia o deslușea pe întuneric. Nici după o jumătate de ceas, acea cărare îl scoase la un luminiș. Când se uită mai bine, se afla
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
-mi cântă doina la ureche / caută să-nfrângă lacrima-n cișmele / să găsească strunii, în arcuș, pereche” („Camelia Ioniță Mikesch - „ Lemnul în vioară plânge ca o stea”) ANCA FLORENTINA POPESCU trăiește ispititor momentele din copilărie, atmosfera din casa părintească și ninsorile de altădată apar ca o constantă a existenței: „Mi-e foarte dor de voi când vin colindătorii, / Și am uitat demult căldura-mbrățișării / Adun cu greu, în cufăr, din amintiri și-mi pun / Speranța că-n cer, la voi, mai
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
de primăvară, o suită de poezii, din aceeași categorie a pastelurilor, cu care deja ne-a obișnuit din anterioarele apariții. Parfum, culoare, frumusețe, gingășie, fructele iubirii sale de oameni, pârguite, cărnoase, care stau gata de cules în panerele fecioarelor verii. Ninsoarea de petale din primăvară aduce belșug de parfum și covor moale-n livezi și la marginea drumurilor, în parcuri, pe uliți sau în fața casei părintești, unde, îndeobște, există cel puțin câțiva pomișori fructiferi sădiți de mâna copiilor, care aduc bucuria
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
la mijlocul bulevardului dintre sonetele speciale și cer unde să las primul pocal și de ce ochii mei aruncă diezi în coasta de-acum secetoasă voi închina trecerea prin foc fără să clipesc pot face zâmbetul candelabru în el se vor juca ninsori de vară tragerea la sorți va avea loc spre ieșire scrumul pânzelor personificate e tot acolo în stânga ta am promis că voi respecta canoanele hașurate de timp colecția mea de ferestre nu poate fi prădată nici umărul tău nu rezistă
DARK de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365313_a_366642]
-
Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ASEDIU E tot mai greu pentru-a putea pricepe Cum vine iarna, plină de zăpadă, Cum norii vor, din nou, pe noi, să cadă, Cum e ninsoarea și de unde-ncepe. Devine toamna, repede, corvoadă, Când gerul se zorește să ne-nțepe Cu țurțuri și cu sloiuri, cu-alte țepe, Mereu e pus pe ceartă și pe sfadă. Iar anotimpul vine-n mare grabă Și își întinde toată
ASEDIU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365421_a_366750]
-
omenesc. Te-ai integrat tăcerii absolute, Parcă sugrumi și șansa de suspin, Încerci să zbori - aripile-ți cusute Pe-un păcătos și jos pămînt te țin. Cînd va începe liniștit să ningă, Nu te gîndi la mine, nicidecum, Căci orișice ninsoare vrea să stingă Ce-a mai rămas mocnind în vechiul scrum. (din volumul “Duminica poemului mut”) Referință Bibliografică: NOIEMBRIE FĂRĂ SCĂPARE / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2147, Anul VI, 16 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
NOIEMBRIE FĂRĂ SCĂPARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365507_a_366836]
-
că plata voastră multă este în ceruri“ (Matei 5, 12). (Cf. http://www.ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/tabara-de-pictura-la-manastirea-moisei) Acum, în încheierea acestui scurt material - jurnal, voi mărturisi faptul că am trăit la Moisei un crâmpei din timpul mitic al Maramureșului. O ninsoare de noapte ne-a acoperit sufletele cu amintiri și liniști tămăduitoare. Dimineața, ne-am rugat la icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, primită în dar de mănăstire de la un călugăr din Muntele Athos, care se află în biserica nouă, chiar
MĂNĂSTIREA MOISEI – MARAMUREŞ – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ŞI SIHĂSTRIE AUTENTICĂ, VEGHEATĂ DE DUHUL BĂTRÂNILOR CUVIOŞI ŞI AL PĂRINŢILOR BISERICII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 952 din 09 august 20 [Corola-blog/BlogPost/364969_a_366298]
-
astă vară și-a scuturat florile, dar nu a pierit, ci trece numai prin iarnă și va reînfrunzi, după cum zăpada de astă iarnă nu a pierit nici ea, ci a plecat în nori și se va întoarce cu o altă ninsoare, și în televiziune a venit și va expira, poate cât mai târziu, momentul frumoasei, plăcutei, inteligentei prezentatoare care lipsea: Simona Gherghe. A absolvit filologia, la Universitatea Al. Ioan Cuza și a lăsat Iașiul unei mari iubiri, pentru Bucureștiul altei iubiri
SUPERBITATEA ŞI REZISTENŢA EMISIUNILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365023_a_366352]
-
-l prind în gară Și la adio eu să-ți spun. De gerul iernii chinuită Te-ai ghemuit într-un ungher Și ca pe-o haină zdrențuită M-ai aruncat în colb, stingher. Nici când ploua nu-ți era bine, Ninsoarea-i albă-n părul tău; Din flori strângeau nectar albine Și tristă-ai fost așa mereu. Doar toamna frunzele uscate Se-ngrămădeau în poala ta Și tu le numărai pe toate, Iar vântu-n urmă le sălta. Mă uit pe geam
DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365246_a_366575]
-
și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii, cei care-și iernaseră oile în sat, le urcau acum în locurile de unde le coborâseră după prima ninsoare în toamna care trecuse, și unde le țineau până ce venea vre¬mea să le urce la munte, adică până la 1 iunie. Erau și gospodari care aveau foarte multe oi, de ordinul sutelor; aceștia, după ce le coborau de la munte, le duceau
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
lipseau. Aveai un somn, ce- nconjura Un alcov pur, elenizat în roș, În stofa timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodită, Ea dispărea, pălind de dorul tău, Și în ninsoarea nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul meu, Pierea atunci și vaierul lunatic, Cum piere noaptea într- un hău, Adulmecând sărutul tantric. În finitudini stele reci îmi zbor, Captive sfere prins- au zelul Însomnoratului, ce ești, cu mult fior- La
STELELE- MI CĂDEAU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366309_a_367638]
-
și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii, cei care-și iernaseră oile în sat, le urcau acum în locurile de unde le coborâseră după prima ninsoare în toamna care trecuse, și unde le țineau până ce venea vre¬mea să le urce la munte, adică până la 1 iunie. După ce moșu’ Hobza a căzut bolnav, l-au coborât din Râncurele cu o sanie trasă de boi, înțepenise bietul
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]