9,005 matches
-
mi-au atras atenția într-atât, încât spiritul ziaristic ce mi-a mai rămas - amintire a unor timpuri deja uitate - m-a îndemnat să încerc să denunț nenumăratele nedreptăți pe care le suportă în acest moment unul dintre cele mai nobile și legendare popoare din lume. Tuaregii, alături de care mi-am petrecut o parte din copilărie, păreau să aibă nevoie de cineva care să ia cuvântul în apărarea lor, și în amintirea a tot ce le datorez și a tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
strămoșilor, care timp de veacuri au rezistat în cel mai dezolant peisaj de pe pământ; și asta îi vor reproșa toți cei care l-au precedat în neființă atunci când se vor întâlni pe lumea cealaltă. Războiul era un mod frumos și nobil de-a muri, iar boala - un rău trimis de Cel de Sus și împotriva căreia nimeni nu putea să lupte, dar să permiți ca setea să te răpună echivala cu a recunoaște că niciodată n-ai fost un adevărat fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe cămilă, dar cu aer condiționat. — Urăsc aerul condiționat! — Și eu, cămilele. Hai să mergem! Turki Al-Aidieri, cunoscut în popor cu numele de Ghepardul, era considerat, pe bună dreptate, cel mai înțelept și mai respectat dintre amenokali, șefii și patriarhii nobilului popor Kel-Talgimus; în tabăra lui obișnuiau să vină majoritatea imohagilor din zonă, pentru a-i cere sfatul. Avea faima unui om prudent și cumpătat, știa să asculte problemele celorlalți și, când hotăra ceva, nimeni nu îndrăznea să pună la îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sigur că în acea cursă animalul era condamnat să crape. Metru cu metru, pas cu pas, bravul mehari continuă să înainteze, spre disperarea celor care, îngroziți, își dădeau seama că le era imposibil să-l oprească; și când, în sfârșit, nobilul animal se împiedică pentru prima dată, ajuns la capătul puterilor, nu mai erau decât vreo șapte sute de metri până unde începeau dunele. Atunci Gacel Sayah sări de pe cămilă, se rostogoli în nisip, se răsuci ca o pisică și, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că suntem proști. - Sud-africanul aprinse fără grabă o țigară, în timp ce mai aruncă o privire grupului de răniți care-l asculta în tăcere, și conchise, pe tonul lui cumpătat dintotdeauna: Și continui să fiu convins că a muri pentru această „cauză nobilă“ e una dintre cele mai mari prostii pe care le poate comite cineva. — Cu asta sunt de acord! Și eu! Și eu! Bruno Serafian păru scandalizat când întrebă: — Îmi cereți într-adevăr să negociem? — De ce nu? Ce altceva putem face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mult din pricina asta, și, de aceea, cea mai mare parte din vechile noastre norme de comportare se bazează pe principiul că nimeni nu trebuie să treacă prin așa ceva dacă ne stă în putere să evităm lucrul ăsta. — Este un fel nobil de a privi viața. — Nu încerca să mă lingușești. Nu este nevoie. Tradiția îmi cere să mă arăt generos și să încerc să ajung la un acord. Dacă-mi dai suficiente garanții, vă ajut să supraviețuiți. — Ce fel de garanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aproape, poate foarte departe. Privi înaintea lui și strânse din dinți cu putere. Dacă era acolo, și acum știa că este, el, Marc Milosevic, o va găsi. Îi era în joc viața...! Lanzarote-Madrid iunie 2000 Inmouchar, războinic tuareg de familie nobilă (în arabă, în original). „Cu voia lui Allah!“, „Așa a vrut Allah!“, „Cum o vrea Allah!“ (în arabă, în original). Râu secat (în arabă, în original). Girba sau gerba, burduf din piele de capră în care se păstrează și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
coasta de sus a dealului, pietrele funerare se aliniau Într-o ordine perfectă, numele defuncților erau scrise cu aceleași caractere de bronz și dedesubt În paranteză ocupația fiecăruia: curelar, ceasornicar, măcelar, croitor, condamnați parcă și În moarte să poarte stigmatul nobil al breslei din care făceau parte. De atîta disciplină nu mai puteai să suferi, să te emoționezi. Ei stăteau acolo grupați militărește ca un batalion pe loc repaus și nu aveau nici o șansă de eliberare pentru că erau Încorporați În eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de puști care pune la cale o șotie. Își Îndeasă În gură o jumătate de felie de tort, lăsată de cineva prea ghiftuit ori prea nobil - așa ne Învățau mamele noastre pe vremuri că e frumos să lași totdeauna o bucățică În farfurie. Ce tîmpenie! - și se strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a regiunii metropolei care e constituită din cheiul hanului și din parohia Sfîntului Michan pe o suprafață de patruzeci și unu de acri două sferturi și un stînjen. Toate impunătoarele reședințe din vecinătatea palatului de justiție au fost ruinate și nobilul edificiu Însuși unde În momentul catastrofei se desfășurau dezbateri juridice este literalmente o masă de ruine sub care este de temut că toți ocupanții au fost Îngropați de vii. Din relatările martorilor oculari reiese că valurile seismice au fost Însoțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
paradoxal de spiritele rafinate, devitalizate, după care nerostirea numelui tiranului este echivalentă cu anularea lui ca și cînd dacă nu țipi, nu te mai doare? Iată o Întrebare fără răspuns. Una din multele, din infinitele forme de maculare ale tentațiilor nobile care ne asaltează spiritul. Și noi, noi cei din ‘68 care sfîrșeam deceniul ca o generație lipsită de timp Într-o naștere gălăgioasă și premonitorie. Noi care ne puneam fracuri și mănuși glacé cînd intram În arenă - nu eram gladiatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uită ce ți-am spus și ajută-mă. Știu că ți-e greu, orice favoare smulsă lui Bârsan te aservește mai mult. Dar ce mai contează acum? Ai semnat pactul cu diavolul. Măcar folosește-ți relația În scopul unei cauze nobile. Hai zău, de ce dramatizezi lucrurile? Nu faci tu asta pentru mine? — Am să Încerc. Mereu Încercăm. Și cînd intervenim pentru alții e ca și cum am face-o pentru noi. Nu cred că se poate interveni pentru cineva complet dezinteresat. Ce interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
arena gladiatorilor de arena circului și de ce clovnul și mortul au În ochii noștri trăsături atît de asemănătoare?) Dar acest exil, acești oameni Își asumaseră riscul, pactizaseră cu o putere care le oferea un spațiu prielnic de manifestare a unei nobile vocații, doar și el luptase pentru aceeași cauză, aici, cu dușmanul În față, dar acolo? Nu avea el oare impresia că lupta lui nu mai este Întîmpinată de gloanțe, ci de aplauze? Rudolf era un om prea mîndru și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așa că am privit-o pe Zinocika întrebător. - Sunt exact zece, îmi spuse ea liniștitor, după care, parcă drept scuză, adăugă, ascunzându-și chipul rușinat: le strâng de mult timp, se spune că aduc fericire. - Dar, micuțo, replicai eu cu o nobilă indignare, - atunci chiar e păcat să mi le dai. Ia-le înapoi, ne descurcăm noi. Dar Zinocika se supără și, încruntată, îmi închise palma cu monedele. Trebuie să-i luați, îmi spuse ea. Trebuie, altfel să știți că mă jigniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fi putut să-i mărturisesc că banii cu care plătesc birjarii sau înghețata pe care o mănâncă ea sunt economiile bătrânei mele dădace? Pe de altă parte, nu puteam fi sincer cu Sonia, pentru că nici măcar poveștile despre părțile bune și nobile nu s-ar fi potrivit: mai întâi, în viata mea nu existau fapte bune, apoi (în cazul când aș fi inventat pur și simplu asemenea fapte) n-aș fi avut nici o plăcere să vorbesc despre ele, și, în sfârșit - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mod sincer și liniștit: am numit sufletul omenesc. Cum se întâmplă adesea, întrebarea a fost provocată de un fleac. La început, n-am sesizat nimic deosebit. Ce poate fi deosebit în faptul că sub acțiunea cocainei trăiești sentimente înalte și nobile (o iubire isterică pentru oameni, o bunătate anormală etc.), iar după ce acțiunea cocainei încetează, pun stăpânire pe tine sentimente animalice, pline de ticăloșie (răutate, furie, cruzime). S-ar părea că nu-i nimic deosebit în faptul că aceste sentimente se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
victorioși și, de aceea, se înțelege, sunt aproape de pierzanie. Eroii buni se îndreaptă spre moarte și, de aceea, cum e firesc, se află în pragul fericirii. Totul se apropie de finalul fericit și justițiar, atât de mult așteptat de sufletul nobil al lui Ivanov, a cărui inimă bate fierbinte. Sub influența intrigii dramatice, sub influența iubirii pentru exemplarele umane cinstite și sublime care își primesc suferințele cu atâta smerenie, sub influența personajelor pe care le vede pe scenă și pentru fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
umane cinstite și sublime care își primesc suferințele cu atâta smerenie, sub influența personajelor pe care le vede pe scenă și pentru fericirea cărora tremură, acest spectator, Ivanov, vibrează ca un cristal, cuprins fiind de cele mai umane și mai nobile sentimente, în aceste clipe binecuvântate bunul tânăr Ivanov nu poate simți nici calculul meschin de fiecare zi, nici dorință, nici răutate. Stă în liniștea desăvârșită a sălii de spectacol, stă cu fața îmbujorată, stă și simte cu bucurie cum inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ivanov față de vecinul său răcit, plecând de la un caz singular, în timp ce la teatru se află cam o mie de oameni care, ca și acest Ivan, aflați sub influența intrigii teatrale, au trăit câteva ore de mare tensiune a celor mai nobile sentimente? Poate, numai în cazul în care această intrigă a produs nu râsul, nu veselia, nu admirația frumosului, ci o adâncă zguduire a sufletului. Dar este suficient să-i privim pe acești oameni, să le vedem figurile în timpul pauzei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Și, dacă aceste sentimente joase, dezgustătoare au apărut în sufletul nostru doar pentru că au fost zguduite trăirile noastre cele mai umane - dragostea pentru eroul smerit și aflat în suferință -, dacă această animalizare a noastră a apărut din smintirea celor mai nobile sentimente, oare acest lucru nu dovedește clar alcătuirea tulbure și înfricoșătoare a sufletelor noastre? Ia să încerce teatrele să ne prezinte piese care cei răi nu numai că nu sunt pedepsiți și nu mor, ci, dimpotrivă, triumfă. Ia să ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai buni dintre noi, și-o să vă convingeți că asemenea spectacole ne scot în stradă, ne duc la revoltă, la răscoală, la revoluție. Veți spune și de data aceasta că ne revoltăm în numele justiției, că suntem minați de cele mai nobile, mai bune și mai umane dintre sentimente. Aveți dreptate, perfectă dreptate! Dar uitați-vă la noi atunci când ieșim ca să ne revoltăm, priviți-ne când, însuflețiți de cele mai umane sentimente, ne ridicăm, priviți cu atenție chipurile noastre, buzele noastre, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încercând să ghicească ce urma să se întâmple. Îl vedea numai din profil și nu se putu abține să-l compare cu Sfinxul din Bucegi. Căciulița de lână cu vârful lăsat pe o parte îl făcea să semene cu un nobil dac, un tarabostes de la curtea regelui Decebal. Asemănarea însă se oprea acolo, barba și mustățile stufoase îl deosebeau de original, iar țigara din care trăgea cu sete nu se potrivea de loc cu obiceiurile celor din vechime. Prin tălpile pantofilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și cu mustăți zbîrlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care-i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crîncenă și neîndurătoare, moarte prin spînzurare. TÎnărul nobil participase cu arma În mînă la o revoltă, la unul din acele puciuri care din cînd În cînd mai zguduia imperiul, țîșnind pe neașteptate cu Înverșunare, cu deznădejde, cu multă vărsare de sînge, ca apoi, tot pe neașteptate, cu Înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe Priska, fiica regelui Decie, a cărei tiză, de asemenea fiică de rege, fusese În urmă cu trei sute de ani reîncarnarea primeia. Într-un comentariu la romanul lui Jan Potocki Manuscrisul de la Saragosa se află mențiunea: „Șapte adormiți, șapte tineri nobili din Efes, conform legendei, fuseră de prigoana lui Decie (anul 250) Într-o peșteră din dealul Celionului. După anul 230, iar după o altă versiune după anul 309, ei se vor trezi, dar vor muri imediat, iar trupurile lor vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Rosetti) este o prelungire a Dealului cuprins între Pârâul Roșu și Dunavăț, coborând spre sud în pantă lină, aplatizându-se și dispărând la confluența celor două pâraie, în Fruntești. Pe acest deal CAP-ul Fruntești avea 33 de ha vie nobilă care, după 1989, a fost abandonată de proprietari; acum e loc de păscut oile de la stâna lui Ghi Boghiu. Nu se mai cunoaște locul unde a fost curtea lui Vasilică și nici locul unde a fost „mănăstirea”, după cum, dincolo de Valea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]