2,252 matches
-
de marcă, s-au constituit odinioară sub o prestigioasă conducere, continuată de profesorul dr. Alexandru Stupariu într-un forum de dezbateri deschise. Într-o încăpere generoasă a Casei Municipale de Cultură profesorul Pavel Deheleanu, directorul instituției, le-a oferit, cu noblețea omului de artă, celor 40 de elite ale medicinei veterinare din vestul țării, acum oameni de vârsta a treia, prilejul de a se dedica în continuare, cu pilda, scrisul și experiența de decenii, meseriei căreia vreme de o viață i-
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
de cafea, i-aș spune. Specie literară de care, pînă mai ieri, sînt convins, nimeni nu avea cum să audă pentru că nimeni nu o născocise. Ne-o propune însă, cu eleganța gestului ce-și uită forța de noutate, consumîndu-se cu noblețea unui fapt vechi, Sanda Nițescu, scriitoare și pictoriță de origine română, aflată de mai bine de treizeci de ani la Paris. Cititorului român îi e cunoscut numele dintr-o carte la fel de fermecătoare apărută cu cîțiva ani în urmă - Un fir
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
Lapo Gianni). Dante este primul și unicul Alighieri care trăiește din rentă. Dar să fie clar, nu duce o viață trîndavă de „tînăr domn”; vrea să trăiască asemenea unui nobil sau, cel puțin, vrea o viață pe potriva concepției lui despre noblețe: detașat de „înjositoarele” griji economice pentru a se dedica total artelor liberale, adică studiului și poeziei. Dar una este să trăiești din rentă avînd în spate marile latifundii ale nobilor adevărați sau proprietățile imobiliare din care ne-nobilii Cavalcanti scoteau
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
culturale și revenit de curând într-un colectiv nou, animator al publicisticii regionale, izbutind o vreme, imediat după 1990, să impună suplimentul "Sinteze" al unui ziar local, Constantin Călin a reușit să dea provincialismului său o notă de extravaganță și noblețe, savuroasă în amprenta retro a culegerii sale de articole Despre șapcă și alte lucruri demodate (2001). Însă cu pasiunea sa pentru Bacovia, dusă până în pânzele albe, s-a ridicat deasupra oricărui localism creator, inevitabil mărginit ca orizont, și s-a
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
sprijinul minții ea se preschimbă în imbold orb menit a excita umori impure. Rezultatul e un teatru de vibrație joasă, cum sunt mai toate piesele stridente de azi. Ce le lipsește e exigența înălțimii, elanul unei ținute și perspectiva unei nobleți, trăsături fără de care actorii devin arlechini voioși făcînd ostentație de talent incult. Și astfel ajungem la dihotomia „teatru comercial“ și „teatru pentru elite“. Pe primul Brook îl respinge sub motiv că e o mostră de vitalitate fără finețe, pe al
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Constantin Țoiu Nu există pe lume noblețe uitată sau pierdută care să nu își găsească loc, ca-ntr-o lume a ei, normală, ca în Poloneza... Plină de reculegere, lumea a luat de mult loc pe băncile verzi, lume de duminică; numai că aici, și nu în
Vila Nova – prelucrare – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6973_a_8298]
-
îți strecoară ceva din nostalgia după o țară în care conștiința apartenenței la o ordine monarhică era o sursă de demnitate civică, și nu prilej de batjocură cotidiană. Ce bună ar fi o republică în care politicienii ar inspira cetățenilor noblețea unei emoții cu rezonanță sacră. Secțiunea dedicată notelor și citatelor, egală ca întindere cu volumul propriu-zis, seamănă cu o pafta frumos îmbodobită ale cărei incrustații editorii - Marin Diaconu și Ion Papuc - au omis să le redea în limba română. Din
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
ani, o pleiadă de discipoli ai Thaliei și ai penelului, dintre care mulți și-au lăsat amprenta spirituală în creația ei. Avea să-i imortalizeze cu măiestria din care a dăruit câte ceva fiecăruia dintre cei pe care-i oblăduiește acum. Noblețea lui Emil Botta, însă, i-a conferit Mariei Goian forța de nestăvilit de a surghiuni pe meleagurile neantului suferințele unor deznădăjduiți, ajunși mulți dintre ei la capătul drumului, cu mâinile goale. Cu altruismu-i știut de lume a readus zâmbet, sens
Agenda2005-21-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283727_a_285056]
-
topea în muzică. Și atunci muzica vorbea despre ea. Apoi, despre ce vroia regizorul sau actorul. îți lua mințile, cînd îi ieșea ceva așa cum a simțit. Știa și rîdea. Cu voluptate. Și trăia. Cu voluptate. Era frumoasă, cochetă, cu o noblețe în trup, în mîinile ei minunate. Acum cîteva săptămîni, am văzut spectacolul lui Horațiu Mălăele cu Revizorul de la Teatrul de Comedie. M-a frapat muzica. Extrem de dramatică, de tulburătoare, un comentariu bizar de sunete de clopote, de sunete venite din
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
Așteptîndceasul de apoi. Nota lor comună e că toate sunt cărți de excepție: versurile lui Cărtărescu sunt o bijuterie stilistică, jurnalul dumneavoastră a marcat o epocă, memoriile lui loanid sunt înfiorătoare, iar romanul lui Dinu Pillat e o mostră de noblețe intelectuală. Un răuvoitor vă va spune că, în vreme ce Levantul și Jurnalul păltinișean au putut apărea în anii lui Ceaușescu, celelalte două nu ar fi avut nici o șansă de publicare. Ergo: Cărtărescu și Liiceanu au plătit un preț, iar acest preț
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
biografice ale fiului de țăran depășesc cadrul personal, aspirînd la reconstituirea unui mediu arhaic (resortul e același ca-n evocările coșbuciene). Orășeanul actual se întoarce asupra obîrșiilor sale cu o emoție dar și cu o sumețire a unei vechimi sugerînd noblețea și chiar sacralitatea: „Ce gînduri sfinte-n toate încep să te cuprindă/ cu aburul ce suie, stăpîn, pînă la grindă! / ... In vremea cinei, focul părea ca un altar, / văzut din drumul țării la casa din hotar" (Cina). De la ritualul ocupațiilor
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
din balconul Sălii Palatului. Paginile din interior sînt pline de texte mai mici sau mai mari trimise de diverși scriitori în sprijinul discursului lui Nicolae Ceaușescu. Nichita Stănescu vorbește, de pildă, despre „discursul plin de fermitate, de înțelepciune și de noblețe al tovarășului Nicolae Ceaușescu”. (...) Singurul care scrie neabătut, în aceste vremuri tulburi, în pagina întîi, despre chestiuni strict literare este Șerban Cioculescu în rubrica sa, „Breviar”. Dar alături de rubrica semnată de Cioculescu, fotografia cu Nicolae Ceaușescu începe să fie nelipsită
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4537_a_5862]
-
în care ea se simțea bine și în care Europa se proclama triumfătoare pe pereții decorați cu pânze de Picasso. Nu o mai văzusem de câțiva ani. Cred că ceea ce m-a frapat în primul rând la ea a fost noblețea și frumusețea chipului ei; o mare forță spirituală părea să-i fi modelat fruntea lată și dezgolită, gura energică și binevoitoare totodată și mai ales ochii, foarte mari și foarte adânci care îți rețineau atenția prin inteligența lor sfredelitoare. Îmi
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
și fantezie Cantabile și Vals opus 19 de N. Paganini și celebrul Dans spaniol („ La vida breve”) de Manuel de Falla- Kreisler. Publicul a admirat desfășurarea imprevizibilă, plină de culoare și de originalitate a discursului muzical, redat de interpreți cu noblețe și fantezie. A urmat celebrul Studiu în formă de valsde Saint Saëns-Ysaye, în care Gabriel Croitoru a transmis o gamă largă de sentimente, de la interiorizare meditativă la entuziasm debordant. Violonistul a reușit să realizeze o sinteză fericită a elementelor muzicale
Duelul viorilor la Sala Radio by Carmen MANEA [Corola-journal/Journalistic/83996_a_85321]
-
de făcut pentru a nu rata mîntuirea, în această "epocă decăzută"? Desigur, a-L căuta pe Dumnezeu nu de pe pozițiile suficienței, ale "umanității degradate", ci ale umilității asumate. Omul, socotește Ionescu, "crede în Dumnezeu din slăbiciune". Nu forța morală, convingerea, noblețea și alte asemenea "gogoși" ne îndreaptă spre devoțiune, ci propria noastră neputință. Avem a face, constată Sergiu Miculescu, cu un "creștin revoltat, din familia lui Iov. Natură ciclotimică, oscilează între extaz și circumspecție. Ocolind structura bisericească ce i se pare
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
aproape de sufletul meu/ departe e încă/ și necunoscut/ (Cuvîntul). E o cosmogonie în varianta sensibilă, "simplă", necontrafăcută prin meditație, a unui spirit contemplativ, care se lasă impregnat de imagini, cu acea dispoziție smerita ce vede în sumisiune un semn de noblețe. Ființă "plină de taine" se confundă cu lucrurile, într-un simțămînt al zămislirii comune: "De lumină din pielea zăpezii/ mă las absorbita/ teamă de a fi efemer/ își scurge cenușă lin/ printre degete// drumul pe care alunec/ e sigur/ chiar dacă
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
unei bibliografii în domeniu. *** Paris, la mijlocul secolului al XIX-lea. În lumea literar-artistică și mondenă se remarcă o doamnă, nu prea înaltă („ca o fetiță de 14 ani“), cu ochi splendizi și o privire stranie, întreaga fizionomie emanând forță și noblețe. Purta pantaloni roșii, o bluză bărbătească, cizme și fuma pipă sau țigări de foi, pe care le arunca abia aprinse într-un vas cu apă. Era George Sand, scriitoare celebră în epocă, femeia a cărei viață a înrâurit muzica lui
Agenda2004-34-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282779_a_284108]
-
public principiile adevărate, curate, idealiste, ale masoneriei. Ziarul "Adevărul" din 9 iulie 1933 reproduce opinia lui Mihail Sadoveanu despre "purificarea masoneriei", atât pe cale individuală, cât și la nivel de grup și ceremonial: "Datoria Maeștrilor conștienți este să ridice instituția cătră noblețea ei firească, nu s-o adapteze la practicile locale și s-o ofilească, făcând din ea o parodie" (p. 35). Numai o masonerie purificată poate aspira să purifice societatea românească: "Masoneria ar avea, prin urmare, în primul plan rolul de
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
cu caracter exterior și practic", dar dincolo de ele există o trăire intimă a masoneriei: "Nu se poate răspunde la întrebările cu caracter personal și inițiatic. Cum înțeleg eu Dumnezeirea și nemurirea sufletului, problemele vieții și morții, destinul meu, scopul vieții, noblețea progresivă a speciei, toate acestea alcătuisc acel domeniu al esoterismului în care fiecare individ, cu sufletul și conștiința sa, alcătuiește o lume aparte și o problemă. În lumina unor asemenea preocupări intime, care sunt aproape intransmisibile, am scris ultima mea
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
ieșise la vedere, se putea susține... În orice caz, în acest moment al coborîrii din căruță să mascată, el se și recomandase înclinîndu-se spre mine. Îl chema Buturuga! Formidabil, alde Buturuga. Culmea, măi lipsea, să adauge că un titlu de noblețe, zicerea arhicunoscuta: răstoarnă carul mare, adică, în întregime, proverbul așezat pe baza unei foarte vechi experiențe: Buturuga mică răstoarnă carul mare. Că David și Goliat. Fusese cositor în prima tinerețe. Dar nu mai cositorea. Nevastă-sa, pe care spusese că
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
termenul nu e prea pretențios, principalele obiecții ale detractorilor. Printre ei, și câțiva contestatari. Obiecțiile intră în două sau trei categorii, în funcție îndeosebi de epocă. Prima categorie le cuprinde pe cele de la apariție și sunt, cum le consideră cu noblețe, Nicolae Mecu, de natură ideologică. Provin din partida național-legionară și pun pe seama lui G.Călinescu aberații de felul: „antinațional”, „lipsit de simț patriotic”, „incorigibilul esteto-iudaic”, susținător al „jidovilor... freudiști, pan-sexualiști, anticlasiciști și antitradiționaliști, invertiți, pederaști și avangardiști”. (Printre „jidovii
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
numărul din 7 martie: „Pentru a remedia această degradantă derivă identitară (dezinteresul față de vampiri - n.n.) și cum România este invitatul de onoare al Salonului Cărții anul acesta, leam propus celor nouă autori să redea sugătorilor de sânge titlul lor de noblețe.” Vă veți întreba, ca și noi, înainte de a vedea titlul cărții și titlul articolului din „Le Point”, ce legătură este între prezența României ca invitat de onoare al Salonului și remedierea derivei identitare cu pricina. Ei bine, articolul se intitulează
Ce știu jurnaliștii francezi despre România () [Corola-journal/Journalistic/3799_a_5124]
-
țărani, de sarică și de opinci, neștiutori de nici o carte. Acești oameni, dominînd șesurile cu coasa, și munții cu moțul căciulii, au păstrat o limbă foarte frumoasă peste o mie de ani, și-au păstrat chipul frămîntat, de o tăcută noblețe, și datini intacte". Astăzi, la noi, cu toată știința de carte și urbanizarea forțată, pripită, din ultima jumătate de secol (deloc egală cu civilizația autentică, spornică, îndelung creatoare), ne împiedicăm la orice pas de grohotișul vorbelor urîte, în stare de
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
Luchino Visconti - aristocratul comunist care, prin Rocco e i suoi fratelli/Rocco și frații săi/, realizează un film-frescă cu o rafinată structură simfonică, demonstrând astfel că un subiect de actualitate (migrarea celor din Sudul sărac spre Nordul industrializat) poate capăta noblețea și suflul unei tragedii antice și că personaje (aparținând marii familii a celor considerați, de obicei, oameni fără importanță) pot rivaliza prin profunzime și complexitate psihologică cu cele create de un Dostoievski sau un Thomas Mann. Dar, o privire mai
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
cal, chiar dacă cu lancea ruptă. Filmul te ajută să înțelegi și un alt mod de a te raporta la lume prin intermediul uzanțelor, păstrînd ceea ce este mai bun în spatele măștii sobre, este un elogiu adus discreției ca formă de generozitate și noblețe.
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]