57,942 matches
-
așa deoarece fiecare membru al grupului de 6 membri notează pe o fișă individuală 3 soluții ale problemei discutate, în 5 minute, apoi fișele se schimbă între toți membrii, care adaugă încă alte 3 soluții sau le perfecționează pe cele notate de colegii lor; în acest fel, fișele trec de la stânga la dreapta, până ajung iarăși la primul participant. Totalul obținut însumează, așadar, 18 răspunsuri în 30 de minute, pentru fiecare grup. Profesorul primește foile centralizează, clasifică și evaluează ideile. Pe
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
citirea trăsăturilor fiecărui semn zodiacal de pe fișele date elevilor; optarea fiecărei grupe pentru încadrarea personalității într-un semn zodiacal; acordul grupului asupra unui simbol pentru a reprezenta personalitatea cu trăsăturile dominante și desenarea simbolului pe un poster alături de care sunt notați descriptorii semnului zodiacal la care a fost incadrată personalitatea (anexa 3); prezentarea în fața clasei a simbolului, opțiunilor și a argumentelor ce le justifică prin: găsirea a trei sinonime pentru fiecare descriptor al zodiei căreia îi aparține personalitatea, identificarea, în text
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
la sud de Comarnic, consolidarea naturală a malurilor prin acumulări periferice- grinduri- la Gura Beliei sau Podu Vadului, fiind o dovadă a fomelor constructive pe care Prahova le alcătuiește la tot pasul. După N. M. Popp (1939) sunt 6 terase - notate de la T0 la T5 - unele mai bine conservate(ex. T4), altele păstrate sub forma unor vârfuri sau șei pe cumpenele apelor. Complexul de terase este format din: T0 - terasa Străjiștea, altitudine - relativă 270m T1 - terasa Ciobi, 180m; T2 - terasa Pițigaia
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
suprafețe ca în figura 2.8. Repartiția suprafețelor se realizează la fel ca pentru debitul uzat (tranzit, aferent, lateral, total), folosind tehnologia de alcatuire ca în tabelele de la Quz med., ca 2.13 si 2.14 Coeficienții de scurgere se notează cu f și se determină cu relația: p c q q =F (2.23Ă în care: qc - debitul de apă de ploaie căzută pe aria S, care ajunge în conductă, l/s; qp - debitul de apă de ploaie căzută pe
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
până când se îndeplinește condiția de mai sus. - vai = (0,7 - 3,5Ă m/s pentru conducte din beton, beton armat, azbociment și cărămidă. 2.3.4. Determinarea intensității normate a ploii de calcul Intensitatea normată a ploii de calcul se notează cu „i” și este în funcție de frecvența ploii de calcul „f” și de durata ploii de calcul „tp”. Se măsoară în l/s ha (figura 2.10). Frecvența de calcul „f” este în funcție de clasa de importanță a folosinței și este indicată
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
b (col. 39). Atunci când raportul Q/Qp < 0,1 există pe figură un detaliu pentru curba Q = f(h). Citirile în acest caz se fac introducând pe detaliu raportul 164 Q/Qp, ridicăm o perpendiculară până intersectăm curba debitelor și notăm cu „A” punctul de intersecție, apoi ducem o paralelă la abscisă până intersectăm curba v = f(h) în punctul „B” (figura 2.87). Din punctul „B” coborâm o verticală și citim coeficientul b. Viteza maximă trebuie să fie mai mică
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
cei doi n-ar ajunge să simtă de la un moment o anume inconsistență a relației lor, o anume limitare proprie „singurătății în doi”? Mă întreb și eu... P.H.Lippa nu încearcă să speculeze eseistic asupra relației dintre Profesor și Teodora. Notează doar atât, că în vârtejul unor întâmplări care au copleșit-o, ea pare să fi găsit sprijin în bărbatul acesta matur, dar nu bătrân, cultivat și hârșit în ale vieții, aparent echilibrat, dar capabil de surprinzătoare elanuri erotice; imaginativ, uneori
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Mai mult, sincronizare în gîndire și visare, exprimată în replici de genul „mi-ai luat vorba din gură” ori „gând la gând cu bucurie”. „Vorba o poți lua și cu un sărut; într-o îmbrățișare se întâlnesc gând cu gând... ” - notează P.H.L., dând o turnură lirică participării directe la „povestea” personajelor sale. 11 iunie 2006 Poposesc, din nou, la fel de curios, în paginile lăsate (când? cui?) de P.H.Lippa. Oare cât din trăirile Profesorului aparțin autorului însuși? Greu de spus. Și nici
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din neatenție sau datorită unei orbiri de moment. De aceea revin la paginile de început, acolo unde începe „aventura” domnului R. Gândul că o femeie tânără și frumoasă îl „dorește” este de-a dreptul emoționant, sau „cel puțin reconfortant”, cum notează P.H.L., voind parcă să reteze ceva din așteptarea cititorului. Altfel-zis: „Stai, nu te pripi! Nici ea nu este o femeie frivolă, nici el nu este un tinerel gata să o facă pe cocoșul, să braveze, să se dea în spectacol
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și în tren de vreo două ori, fără a observa zâmbetul Teodorei. Se pare că nu-l privea doar ca pe un școlar concentrat pe tema sa. Gestul său de „ochelarist” i s-a părut mai mult decât „evocator”. (Scriitorul notează că ea îi va mărturisi această impresie ceva mai târziu. Iarăși intervine „atotștiutorul” autor! Dar nu văd nimic rău în asta, mai ales că nu a făcut vreun efort de a se sustrage total din această poveste, pentru a fi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele ei emană o senzualitate strălucitoare!” - exclamă scriitorul, notând din nou, în aceeași paranteză, datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora devine concretizarea visurilor din tinerețe ale Domnului R., proiecția unei iubiri totale, ce nu poate fi trăită decât o singură dată în viață. Bărbatul se află la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
2007 P.H.L. revine asupra noului statut „civil” al Domnului R. Oare și-l va asuma până la capăt? Câți dintre prieteni și cunoștințe vor fi dispuși să-i recunoască sexagenarului „dom'Profesor” calitatea de „tătic”? „Deja se aud râsete în sală...” - notează scriitorul, ironic, dar și cu anume compătimire. În schimb, autorul nu-l poate „opri” pe eroul său să gândească intens (și chiar cu emoție!) la apropiata postură de ... „tătic”. Teodora este hotărâtă (de astă dată, ea!) să-l protejeze, păstrând
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un demers firesc: acela de a se înscrie în logica expunerii, fie și printr-o interogație retorică. „Nebun” nu este bărbatul îndrăgostit de o femeie mult mai tânără decât el; nebun este numai dacă se comportă iresponsabil față de ea - mai notează P.H.L. Chiar dacă „ființa lui de carne și sânge dă în foc” în prezența ei, Profesorul simte adesea nevoia să „se justifice” față de Teodora, să-i explice cum de a avut curajul să intre în viața ei și să o abată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Nu mai spuuune!...” a exclamat vărul C., privindu-l cu ochii lui mari și rotunzi, fără măcar să clipească. Părea sincer mirat și oarecum decepționat că evenimentul trăit de el cu atâta intensitate s-a pulverizat dintrodată. „Caz tipic de mitomanie...” - notează P.H.L. în marginea relatării Profesorului. „Mană cerească pentru scriitori gen Brătescu-Voinești, cu al său Niculăiță Minciună... Remarcabil este că majoritatea copiilor evoluează rapid, părăsesc teritoriul imaginar al jocului și al fabulației aparent gratuite, pentru a accede la jocul (dirijat) al
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poemul sau o piesă muzicală, o "mână" conduce mâna sculptorului în a modela marmora sau a pictorului în a orândui imaginile și culorile pe pânza tabloului ? Cine îi insufla lui Eminescu "fulgurațiile intelectuale", lui Beethoven secvențele melodice pe care le nota febril pe carnetul său, în peregrinările prin pădurea vieneză? Dicteul în artă rămâne unul din misterele care își reînnoiește mereu vălurile, asemenea zeiței Isis. Mărturii Încă presocraticii își exprimau uimirea față de mecanismul miraculos al creației poetice. Democrit vorbește despre transa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
imperiu n' ai o lume"), iar visul său de idealitate se află dincolo de aceste trei nivele ontologice (Povestea magului călător în stele, titlu mai adecvat Lume și geniu). Astfel, geniul e "o lume e în lume". Într-o însemnare Eminescu notează: În planul eternității sunt o greșală (punct fără destin). (Sunt un univers necunoscut). Dumnezeu în adițiunea lui a greșit cu unul, acesta am fost eu, dar e o minune ce nu există în realitate, ci numai umbra unei greșele". Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
omului este să se reușească totodată atingerea unui alt absolut cel axiologic, cel etic. Empedocle afirma că întregul cosmos evoluează sub semnul ciclicității iubire-ură, armonie-dizarmonie, creație-distrugere; iar Heraclit era mai pesimist: "totul se face și se distruge prin discordie". Cervantes nota în Don Quijote " Omul este cum l-a lăsat Dumnezeu, uneori și mai rău decât atâta", iar Shakespeare în finalul Sonetului 121: "The men are bad and in their badness reign". Care ar fi rațiunea existenței răului uman ? Ființa merită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și vecinicie, creat și increat. Dar mai mult încă, Eminescu a fost nemulțumit de capodopera sa, mai ales de finalul din forma publicată, astfel încât intenționa să modifice poemul și "să-l o înalțe nesfârșit à la Giordano Bruno", cum a notat cu două săptămâni înainte de prima umbrire a minții. Or, ceea ce postula filozoful poet italian era zborul neîncetat al "intelectului eroic" în căutarea unei onto-axiologii supreme care nu pot fi atinse niciodată. De aici, zborul fără oprire. Aceeași maximă deschidere o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
transcenderea solitară dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice formă de lume, în anterioritatea absolută cea mai înaltă viziune a libertății spirituale din istoria gândirii. Posibilul uman este bolnav de imposibil. Salvarea este transcenderea dincolo de ființa și neființă. Așa cum am notat și în alte scrieri, Nietzsche a întrevăzut și el necesitatea transcenderii radicale: "Eu nu sunt nici trup nici suflet, sunt homo sui transcendentalisom transcendental sie însuși. Cei doi au fost contemporani. Din păcate, epoca noastră este prin excelență o demonstrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cât să zărești faianța de un alb spitalicesc și halatul moale, un pic mare pentru Alexandre, bălăngănindu-se în bătaia șuierului subțire de vânt care se strecoară pe ferestruică, un atipic triunghi colorat, cu veleități de vitraliu. Alexandre și-a notat atent în memorie toate detaliile cămăruței lui de student care se vor regăsi, fără doar și poate, în marele roman pe care orice tânăr infectat de literatură, de Paris și de încă netrăite suferințe amoroase îl scrie imaginar, în clipele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zimți, ascunsă între portocalii din pagină, acolo unde cade Asad cel cu buza despicată, mult înainte ca medicul arab anonim care este, de fapt, o fată creștină, o prin țesă neștiută care desenează scări spiralate și apeducte și galerii și notează proporții și poțiuni și face amestecuri și păstrează taine, să-și stârnească frunzele să se scuture de nu mele lor arabe și latinești și să foșnească puternic, legat, ca o mare învolburată, o mare de portocali în furtună care se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
casă de cultură sau dintr-o bodegă. Neîndoielnic este doar că nu ne văzusem de mult timp, cel puțin așa arătau fețele noastre destinse și numai zâmbet. Trec peste faptul că ne-am recunoscut după o mică ezitare, nu mai notez obișnuitele complimente, cuvintele învălmășite ce traduc orice bucurie a revederii. Convorbirea noastră promitea să devină pasionată și nesfârșită. Se înțelege că am stat la un vin până noaptea târziu, când ne-am amintit că suntem așteptați de două neveste neliniștite
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
instalațiile. Culmea e că nimeni nu s-a gândit să cheme poliția. Regele interzisese asistența forțelor de ordine. „Arta nu suportă constrângerea!” - decretase pe un ton solemn chiar dimineață, fixându-l prelung pe secretar, care a înțeles că trebuie să noteze imediat această maximă. Acum însă nimeni nu mai știe unde se află înaltul emițător de maxime. Numai patefonul își face în continuare datoria, hârâind un marș. Cum frecvența turațiilor scade rapid, marșul de luptă se transformă într-un marș funebru
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Când îți începi cariera artistică după 35 de ani, timpul trebuie folosit la maxim. De fapt, dacă și-aduce bine aminte, și modestul funcționar francez Gauguin tot pe la vârsta asta a simțit că trebuie să se dedice exclusiv artei. De notat însă o mică diferență: faptul că în concediu este departe de ai săi nu vine deloc în contradicție cu sentimentele sale domestice. Așteaptă în fiecare an concediul soției cu o voluptate secretă, dar numai pentru acea melancolie a despărțirii, generatoare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
lui nu exprimă nimic. Absolut nimic. Asta-i bună! Se scarpină în creștet. L ai plictisit suficient, acum el ar cam trebui să plece. Iar o să se piardă în spatele ușii ăleia batante ca în barurile din Vestul Sălbatic. Vei cere nota de plată când vei fi ajuns deja la limitele răbdării. Știi, poate că intuiția îți zice că, dacă te-ai ridica de pe scaun, ți-ai pune haina pe tine, ai porni-o cu pas șovăielnic la început, apoi sigur, către
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]