2,081 matches
-
adânciturilor gravate. Aici găsim o altă categorie de semne specifice, mai fine și mai libere (nu și la dăltiță), prin care se pot obține tonuri și semitonuri și prin atributele de adâncime a șanțurilor, astfel încât materialitatea este redată mult mai nuanțat (Fig. 3). Odată cu apariția gravurii în adâncime (metal), varietatea de semne plastice a crescut, făcând posibilă apariția unor imagini documentare, prin ilustrație. Deja începuse să se simtă nevoia de reprezentare a unei realități printr-o figurare mult mai precisă, mai
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
al liniei sau punctului este redat nu numai prin lățime sau lungime, ci și prin adâncimea șanțului gravat, care preia mai multă sau mai puțină cerneală. Această noutate a făcut posibilă apariția unei noi forme de materialitate, cu redări mai nuanțate ale texturilor și spațiului. Astfel, noțiunea de aproape departe capătă noi dimensiuni, putându-se vorbi despre situări perspective sau chiar despre perspectiva aeriană. Chiar dacă linia are o grosime egală, datorită adâncimii ea devine transparentă într-un plan îndepărtat atunci când cerneala
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
de contur din aquaforte. El reușește în aceste lucrări să materializeze într-un mod personal atât atmosfera, cât și texturile aferente figurării. Pe lângă aceasta, în gravurile sale, pata obținută are un rol pictural, reușind să mimeze și vibrația culorii. Semitonurile nuanțate, oferite de structura proprie aquatintei, prin cele câteva pete, materializează atât volumele, umbrele și luminile cât și texturile materialelor folosite. Astfel putem putem recepta diferit soliditatea unor forme față de moliciunea drapajului, chiar în absența altor detalii. Cele câteva pete de pe
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
unor variații tonale în absența unor formule de a obține griuri prin linii hașurate. Aspectele privind redarea volumelor, a perspectivei și a definirii formei prin jocul de umbre și lumini se rezolvă fie prin folosirea contrastelor puternice, fie prin gradarea nuanțată, aproape imperceptibilă, a griurior intermediare. Maniera neagră presupune cunoașterea foarte precisă a tehnicii de redare a perspectivei, a efectelor fizice și vizuale ale reflexiei și refracției luminii, precum și a umbrelor. Exact ca și în pictură, maniera neagră (mezzotinta) definește obiectele
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
unei forme și prin atributul culoare. În litografie, pata colorată este consistentă, arareori descompusă în puncte mici, pe când în reproducerea offset litografică ea este rezultatul unui amestec optic, bazat pe principiile rasterului tipografic, în așa-numita tetracromie. Practic, din amestecul nuanțat al celor patru culori fundamentale: galben, roșu, albastru și negru, se pot realiza și alte culori, precum și tonuri intermediare. Așa de pildă, suprapunerea de roșu și galben produce oranj, roșu peste albastru dă violet, iar galben peste albastru, desigur, verde
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
print realizat în procedeul laser poate primi intervenții în gravură tradițională, fiindcă cerneala nu este solubilă în apă. Desigur, ar fi de luat în calcul și repere ale materialității cernelii, precum suprafața mată sau lucioasă, dar și o consistență diferită, nuanțată, determinată de solvenții folosiți. Din acest punct de vedere, este bine de știut că aceste cerneluri cu medii precum toluenul, plasticul, substanțe uleioase sau ceară sunt capabile să se imprime pe materiale foarte diferite ca de pildă: hârtie, carton, plastic
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
se află în adâncime, în liniile și petele rezultate în urma acțiunii mecanice sau chimice (incizare sau corodare cu acid). La gravura plană (litogravura, serigravura) se păstrează cele două modalități, cu mențiunea că apariția rasterului a făcut posibilă juxtapunerea mult mai nuanțată a culorilor, iar observatorul va putea recompune optic culorile formei pretext din realitatea vizibilă. Cu ajutorul punctelor minuscule, imprimate alăturat în culorile de bază, roșu, galben, albastru și negru, se pot acoperi numeroase familii cromatice. Am pomenit de familii cromatice pentru că
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
textural al culorii în gravură, care este, în general, plată și transparentă, spre deosebire de cea din pictură, unde este opacă și în relief. Dacă s-ar pune problema compensării seducției texturii de tip pictural, aceasta s-ar realiza prin valorile extrem de nuanțate ale semnelor gravate și colorate, determinate calitativ și cantitativ de adâncimea șanțurilor incizate sau dimensiunea de suprafață, în cazul tiparului înalt. Nu trebuie însă pierdut din vedere că în gravură temele materialității formelor captate din real se rezolvă în principal
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
morală a celei față de toți cetățenii implică duritatea la care se referă Morgenthau, când în joc este interesul național înțeles ca supraviețuire. Cu toate acestea, când depășește triada teritoriului, instituțiilor și a culturii, Morgenthau deschide drumul pentru o abordare mai nuanțată, chiar sinuoasă, a satisfacerii intereselor proprii, din cauza multitudinii scopurilor ce pot fi incluse în componenta variabilă a interesului național. „Obiectivele care pot fi urmărite de națiuni în politica lor externă pot fi incluse în întregul spectru al scopurilor pe care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
primă clasă poate spori puterea materială a statului”50. Conexiunea respectivă între Morgenthau - caracterizat deseori eronat ca un gânditor unidimensional, ale cărui opinii despre politica internațională nu treceau dincolo de confruntările între state bazate pe puterea militară - și contribuțiile unei diplomații nuanțate devine mai puțin surprinzătoare când revenim asupra Politicii între națiuni pentru a vedea numeroasele trimiteri la Richelieu și frații Cambon din Franța, la Castlereagh și Canning din Marea Britanie sau la americani ca Thomas Jefferson și John Quincy Adams - cu toții diplomați
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
spunea el, nu există în sine, ele fiind mai degrabă cuvinte, imagini pe hârtie, teorii - și, cum se întâmplă de obicei, teoriile simplifică și chiar distorsionează realitatea. În ultimele sale două lucrări, el emite un punct de vedere mult mai nuanțat. Chiar dacă fiecare configurație este ideală, o simplificare, o veritabilă caricatură a realității, nu-i mai puțin adevărat că, în realitate, există configurații mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele schițate. De altfel, arată Mintzberg, în primele două lucrări a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
că îl deține, la statutul atribuit de alții. Astfel, indivizii care de la început sunt investiți cu un anumit statut - să spunem statutul de membru subordonat într-o echipă de muncă, pot dobândi cu timpul, în plan psihologic, statute diferențiate și nuanțate, cum ar fi: statut de fruntaș, de deviant, de marginal, de clovn al echipei, de opozant etc. Întâlnim apoi fenomenul atribuirii de statute de către alții, chiar și în acele situații când ele nu corespund realității. De exemplu, cineva poate fi
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
normelor” informale de comportament; evidențierea deficiențelor și slăbiciunilor organizării formale. Prin îndeplinirea tuturor acestor funcții, structurile informale influențează motivația, moralul, satisfacția muncii, performanțele personalului. Ea oferă membrilor organizației formale ocazia de a-și folosi inițiativa și creativitatea. O poziție mai nuanțată este exprimată de Roger Mucchielli, care consideră că # structurile informale facilitează buna funcționare a structurilor formale până la un punct, de la care eficacitatea globală a organizației scade (Mucchielli, 1973, p. 56). # Cu alte cuvinte, o parte a structurilor informale contribuie la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a liderului. Dacă la început se susținea că te naști lider, și nu devii, ești predestinat să ajungi conducător prin polivalența calităților, și nu te formezi ca atare în cadrul relațiilor sociale, cu timpul s‑a trecut la interpretarea mult mai nuanțată și mai în acord cu descoperirile științei a ființei umane, a devenirii ei ca personalitate. În vechile concepții, conducătorul apărea ca un tip invariabil înzestrat cu un anumit complex biopsihic care, cel mai adesea, se șlefuia de la sine, automat. Cum
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
iarăși este frecvent trecut cu vederea. Astfel, uneori, situația poate fi elementul‑cheie, declanșator, în formarea unor trăsături personale; alteori, dimpotrivă, chiar trăsăturile personale prezente pot genera o serie de situații. Modelul mixt asupra conducerii ne obligă deci la interpretarea nuanțată a conducerii, la considerarea celor două entități (persoana și situația) ca aflându‑se nu doar într‑o simplă interacțiune, ci într‑o interacțiune dialectică având momente de unitate, continuitate, dar și momente de relativă discontinuitate și contradicție. Cercetătorii sunt de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mediu, în timp ce stilul autoritar binevoitor se asociază cu o productivitate medie spre bună, deși cu un grad considerabil de absenteism și de fluctuație a forței de muncă (apud Cole, 2000, p. 73). Toate aceste date ne atenționează asupra necesității interpretării nuanțate a corelațiilor dintre stilurile de conducere și diferite alte variabile. De obicei, corelațiile nu sunt simple, unilaterale, uniforme; ca urmare, ele trebuie analizate diferențiat. Pe de altă parte, într‑un fel s‑ar putea prezenta ele atunci când avem de‑a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
din câmpul sarcinii, ceea ce face ca între eficiența și atmosfera din grup să apară o discrepanță (Golu, 2004, pp. 204‑205). Cu timpul, ideea superiorității stilului democrat față de cel autoritar a început să cedeze, lăsând locul unor interpretări mult mai nuanțate. Diverși autori care au introdus în tipologiile lor diferite tipuri de stiluri autoritare (autoritar strict și autoritar binevoitor - la Brown, 1954; autoritar exploatator și autoritar binevoitor - la Likert, 1961; stilul directiv - la House, 1971 etc.) și au arătat că practicarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
carismei va fi făcută mai ușor. Interpretarea carismei ca rezultat al procesului atribuirii nu trebuie să ne ducă cu gândul la relativizarea și, mai ales, la subiectivizarea excesivă a carismei. Personal, vedem în acest punct de vedere o explicare mai nuanțată și mai realistă a carismei prin considerarea proceselor și interacțiunilor sociale din cadrul grupurilor umane. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că leadership‑ul este o relație complexă între conducător și conduși în care contează nu atât fiecare componentă a relației
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai bune decât o fac indivizii care lucreează singuri (s.m.). La fel, Hill (1982) concluziona că performanța grupului este superioară celei a individului mediu din grup (s.m.). Alături de asemenea puncte de vedere, oarecum unilaterale, au început să apară altele mai nuanțate. Unul dintre acesta postulează faptul că deciziile de grup au atât avantaje, cât și dezavantaje. Kinicki și Kreitner (2003, p. 189) înscriu chiar pe două coloane avantajele și dezavantajele deciziilor de grup (vezi tabelul 13.1). Avantaje Dezavantaje Un fond
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
din fosta Iugoslavie sau cu kibbutzurile israeliene. Într-o cultură organizațională de tip „putere” se vor practica alte forme de participare decât într-alta de tip „persoană”. Dimensiunea participării pe care o avem în vedere atenționează asupra necesității analizei diferențiate, nuanțate a participării și, mai ales, asupra prudenței ce trebuie manifestată față de generalizarea unor forme și practici ale participării de la o țară la alta, de la o organizație la alta. Însă un asemenea lucru nu trebuie să afecteze reținerea elementelor comune, realmente
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
indirect, prin susținerea și stimularea potențialului aptitudinal, ar putea avea și un asemenea efect. Apoi, nici eficiența organizațională obținută oricum, în orice chip, cu orice mijloc n-ar putea fi un bun indicator al comportamentului participativ. Așa încât o poziție mai nuanțată ar consta în considerarea finalității instrumentale a participării ca o tendință generală, dezirabilă, dar fără a exclude că uneori utilă pentru organizație este și participarea care își găsește finalitatea în ea însăși. Formele participării Încercare de clasificare În practica organizațională
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este o chestiune de principiu, ci de metodă de organizare a muncii, ceea ce înseamnă că în unele condiții ei sunt efectiv divergenți, în timp ce în altele devin convergenți. În momentul de față, relația dintre satisfacție și performanță este interpretată mult mai nuanțat. Iată câteva idei care susțin aceasta afirmație: # Satisfacția, deși legată de performanță, nu mai este concepută ca singura ei cauză, ci doar ca una dintre cauzele ei posibile. Relația dintre satisfacție și performanță nu este constantă, ci variabilă în funcție de o
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stabilește un plafon: peste 1,3 dolari nu se insistă, deoarece intervine teama de revizuire a normelor. Și aici motivația activată de particularitățile situației este tot de tip negativ (frânarea producției). Probabil că rezolvarea ar veni dintr-o manipulare mai nuanțată și adecvată, totodată, a stimulilor bănești. Astfel, o ridicare a câștigului minim garantat la un dolar i-ar face pe primii muncitori să se mobilizeze mai mult, iar pe cei din a doua categorie să depășească mai mult fără teama
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
afective sunt considerate a fi, în general, consecințe ale situațiilor de conflict; ele pot influența aspectele structurale, fie perpetuându-le, fie modificându-le. Observăm cum „coborârea” conflictului din sfera generalității sociale în sfera realității social-interacționale permite conceperea lui mult mai nuanțată. Conflictul devine un fenomen concret, viu, dinamic, saturat în influențe și consecințe sociale. Din păcate, substratul propriu-zis psihologic al conflictului este avut mai puțin în vedere fapt care va fi remediat de accepțiunea următoare, cea psihoindividuală. 1.1.3. Accepțiunea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
măsurare a desfășurării și rezultatului final al negocierii”, un „rar instrument permițând estimarea raportului de forță într-o manieră atât de obiectivă”, o „remarcabilă sinteză” ce poate fi „poziționată ca un model de referință... dar care poate fi completat, ameliorat, nuanțat și adaptat” (Stimec, 2005, pp. 60-70). Găsim această ultimă idee interesantă și productivă, ea exprimând, de altfel, sensul evoluției contribuțiilor altor autori cu privire la strategiile, tacticile și tehnicile negocierii. O contribuție remarcabilă, după opinia noastră, o reprezintă cea adusă de Savage
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]