1,630 matches
-
-n clipe, grele, noaptea toată Amintindu-mi rece, de ce-a fost odată... Am retrăit fapte ce păreau uitate Și m-a scos o vreme din singurătate, Iar în zorii zilei, mă trezesc și sufăr Numărând în taină florile de nufăr... Mă gândesc că dorul ce-a venit la mine Chiar pentru o noapte, mi-a făcut un bine... Dar mă trec fiorii și te-ntreb pe tine Azi, în preambulul vremii care vine: Ce-o să fac iubito, când pe lună
DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83788_a_85113]
-
a fost ner voasă tot ca o pisică. Vorbea în doi peri, aproape schizo frenic. Amicii mei o priveau hlizin du-se unul la altul. Am ieșit cu ea, căci „nu pot vorbi aici cu tine“. Am luat-o pe Nuferilor în jos și-am mers împreună până la Ateneu. Ningea des și mărunt. Acolo, în parcul din fața Ateneului, cu statuia lui Eminescu acoperită de zăpadă, am stat de vorbă. Totul în jur era strălucitor de alb. Mi-a spus că i-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-i ochii, ce faci? Silvia URLIH <biography> M-am născut pe 22 iunie 1959. Trăiesc în această viață cu numele primit la botez Silvia și temporar poate, Urlih. Locul de naștere mi este în orașul dintre ape, sălcii, flori de nuferi, pelicani. Sunt din Tulcea, oraș liniștit cu oameni aparținând tuturor etniilor, oraș aflat la poarta minunatei Delte a Dunării. De meserie sunt economist. Nu am scris poezii până acum un an, dar cred că m-am născut cu darul scrisului
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
domnesc” - 2011; „Premiul pentru autenticitate”la Concursul internațional de poezie pentru românii de pretutindeni „Starpress” -2012; premiul I la Concursul național de poezie „Dor de Dor” - 2012 </biography> Toamnă rece... Toamna ce întinde plasa brumii-naltă, Mi-a ucis azi noapte nuferii pebaltă. Fără bun rămas, frunzele rotunde, Sărutând luceferi au pierit în unde... Legănată barca ce mi-a dus iubirea, Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea Și pe vâsla veche ce găsea limanul, Mai plutește numai sufletul, sărmanul. Muți, cocori pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Eminescu-i floare-albastră, el este mândria noastră, Eminescu-i lună plină, oglindit în apă lină. Eminescu este rege peste codru-mpărătesc, El este veșmânt și lege pentru neamul românesc. Eminescu e Luceafăr, stea frumos strălucitoare, El e fir de nemurire printre nuferi de iubire. Eminescu e comoară, niciodată n-o să piară, Eminescu e ofrandă pentru noi, cuvânt de laudă. Floarea mea specială Am o floare, e plăpândă Cu surâsu-i mă încântă, E mama mult iubitoare Stea din cer, strălucitoare. Am o rază
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aștrii Pe șesuri codrul a cântat, La căpătâi i-a murmurat izvorul Pe Mircea-n versuri l-a elogiat. Și astăzi lacu-albastru-i trist Căci barca nu îl mai străbate, E solitar cu dor nestins Căci Eminescu oftează-n toate. Nici nuferi nu mai au culoare, Iar luna stă încremenită Căci vântul nu aduce boare, Zadarnic azi suspină-n orice floare. Trecut-au anii lungi și mulți ei vor mai trece, Cinstind pe Eminescu al versurilor rege. Luceafăr între stele, poetul românimii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doar tu. Printre răni și prin durere, Tu vei căpăta putere. Minciuni O, minciună, tu pe lume Ai venit să ne orbești! Să crești flori fără culoare Pe sub bolțile cerești. Să pictezi în albul nostru Cu însutite acuarele, Mii de nuferi albi și galbeni Ca să țină loc de stele. Ai ascuns, tu, adevărul? L-ai lăsat în umbra ta? L-ai golit și i-ai luat totul. A pierdut sclipirea sa. Și-a pierdut și el credința De-a mai fi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și cerul tresare în noi Aș vrea să dau timpu-napoi Nu vorbi, mai vreau încă o dată... Ninge cu vise Ninge cu vise ascunse cândva într-un colț al florii albe de nea, Cade peste trupul tăinuit de tăceri Zâmbet de nufăr al zilei de ieri... Vântul sălbatic îmi sfâșie glasul Umbre-nghețate le simt la tot pasul, Dorinți izvorăsc din gândul pustiu Chemând iubirea pe-un covor argintiu... Dansăm tangoul de noi doar știut Răvășind cuvinte în alb așternut, Timpul s-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în octacorde vers cu vers singurătatea de sihastru cu mult prea plinul univers acum blândețea mă sfâșie cu inutilul da sau nu și-mi strig tăcerile să-mi fie spre neuitare numai tu Letea Siaje cu negre năvoade semințe de nuferi usucă, trândave și oarbe arcade mai vor neputințe s-aducă. Păduri din lumină târzie se-ntind respirând prin artere și cine tristețea îmi știe? Liane și multă durere... Blândețea plecării mai rupe lungi trestii din iazuri secate iar caii sălbatici
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
n-au lipsit de la nici un Crăciun. Mai bine mai târziu decât niciodată, Își spuse ea, ștergându-și pe furiș câteva lacrimi. Terminase de tăiat cozonacul cu stafide dar rămase În picioare lângă soba Înaltă de teracotă, mai aproape astfel de nufărul stacojiu al arzătorului de „o mie”, zgribulită de frig sau speriată pur și simplu de mărturisirea lui neașteptată. Domnul Moduna Își privea mulțumit soția din scaunul său de stejar cu spătar Înalt și brațe viguroase. Harnică, modestă și Încă frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În vecinătatea lui. Nu se mulțumise doar să trăiască așa, ci și povesti acest lucru profesorului Colceag. Acesta Îl privi lung, apoi Îl sărută pe frunte și, după ce netezi Îndelung șervețelul de hârtie de pe masă, care plutea stingher ca un nufăr printre sticlele goale de bere, scrise: Arheologia vidului teză de doctorat, autor Demostene A. Colceag. Conducătorul tezei conta mai puțin. Ba chiar deloc. 26. La „facturi” era, cum se dorea, Simona, zisă Șușu. Nu se știe de ce. Dar Șușu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bloc mare de desen, dar gândul său se Îndrepta spre cu totul altceva. Într-un colț al camerei, lângă unul din cele două geamuri mari ce dădeau Înspre livada de meri și pruni, se găsea o antenă, asemenea unui uriaș nufăr alb pus la uscat. Trase cu neîncredere o linie roșie, tremurată. Încercă și una verde. Le șterse apoi cu batista. Nu rămase nici urmă de culoare. Cândva Îl desenase pe Dumnezeu... Era tânăr curajos, optimist. Si chiar credea că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vei putea lua viața de la capăt”. Am ridicat din umeri. „Nu se poate lua nimic de la capăt, nu mergem decât înainte, doar asupra viitorului putem interveni”, am murmurat, așteptând să se întâmple ceva, în vreme ce pe malul unei mlaștini pline de nuferi galbeni m-am văzut pe mine, mai tânăr, ridicând pușca. 32 Probabil, oricât m-aș strădui n-aș putea să redau ce s-a întâmplat atunci. Totul îmi e atât de clar încât limpezimea se întunecă și bâjbâi prin ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
clipocitul apei. Și răsunau înspre viitor sunetul zilelor toride, strigătele mele, "mai sus, mai sus", tot mai sus. Nu ne era frig, căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându-ne. În zare un stol de păsărele treceau de pe o parte pe cealaltă a lacului. Noi, fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de pe o cu totul altă planetă. 347 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Practic, n-aveai nevoie decât de o voce bălaie și nevinovată, care să-ți înceapă: "...Lacul codrilor albastru". Deslușeai imediat plescăitul apei (îmbîcsită de mareea aceea de nuferi galbeni), repezindu- se ritmic în placa frontală a șifonierului. Nemaiavând de zăbovit decât patru versuri, până cînd: "Ea din trestii să răsară" și să-ți cadă lin pe piept. Lin scria, lin cădea. De răsărit, din trestii, îți răsărea. Obligat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se numeau Tetragrama și erau acum pronunțate ba Yahweh, ba Jehovah, ba Iehova. 362 DANIEL BĂNULESCU Din baie, Sinistratul își dădu imediat seama că Răposatul se referise la lemnul șifonierului, care se umflase și se curbase de atâta amar de nuferi și de apă de lac. Și își și comunică părerea cu glas tare. Nu, fu contrazis de afară. Șifonierul ieșea din discuție. Răposatul fusese și-n viață un om prea desprins de bunurile materiale. Fusese ghid în străinătate, la O.
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o rafală de vânt. Cine o fi vrut să impresioneze cu astfel de declarații de iubire? Un semn? Și totuși fusese împrăștiată de vânt. Mereu cineva distrugea tot ce era frumos. Pe lac plutea un covor verde de frunze de nufăr. În mijlocul lui se afla o floare albă, stingheră. Singurătate. Dar frumusețea ei era admirată de trecătorii care se opreau pentru a o imortaliza în fotografii. Asemeni ei erau și unii oameni. Se retrăgeau într-o singurătate absolută, erau discreți, dar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
peste cap. Albe trec în bolta neagră prin a trestiei verdeață. De o cracă pe-ape-ntinsă una-și spînzur-a ei brațe, Mișcă-n aer peste unde fructul mării de omăt; Altele pe spate-ntinse cu o mînă-nnoată numa, Cu cealaltă rupând nuferi, plini de-o luminoasă spumă, Pun în păr și ca-nnecate liniștit plutesc și-ncet. {EminescuOpIV 119} Crenge lin îndoaie Eros - schimă face, ce văzînd-o Ele-urmează în tăcere abia apa sfîșiind-o... Într-o tufă, sub un brustur doarme Satyr beat de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oară când se întreba asta și, deodată, înțelesese că n-o mai durea. Iubirea lui Sebas topise junghiul care îi rupea inima pe din două. Peste rană crescuse o punte neagră de carne care nu mai pulsa... Sebas era un nufăr răsărit din cenușă. În schimb, bunică-sa ajunsese o moartă care clipea și mânca cu lingura, la o masă, în trei. Omul pe care îl iubise mai presus de orice însămânțase o alta, căreia îi creștea burta și sânii îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
culorile, îmbibate de prafuri frumos mirositoare. Avea obiceiul să treacă să mă vadă - Domnul să aibă milă de sufletul ei, oriunde s-ar afla! -, aducând spre vânzare talismane, brățări, parfumuri cu aromă de lămâie, de ambră, de iasomie sau de nufăr, și oferindu-se să ghicească viitorul. A băgat pe dată de seamă că aveam ochii roșii, așa că, fără să fie nevoie să-i spun de ce eram nefericită, a început să-mi citească în palmă ca de pe pagina boțită a une
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o piesă de muzeu, la dispoziția oricărui călător care s-ar fi abătut pe șoseaua St. Petersburg - Luga, șosea ce trecea prin satul Rojestveno traversând râul care se bifurca În acel loc. Datorită insulelor sale plutitoare Împodobite cu alge și nuferi, frumosul râu Oredej avea acolo un aer sărbătoresc. Mai jos, pe cursul lui sinuos, acolo unde lăstunii de nisip Își făceau cuiburi În malul lui abrupt, roșcat, râul era invadat de reflexiile falnicilor și romanticilor brazi (care mărgineau moșia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu coastele trupului de adolescentă arcuite sub pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un pieptene curbat sclipind În părul devenit negru fiindcă era ud, se lupta să scape de fâșâitul și chiuiala tulpinilor de nuferi, pe care o altă fată cu pântecul ca o tobă și rasă În cap, Împreună cu un adolescent excitat fără jenă, având coapsele Încinse cu un fel de sfoară folosită local Împotriva deochiului, le smulgeau din apă și o hărțuiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de reptilă, cu un braț atârnând, astfel Încât dosul palmei atingea molatic motivele florale ale covorului. Când am ieșit din transă, flora verzuie era la locul ei, brațul Îmi atârna Încă, dar acum stăteam culcat pe marginea unui ponton șubred și nuferii pe care-i atingeam erau reali, iar umbrele dolofane, unduitoare, ale frunzișului de arin pe apă - pete de cerneală apoteozate, ameobe supradimensionate - palpitau ritmic, extinzându-se și retrăgându-se ca niște pseudopode Întunecate, care, atunci când se contractau, Își zdrențuiau marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
duduitul surd al fanfarei din pavilion. O alee inteligent concepută Însoțea aleea principală pentru vehicule; nu era peste tot paralelă cu ea, dar Îi accepta neconstrânsă rolul de ghid, Întorcându-se jucăușă de la iazul cu rațe sau de la iazul cu nuferi, pentru a se Înscrie apoi În cortegiul de platani, În cutare sau cutare punct, unde parcul contractase o fixație de edil și visa un monument. Rădăcinile, rădăcinile verdeții din amintire, rădăcinile memoriei și ale plantelor spinoase, rădăcinile - Într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
gest de lehamite: Eu vă spun sincer, mă mir de ce o ținea bărbatu-său! Enumeră repede pe degete: Nu tu gătit, nu tu spălat, nu tu o mâncare ca lumea, o murătură, o dulceață, nu tu un ciorap cârpit. Alimentara, Nufărul și Expresul din colț! Maiorul își ascunse zâmbetul. Recunoștea în tonul Valericăi Scurtu indignarea virulentă a fetelor bătrâne față de păcatele unei femei căsătorite. Nimeni nu le condamnă mai aspru, iar subtextul e străveziu: " Astea au noroc! Ce folos că eu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]