2,656 matches
-
hrănită din tradiția creștină a primelor secole și construită pentru a răspunde nedumeririlor pe care ni le trezește viața de fiecare zi, cu dezamăgirile și sfidările ei.” Vlad Alexandrescu, Observator cultural * „Expresionismul studiat al scriiturii lui M. Neamțu nu se nutrește din ambițiile vane ale unui elitism de cafenea. Ceea ce stă în spatele mărturisirilor sale este dialogul febril și studențesc cu nu puțini colegi de generație.” Claudiu Biliuță, Adevărul literar și artistic * „O încântare.” Tudorel Urian, România literară * „Mihail Neamțu trăiește în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
drept, fără discriminări și favoritisme. 38. Concentrează-te pe ascultarea activă. 39. Manifestă atenție pentru ca elevii și părinții acestora să nu înțeleagă greșit apropierea ta fizică, mângâierile, atingerea pe umăr și îmbrățișările. 40. Dă-ți toată silința pentru a nu nutri antipatie față de unii dintre elevi pentru faptele lor. 41. Nu da dovadă de mânie. 42. Nu-i umili pe elevii tăi și nu folosi sarcasmul în activitatea educațională. 43. Fii atent la „capcana cuvintelor aspre și critice”, deaorece numai în
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
dar un fapt este sigur: poetul de la 1820 (și mentalitatea rămîne aceeași, pînă la 1870) vede În eros cauza ce duce la nașterea simțului liric. Și chiar dacă nu e conștient de această subordonare, poezia ca atare nu face decît să nutrească (și să se nutrească din) această iluzie. Iluzia, Întîi, că omul ia act de existența lui prin revelația unei pasiuni (o pasiune care-l constituie, Întemeiază printr-o mistuire perpetuă) și, În al doilea rînd, iluzia că această pasiune creează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sigur: poetul de la 1820 (și mentalitatea rămîne aceeași, pînă la 1870) vede În eros cauza ce duce la nașterea simțului liric. Și chiar dacă nu e conștient de această subordonare, poezia ca atare nu face decît să nutrească (și să se nutrească din) această iluzie. Iluzia, Întîi, că omul ia act de existența lui prin revelația unei pasiuni (o pasiune care-l constituie, Întemeiază printr-o mistuire perpetuă) și, În al doilea rînd, iluzia că această pasiune creează În modul cel mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
boală, Însă oamenii aceștia văicăreți de la 1820 s-au instalat confortabil În boală și petrec fără gînd să iasă din ea. Boala este o metaforă a vitalității pasiunii. Mai este ceva: iubirea lui Conachi și a celorlalți poeți erotici se nutrește din contestarea iubirii (suferință, chin, moarte), Însă, „orice pasiune (citim În Denis de Rougemont) se hrănește din negație”. Asta s-ar traduce astfel: orice pasiune veritabilă Întîmpină un obstacol (un rege Marc), iar obstacolul (negația) incită și mărește pasiunea. Caracteristica
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
critică!) luminoasă, caldă, solară, am spune „sudică”, scrisă cu plăcere, cu poftă - fără Îndoială una din cele mai frumoase cărți apărute la noi de la Istoria literaturii române a lui G. Călinescu. Dimineața poeților Îmi confirmă o convingere pe care o nutresc de mai multă vreme cu privire la faptul că la noi critica a fost și este Într-un mod deosebit complementară literaturii. Ce vrem să spunem prin aceasta? Să observăm (mai Întîi că Încă de la Început criticii noștri s-au simțit solidari
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
numele stăpînului meu, prieten și binefăcătorul meu, și singurul om pe pămînt astăzi, după părerea mea, și după părerea tuturor, În nenorocita Valachie. Dar, de ce mă ostenesc În zadar să descriu calitățile dumneavoastră, care nu se pot supune niciunei descrieri. Nutresc față de dumneavoastră Înclinare, dragoste și supunere, acestea sînt acum prețuite În tăcere ca să nu alunece din Înalta lor ființă și să fie biruite de neînsemnatul și neînsuflețitul meu condei“. Alecu moare ca un erou romantic. Torționarul Îi smulge călimara din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe inadvertența lui Ioanide, punîndu-i o întrebare echivocă: - Ce vezi în ceai, domnule Ioanide? - Transparențe! răspunse acesta cu un zâmbet chinezesc. - Ioanide e poet! exclamă Suflețel săltând pe scaun,pieptănîndu-și părul înfoiat cu degetele, visează sirene! Într-adevăr, Panait Suflețel nutrea opinia sinceră că Ioanide este inapt pentru orice operă pozitivă, un epicureu și un contemplativ. Ioanide nu dezminți prin nimic această ipoteză, din contră, se abstrase și mai mult. De fapt, el recapitula portretul etic al lui Gonzalv Ionescu, pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ionescu. Acesta se întreba sincer cum un om așa de mediocru ca arhitectul - asta era opinia lui - poate fi profesor în învățămîntul superior și un personaj cu reputație. Ioanide nu era un om de știință, nu avea publicații suficiente. Gonzalv nutrea cultul "științei", pe care o înțelegea ca o contabilitate la zi despre tot ce a apărut în materia respectivă, transcrisă după regulile aparatului critic. Pentru Gonzalv Ionescu, o carte devenea un pachet de hârtie lipsit de orice valoare, indiferent de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când era vorba de programul ei de viață. Nu mă pot înțelege cu ea, n-avem nimic comun. Eu am făcut-o, dar atâta tot... Vreau tihnă." Ioanide recunoscu în sinea lui că madam Ioanide avea dreptate, deoarece și el nutrea de mult același sentiment de incompatibilitate între el și copii. Nu voi să recunoască fățiș acest adevăr. "Știi tu ce face acum, zise el indignat, progenitura ta, Pica, a cărei odaie e alături de a ta? A coborât cu picioarele goale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
iar faptul că trecuse prin capul fetei - ca o vină a sa personală, pentru că numai purtarea lui abstractă față de soția sa ar fi putut da naștere unei asemenea opinii greșite. În realitate, Ioanide, în ciuda libertăților pe care și le lua, nutrea un devotament absolut pentru Elvira și se gândea la ea chiar când o neglija în chipul cel mai scandalos. Familia lui Dumnezeule! (fr.). reprezenta o instituție sacră, neglijată în tot cursul anului, afirmată însă solemn în zilele festive. Îi repugnau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să-i strice existența. Întrebarea banală este dacă Gavrilcea are intenții serioase și nu abuzează și dacă având intenții serioase e un om capabil de a fi un soț bun. Tudorel declară că nu poate răspunde dacă Gavrilcea și Pica nutreau gânduri matrimoniale, dar că era încredințat că amândoi împărtășeau aceeași concepție de viață. Termenul "concepție" îmbăta în mod învederat pe tânăr, care trăda satisfacția intimă de a-l profera. - Cum, bre, tresări Ioanide, și dacă domnul Gavrilcea aldumitale și domnișoara
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în birou, doi frați ai lui Conțescu, doi cumnați, care acum trecuseră în sufragerie, unde stăteau de vorbă cu Paulina. Conțescu avea o fizionomie cam plângăreață, de o modestie prea bătătoare la ochi, încolo, sub G. Călinescu acest aspect onctuos nutrea un suflet ferit de orice dezordini ale fantaziei, calculat și îndărătnic. Frații săi de dincolo, masivi la față, respectuoși în priviri și scrutători, trădau originea rurală. Erau fii de preot, urmaseră toți profesii intelectuale solide, ca printr-un consens, surorile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când în când expoziții plastice, retrospective, de maeștri, contribuind la scumpirea operelor. Un specialist ori Expertul publica și o monografie ad-hoc. Afară de aceasta, Saferian comandita câteva magazine de cafea, fapt pe care mulți il ignorau. Făcea astfel de frică. Armeanul nutrea un sentiment statornic că orice întreprindere este periclitată și de aceea se împărțea între mai multe. O frică atavică din vremea când corăbiile erau atacate de pirați și bazarele de oști dușmane îl împingea să-și constituie mai multe existențe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
terme publice și alte asemenea monumente de interes colectiv. Exercițiile pe care le propune studenților sunt numai în acest sens. Pe acest punct de vedere constructivist, cred că arhitectul Ioanide poate fi câștigat pentru o politică dinamică. 4. Ce ambiții nutrește? Se poate spune că arhitectul Ioanide este lipsit de orice ambiție de ordin social, poziția pe care o ocupă, de profesor la Școala de Arhitectură și de arhitect cu renume, fiindu-i suficientă. Însă are ambiția de a face lucrări
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
citate din zece autori necesitatea extravaganțelor. Într-asta semăna oarecum cu Ioanide, căruia însă împrejurarea ca o femeie să fie voluntară fată de el i se părea foarte originală. Dar dincolo de această surpriză plăcută din punct de vedere estetic, arhitectul nutrea o aprehensiune. Nu-i plăcea să fie târât în voia valurilor de o femeie, avea o latentă veleitate de a rămâne stăpân pe sine. Ioana era și ea pasională, în sensul că sugera pasiunile. Felul dramatic cu care lăsa pleoapele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că consimți să mergi în Egipt, am făcut pregătiri,am crezut în tine. - Am spus eu asta? - Desigur. - Atunci, zise Ioanide, ai dreptate, sunt vinovat nu atîtcît îți închipui și în direcția în care crezi. Sunt vinovat fiindcă ți-am nutrit speranțe la care nu pot să răspund. - Pentru ce? - Pentru că sunt însurat, am responsabilități față de familia mea. Tudorel și Pica, copiii mei, mă îngrijorează... -- Cu toate astea, ești aici... G. Călinescu - Am o mare concepție despre inteligența ta ca să te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din cele mai false. Trebuia găsit mai curând ori mai târziu un pretext de a slăbi relațiile, unul putând fi terminarea definitivă a lucrărilor. O soluție brutală repugna lui Ioanide, ca unul care cunoștea pe Ioana într-adevăr din copilărie, nutrind pentru ea (aci nu mințise) și un veritabil sentiment de protecție. O știa pe madam Valsamaky-Farfara. Aceasta avea aptitudini pentru cele mai nebunești aventuri, le făcea însă cu bonton, cerând imperios unui bărbat să fie mereu "șarmant". Ea întreținea relații
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mea este că e foarte laș. Aviditatea de bani e considerabilă de asemeni la Dan Bogdan, incapabil de abnegații, ca unul ce a îndurat mizeria. Familia sa este acum în situație economică onorabilă, prin provincie, cu gospodării solide. Dan Bogdan nutrește sentimentul unei mari responsabilități fată de ea, și asta îi absoarbe veniturile. Totdeauna în casă la el locuiesc temporar o nepoată, un nepot, pe care îi înscrie la școli, obținîndu-le burse, înlesniri. Bogdan îi privește sanchiu din temperament, prin rațiune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
importunez. Numele dumneavoastră istoric îl am întipărit în minte din școală, de când învățam despre marele voievod Hangerliu... Cine dă ființelor mediocre atâta instinct de adaptare? În-tr-adevăr, prințesa Hangerliu, persoană bonomă și caritabilă, de înfățișarea cea mai modestă în relațiile diurne, nutrea un amor propriu voievodal cu totul deplasat și era de o ambiție de putere nemăsurată, revelabilă în intonația groasă a vorbirii, semănată cu "dă ce, pă ce" în pretenția de a fi o prințesă autentic "rumînă" până și în pronunție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
între cele două porturi: fundul mării. - Vai, tată, ce prevestiri funeste faci! Adesea am temeri, mă întreb de ce s-a vârât în asta! - Dragă Pica, mi-e teamă, din cîte-mi spui, că fără asta n-ar fi nici un motiv să nutrești vreun interes pentru Gavrilcea. Te-a fascinat iregularitatea existenței lui, faptul de-a fi bandito, nu te speria, vreau să zic izgonit de societate, pus în marginea ei. Nu-i nici o îndoială, Gavrilcea e "bandit", dacă izbutește, devine șef de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
comenta astfel: "Un murmur de admirație a întovărășit uluitoarea predică a acuzatului, care acuza generațiile noastre de lipsă de orizont și spiritualitate românească. Președintele, neobișnuit cu problemele abisale, fâstâcit, a schimbat direcția interogatoriului". Gazeta defavorabilă releva "incoerența fanatică a acuzatului, nutrit cu idei haotice și torționare, sub care mocnesc instincte primejdioase de intoleranță, incompatibile cu spiritul blând al Bisericii noastre, deliruri mistice venite din surse de a treia mână, de la periculoși agitatori ai tinerimii ca Unamuno".) Președintele: Nu înțeleg teoriile dumitale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și vitejesc. Președintele: Te rog, nu face predici! Ce înțelegi prin tinerime naționalistă? Aceea care maltratează pe cetățenii de altă confesiune și rasă? Pentru astfel de proteste împotriva bătăii în armată ai fost acuzat? Acuzatul: Nu. Știindu-se ce idei nutresc, s-a presupus că am participat la o corecțiune intimă pe care a primit-o un gradat, obișnuit a înjosi pe anume elevi, camarazi ai noștri, la instrucție. Insă am fost achitat de această presupunere. Președintele: Este adevărat, acuzat, că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
E adevărat că Hangerliu nu lua parte direct la organizarea insurecției, dar mobiliza cercurile aristocratice, creând o rezistență "rumînească", deși de fapt de instigație germană, împotriva regimului. Factorul constituțional, furios că în familiile locale încolțise ideea unei dinastii autohtone și nutrind o neacoperită antipatie față de colțoasa prințesă Hangerliu, un fel de Chiajna rediviva, sugerase suprimarea lui Hangerliu, ca un preaviz pentru aristocrația cu veleități. Aci lovitura, deși motivată, cerea discreție spre a nu indigna cercuri mai largi, interesând și afinii din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era interesul lui Demirgian pentru utilul și confortabilul din orice obiect, încît i se întîmpla și lui ca multora să citească o carte fără a se fi uitat pe copertă să vadă cine e autorul. Cu tot acest hedonism, Demirgian nutrea un fond de misticism sau mai degrabă de superstiție. Începuse a se pasiona de cărți teozofice și nebulos metapsihice, de operele doctorului Rudolf Steiner, de tot ce avea referință la Gotamo Buddho. Propriuzis, Demirgian nu înțelegea nimic, însă duminica, după
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]