6,770 matches
-
început ideea că atât de mulți oameni nu puteau să dispară într-un interval de timp atât de scurt, se hotărâse să-i facă pe plac lui Pop și să elimine mai întâi toate probele care o sprijineau. Se simțea obosit și îi era cumplit de cald. Nici o boare de vânt nu mișca aerul încins. Se apropia de piațeta centrală. În față, se afla singurul hotel din Baia de Sus, o clădire veche cu două etaje în stil neoclasic. Avea fațada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ei, lăsați! Nu-i numai cazul lui Costi. Asta se petrecu recent, dar sunt dispariții semnalate cu duiumul. N-avem nimic de scris la noi. Am eu, spuse Vasilică mândru nevoie mare, în timp ce scotea din buzunarul de la piept un carnețel obosit și un creion cu pastă, astea două nu-i voie să lipsească niciodată din dotarea unui polițist adevărat. Ei, iată că eu nu am, răspunse Toma zâmbind. Se pare că vrei să înveți de la un polițist care nu se respectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mult de câteva vorbe, Calistrat mulțumindu-se numai să indice direcția pe care trebuiau s-o urmeze cu vârful toiagului. Mergeau întins și inspectorul deja începuse să gâfâie. În ciuda vârstei, moșul încă era zglobiu și nu părea de loc obosit. No, haide, băiete! Fă pasul oleacă mai vioi! îl îndemnă Calistrat. Să știi că vâlva nu te așteaptă, ea se mișcă repede și nu trebuie s-o pierzi. La un moment dat ajunseră deasupra unei râpe adânci. O crăpătură imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi foarte bine! interveni Toma. Cred că sunt o mulțime de alte lucruri care ar trebui să ne frământe acum. Că bine zici, dragul meu Cristi, îl aprobă Calistrat, domniței îi place să râdă de un paznic bătrân și obosit pe deasupra. Spunând acestea, se apropie de masă de unde mai pescui o bucată de slănină pe care începu să o mestece cu poftă. Dădu să plece, dar se opri ca și cum uitase ceva. Se întoarse la butoiaș, de unde se mai servi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căderea nopții. Întors acasă, constatase că Ileana nu se afla acolo. Nici Pop și nici nevastă-sa nu știau unde plecase. Ei erau ocupați cu nepotul și nu băgaseră de seamă că fiica lor plecase. Abia pe seară Ileana revenise, obosită și trasă la față. Am fost pe munte, răspunse ea privirii întrebătoare a inspectorului. Am urcat la Stânca Adevărului. Trebuia să mă duc, nu am mai fost de trei ani acolo. Crezi că ne vor ajuta? Nu știu. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nordul Mexicului până în vestul Canadei. Totuși, după părerea mea, există puține șanse ca o astfel de schemă să aibă succes: peste 20 sau 30 de ani, în momentul crizei finale a celei de-a noua forme, Statele Unite vor fi prea obosite - de putere, de ingratitudinea celor cărora le-au asigurat securitatea și care, pe deasupra, se vor mai considera și victime. Ele vor avea nevoie de o perioadă de respiro, în care să se ocupe de ele însele, să-și restaureze finanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nimerit să trăiți sau ați fi preferat să trăiți în altele, Să ne întoarcem la sare și la speranță, ce cantitate din aceasta din urmă ar fi bine să se pună ca să nu devină insuportabil ceea ce se așteaptă, Vă simțiți obosit, Vreți să mergeți acasă, Nu vă grăbiți, graba e cel mai prost sfătuitor, nu te poți gândi bine la răspunsurile pe care le vei da, iar consecințele care decurg de aici pot fi cele mai rele, Nu, nu sunteți pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să-l admonesteze pe agent pentru că apreciase ca eroină și suflet mare o femeie care se afla sub suspiciunea de a fi implicată în cea mai mare dintre crimele care, în împrejurările actuale, puteau fi comise împotriva patriei. Se simțea obosit. Și, cu voce surdă, stinsă, îi ceru inspectorului să-i relateze ce se întâmplase în casa prostituatei și a bătrânului cu legătura neagră, Dacă a fost prostituată, nu mi se pare că ar mai fi încă, De ce, întrebă comisarul, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu binele sau cu răul, să dezvăluie identitatea persoanei care furnizase informațiile subversive publicate, poate chiar să fi cedat slăbiciunii și să fi arătat scrisoarea cu emblema de la providențial, s.a., scrisă cu propria lui mână de comisarul fugar. Se simțea obosit, își târa picioarele, avea trupul scăldat în sudoare, deși căldura nu era atât de mare. Nu putea să meargă toată ziua pe străzile astea așteptând să treacă timpul fără să știe pentru ce, brusc simți o dorință imensă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu erau decât rareori excentrici. În înfățișarea lor încercau să arate cât mai puțin a scriitori. Doreau să fie luați drept oameni practici și ar fi putut trece oriunde drept funcționari superiori ai unei firme din City. Întotdeauna păreau puțin obosiți. Nu mai cunoscusem până atunci scriitori și acum îi găseam destul de bizari, dar nu cred să-mi fi făcut impresia că ar fi niște ființe întru totul reale. Îmi aduc aminte că găseam conversația lor absolut sclipitoare și ascultam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se putea felicita că petrecerea ei e un mare succes. Soțul își juca rolul cu o sobrietate demnă. Poate că nu vorbea foarte mult și mi s-a părut că spre sfârșit fețele femeilor din dreapta și din stânga lui erau puțin obosite. Îl socoteau greoi. De vreo două ori ochii dnei Strickland s-au oprit cu îngrijorare asupra lui. În cele din urmă, ea s-a ridicat și le-a condus pe doamne afară din sufragerie. Strickland a închis ușa în urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
toamnă. Dar în ultima zi pe care o petreceam la Londra, ieșind din magazinul Armata și Marina, am întâlnit-o împreună cu băiatul și fata; ca și mine, își făcuse ultimele cumpărături înainte de a părăsi capitala și amândoi eram transpirați și obosiți. I-am propus să mergem cu toții să mâncăm o înghețată în parc. Cred că dna Strickland era bucuroasă de prilejul de a-mi arăta copiii, așa că s-a grăbit să-mi accepte invitația. Erau încă și mai atrăgători decât sugeraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
făcut de râs trebuie să te smerești și să-ți ceri iertare. Mie nu mi se pare că nevastă-ta e genul de femeie care să-i poarte cuiva pică. Dar cum m-aș putea întoarce în atelier? zise el obosit. Sunt acolo. Le-am lăsat lor locuința. Atunci înseamnă că nu nevastă-ta te-a părăsit: tu ți-ai părăsit nevasta! — Pentru numele lui Dumnezeu, nu-mi vorbi în felul ăsta! Încă nu izbuteam să-l iau în serios. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
degrabă pentru mine însumi decât pentru el. Depinzi de alții întru totul în existența ta. E o încercare absurdă să te străduiești să trăiești doar pentru tine și prin tine. Mai curând sau mai târziu ai să ajungi bolnav, și obosit, și bătrân și atunci ai să te târăști în patru labe înapoi în turmă. N-o să-ți fie rușine atunci când vei simți în adâncul inimii dorința de mângâiere și compătimire? Încerci un lucru imposibil. Mai curând sau mai târziu ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu știu către ce Nirvana de neatins țintești. Te cunoști pe tine însuți? Poate că ești în căutarea Adevărului și a Libertății, și o clipă ți s-a părut că ai putea găsi eliberarea în Dragoste. Cred că sufletul tău obosit și-a căutat odihna în brațele unei femei, și când ai constatat că nici acolo nu ți-o găsești, ai urât-o. N-ai simțit pic de milă pentru ea, deoarece n-ai milă nici pentru tine. Și ai omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iasă călugării, la capătul zilei de lucru. În sfârșit, În prag apăru chipul lui, cu trăsăturile sale adânci și lipsite de sânge. Îl văzu cum pleacă ducând cu sine un fascicol de pergamente și caseta de scris. Părea suferind și obosit și Înainta cu un pas Încet și anevoios. Totuși, nu părea dispus să cedeze la asaltul căldurii. Din când În când, se oprea, sprijinindu-și piciorul pe câte o piatră, și Își scotea din traistă tăblițele cerate, unde scrijelea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
eu pe Clămence voiam să o văd. Am întrebat ce noutăți sunt. Infirmiera mi-a spus că trebuie să mai aștept, că urma să meargă să-l întrebe pe medic. A plecat. Mai târziu, a venit un doctor, un militar, obosit, lihnit, la capătul puterilor. Era deghizat în măcelar, în ucigaș de vite, cu halatul și boneta pline de sânge. Opera de zile întregi fără încetare, creând o sumedenie de Gugusse, făcându-i pe unii fericiți, ucigându-i pe alții, răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să mă întorc înăuntru, mi-a spus, aruncând chiștocul pe jos. După aceea a pus mâna pe brațul meu, în vreme ce eu eram încă pradă gândurilor mele ucigașe. Puteți veni s-o vedeți, a continuat. S-a îndepărtat cu o încetineală obosită. Lumea nu stă în loc doar pentru că unii suferă. Și ticăloșii rămân ticăloși. Poate că hazardul nu există, mi-am spus-o adesea. Suntem foarte egoiști când vine vorba de dramele personale. I-am uitat pe Belle de jour, Destinat, Josăphine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mine. Era frumoasă. Poate ceva mai palidă decât era când o părăsisem, dar și mai dulce, ca și cum somnul profund în care ea rătăcea acum alungase îngrijorările, temerile, suferințele zilei. Da, era frumoasă. Nu am văzut-o niciodată urâtă, bătrână, ridată, obosită. Trăiesc de atâția ani cu o femeie care nu a-mbătrânit. Eu mă cocoșez, scuip, sunt epuizat, am riduri, dar ea, ea rămâne la fel, fără nici o brăzdătură și fără să-și piardă farmecul. Moartea mi-a lăsat măcar atât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ei atunci. Cea mai drăguță și mai ușor de acceptat e nevasta de 50 de ani, grasă, cu picioarele ca niște stâlpi, proprietăreasa familiei, cum îi spun eu, aia care, după ce soțul a condus juma de zi până la mare și, obosit, parchează mașina în fața hotelului, pe aleea care merge spre recepție, rămâne în urmă, tot întoarce capul spre mașină și izbucnește tare, s-o audă toți din jur: nu e așa că e frumoasă mașina noastră?, nevasta aia îmi place mie, regizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu Loredana, asta îmi amintește de povestea unui prieten, un actor de la Ploiești, plecase nevastă-sa de acasă și omul și-a adus o balerină în noaptea aia, să se mai distreze și el, spre sfârșit de amor adorm amândoi, obosiți, și uite, când e să fie ghinion, e. Îi vine pe la trei noaptea nevasta acasă. Deschide femeia ușa, se duce direct în dormitor să-și pupe bărbatul și... îi vede pe ăia doi dormind unul în brațele celuilalt, bătrânul actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
uite, când e să fie ghinion, e. Îi vine pe la trei noaptea nevasta acasă. Deschide femeia ușa, se duce direct în dormitor să-și pupe bărbatul și... îi vede pe ăia doi dormind unul în brațele celuilalt, bătrânul actor transpirat, obosit, sfârșit de gagică, tânăra sculățică grațioasă, în somnul ei de refacere. Calmă aparent în supărarea ei, nevasta o trezește pe balerină, încet, cu mare atenție, să nu simtă bărbatul, o duce la bucătărie, aia începe cu scuze, mă iertați, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
duce la bucătărie, aia începe cu scuze, mă iertați, doamnă, că una, că alta, fetițo, bani de taxi ai?, n-am, doamnă. Păi, uite, ai aici bani de mașină, fugi acasă și să nu te mai văd în viața mea! Obosită, nevasta se bagă în pat, lângă bărbatu-său, și, dimineață, ăla se trezește primul, crede că lângă el e tânăra amantă balerina, întinde mâna spre ea și vede deodată, stupefiat, că e cu nevasta în pat. Are așa un șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o știe toată lumea. Cuvintele sunt niște curve, iubito, și curva cea mai bătrână e cuvântul IUBIRE! Ai văzut vreodată cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, adunată ca un cur de găină, cât machiaj întins pe fața ei, ce privire obosită? Ești cinic, iubirea există. Pe dracu’, iubirea, doamna mea, e pentru căței! Dar cățeii sunt fideli. Cățeii sunt fideli oamenilor, nu sunt fideli cățeilor, nu suport fidelitatea, tu ai văzut ce face o cățea pe care o mângâi pe burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ecran, imaginea unei femei bătrâne și vulgare, o curvă bătrână, adevărată, așezată la un colț de stradă...), ce curvă bătrână, cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, ca un cur de găină, cât machiaj întins pe fața ei, ce privire obosită are... (Muzică, lumini, se îmbracă din nou pentru curs, a găsit hainele potrivite, funda albastră e acolo, pe încheietura mâinii...) Acuma plec la cursuri, ce păcat că nu poți să mă vezi, știi ce bine arăăăt!!... Hai că închid... mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]