2,067 matches
-
de proze scurte scrise între 1941 și 1997, reunite sub titlul Misterioasa dispariție a orașului din câmpie (2001), se situează în contiguitatea romanului, pe care îl prefigurează sau îl prelungesc. Se confirmă astfel unitatea de viziune a operei, unde revine obsesiv tema rătăcirii într-o lume ostilă și plină de primejdii ascunse și reapar personaje fragile, neajutorate, mai înclinate spre reverie decât spre contactul cu realitatea cotidiană. Volumul Esmeralda (2003) grupează două nuvele scrise în anii ’40 și revăzute de autor
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
Scânteii tineretului»”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Al cincilea anotimp”. Primele versuri publicate de Z. ilustrează tranziția de la poezia angajată din anii ’60 spre un climat liric mai destins. Structurate în trei secțiuni, textele din volumul Nordice se evidențiază prin prezența aproape obsesiva a unor cuvinte și metafore care în foarte scurt timp deveniseră clișee. Ceea ce atrage atenția este insolitul combinațiilor și al căutărilor lexicale, utilizate diletant, cu scopul de a epata. E aici un fel de dicționar de termeni și idei ce
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
de factură diferită: balade, legende, meditații, cântece, sonete. Numeroase sunt stihurile de iubire care, în tonul elegiac și sentimental al timpului, au avut o muzicalitate capabilă să le asigure o receptare imediată. Motive romantice - veghea, toamna, luna, noaptea - sunt frazate obsesiv. Z. și-a însușit de la romanticii apuseni tonalitatea pesimistă a mărturisirii, învăluită uneori în melodia romanței sau în țesătura baladei. Confesiunea Mariei (Sora Maria), un „suflet blestemat”, o amintește îndeaproape pe cea a lui Rolla din poemul lui Alfred de
ZAMPHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
Dar dacă sunt practicate pe termen lung, permanentizându-se, atunci se convertesc în formalism și ritualism, ceea ce însemnă că regula nu este considerată drept mijloc de atingere a scopului, ci devine scop în sine. Apare așadar o raportare insistentă, chiar obsesivă la reguli. În literatura de specialitate sunt descrise multe tipuri de comportamente birocratice, reunite sub sintagma „strategii și tehnici birocratice”. Iată câteva dintre ele: luarea deciziilor ca la carte (respectându-se litera legii și nu spiritul ei; atribuirea deciziilor nepopulare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
indiferent de tipul sau felul lor, există și stiluri de conducere dezadaptive, ca modalități ineficiente de raportare a conducătorilor la subordonați, la situațiile problematice sau solicitante pe care le traversează. De Vries și Miller (1992) descriau cinci asemenea stiluri (paranoid, obsesiv, isteric, depresiv, schizoid). Stilurile de conducere (adaptive sau dezadaptive) se difuzează nu numai în interiorul echipei de conducere, ci și în afara granițelor ei, cuprinzând, la un moment dat, chiar întreaga organizație. Or, una este transferarea unui stil de conducere adecvat, adaptiv
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
personalitatea liderului și din trăsăturile lui explicația centrală a reușitelor și eșecurilor organizaționale. Kets de Vries vorbește despre „iraționalitatea managerilor” ca piedică fundamentală în asigurarea succesului organizațional. El se referă la câteva stiluri de conducere dezadaptiv‑nevrotice ale liderului (paranoid, obsesiv, isteric, depresiv, schizoid) care generează adevărate patologii organizaționale (vezi Kets de Vries, 2002, capitolul 8). Pentru Alain Kerjean, caracteristica psihoindividuală care facilitează sau împiedică obținerea succesului organizațional este caracterul. Iată cum raționează autorul. Aflate sub influența a trei șocuri (șocul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
despre satisfacția muncii, ci și un prețios izvor de inspirație pentru manageri, ea presupunând modalități practice de creștere a gradului de satisfacție în muncă. În 1968, Herzberg a publicat în Harvard Business Review un articol care a fost reluat aproape obsesiv și reprodus integral sau parțial în multe alte publicații (vezi, de exemplu, Vroom și Deci, 1992, pp. 252-259). Articolul purta titlul „One More Time: How Do You Motivate Employees?” („Încă o dată: cum vă motivați subordonații?”). Una dintre metode este numită
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
criterii, altele după alte criterii); existența diferențelor individuale (abilitățile personale, trăsăturile, deprinderile influențează mult natura relațiilor interpersonale; dominanța, agresivitatea, autoritarismul, toleranța la ambiguitate își vor pune pecetea pe dinamica conflictelor organizaționale). Aceste surse ale conflictului intraorganizațional au fost reluate aproape obsesiv în majoritatea lucrărilor de psihologie organizațional-managerială, chiar dacă cu unele mici diferențieri (vezi Wexley, Yukl, 1984; Luthans, 1985; Steers, 1988; Steers, Black, 1994 ș.a.). Se pare că una dintre cauzele generale și majore ale conflictelor de la nivelul intraorganizațional o reprezintă însăși
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
frecvent cu realizarea sarcinilor profesionale și sacrificat în favoarea lor, i-au determinat pe angajați să-și sporească loialitatea față de organizații, începând programul cât mai devreme și terminându-l cât mai târziu, i-au făcut să se dedice exclusiv, excesiv, chiar obsesiv muncii. În perioada acelor ani a început să se vorbească și să se scrie despre „generația workaholică” (Kiechel, 1989). Deși existau și alți termeni pentru a denumi fenomenul respectiv, cum ar fi ergofobie, adicția muncii, sindromul de dependență de muncă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe scara puterii în cadrul organizației, ei sunt orientați spre putere si nu spre productivitate. De fapt, ei sunt evazioniști ce pozează ca workaholici. La fel de cunoscută este și tipologia lui Naughton (1987). Pornind de la două dimensiuni - devotamentul față de muncă și inclinația obsesiv compulsivă -, autorul propune patru categorii de workaholici: workaholicii implicați în muncă (devotament crescut, înclinație obsesiv-compulsivă scazută) - obțin performanțe bune în munca prestată, sunt satisfăcuți, în schimb interesul față de alte domenii care nu au legătură cu munca este scăzut; workaholicii compulsivi
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o poziție submisivă în raport cu un șef sau cu un client puternic; workaholicul frustrat; workaholicul narcisic - trăiește un intens sentiment de insecuritate datorită unor experiențe timpurii și este dependent în mod compulsiv de muncă pentru a reduce sentimentul de inadecvare; workaholicul obsesiv - are o pasiune pentru strictețe, ordine, structură și pentru activități de muncă cu început și sfârșit clar delimitat; workaholicul pasiv-dependent - este dependent în virtutea nevoii sale de a fi protejat, îngrijit și condus prin structura activității de muncă; workaholicul pre/ post
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sprijinul echipei, topul executiv nu este dispus să abandoneze controlul și să lase loc unui model decizional participativ. Rutinarea, afinitatea pentru ritual, conformism, controlul informațional intern, standardizarea operațiunilor, formalizarea politicilor și procedurilor sunt caracteristici ale acestor organizații. În consecință, organizația obsesivă (centrată pe sine) are următoarele note definitorii: nimic nu se face la întâmplare, fără „ritual”, totul se planifică, totul se execută în manieră prestabilită și repetitivă; recurge tot la control (ca si organizația paranoidă), însă acesta este orientat spre interior
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aici, s-a ajuns la Înlocuirea temei clasice a „luptei Între rase” cu noua și orbitoarea evidență a „ciocnirii civilizațiilor” (Huntington, 1994 și 1997) sau cu ideea fatalității războaielor etnice, a ineluctabilității conflictelor identitare (Delannoi și Taguieff, coordonatori, 2001). Teama obsesivă de amestec, mixofobia, formează În continuare nucleul viziunii neorasiste asupra lumii. Frica irațională de nediferențiere sau de pierderea identității se traduce prin exaltarea diferențelor. Putem ajunge astfel să-i respingem pe cei care sunt altfel decât noi și, În același
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și „binelui”. Ceea ce au În comun masacrele actuale cum sunt cele din Ruanda, Bosnia și Algeria sau exterminarea evreilor și țiganilor este ceea ce Bernard-Henri Lévy numește „voința de puritate” a internaționalei integriste (Lévy, 1994, p. 65 și urm.). Această reluare obsesivă a ideii unei integrități străvechi, care trebuie cu orice preț păstrată și transmisă, protejând-o de orice pericol, ba chiar de orice contact, se exprimă pozitiv printr-o dorință de omogenitate, imaginară, dar reprezentată ca reală, și negativ prin teama
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fapt social și reprezentațional. Acesta este principalul motiv pentru care muzica suscită În așa măsură atenția specialiștilor În științe sociale din societățile noastre care suportă acum efectele deziluziei democratice, ale diminuării credinței În progresul industrial și științific și ale căutării obsesive a binefacerilor sale. Am putea cita mai multe centre europene sau americane de cercetare În domeniul sociologiei, antropologiei, psihologiei sociale sau istoriei care consacră o parte importantă din resursele lor Încercărilor de a Înțelege admirația fanatică pentru techno, stilurile hip
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
l-au marcat. Astfel că din poveste sunt decupate chipurile care nu au legătură cu istoria și privirea rămâne pironită, pe rând, asupra unei singure trăiri. Piesele de puzzle formează, subiectiv, întregul unei memorii afective. Imaginile se suprapun încet, filigranat, obsesiv, dar delicat și rezultatul e uimirea cu care, printre povești, bărbatul descoperă alegerile care i-au modelat viața. De la pictorița atipică, alături de care trăiește o iubire adulterină, la minciunile pe care descoperă că i le poate spune cu nonșalanță soției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
complet dialogul. Eu mă voi mulțumi să enumăr aici câteva din acele clișee, pe care le-am remarcat la adversarii președintelui, fiindcă (presupun) mi-a venit mai ușor să văd paiul din ochiul altora. Îmi vine în minte mai întâi obsesiva repetare a ideii că Traian Băsescu n-are cum să fie mai bun ca restul politicienilor, de vreme ce vine din aceeași lume și a fost odinioară membru de nădejde al FSN-ului. „Nu s-a născut nici el din spuma mării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
fi frumos dacă un muzicolog, o instituție culturală sau o casă de discuri românească s-ar fi ocupat cu perseverență de recuperarea și promovarea arhivelor lor, de menținerea în mers a ceasului publicării de studii sau al aniversărilor. Insistența mea obsesivă este probabil inutilă, deoarece, ca și în trecut, reacțiile, dacă vor fi existând, rămân atașate discuțiilor pioase de salon, mărginite la câteva răzlețe comemorări strict locale, dar și morții în anonimat și absenței oricărui disc. Mă gândeam din nou la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
marilor narațiuni, a oricărei credințe în Adevăr, Istorie, Progres, Rațiune. Cum spune chiar nașul său, François Lyotard, "postmodernismul exprimă un fel de mâhnire sau melancolie cu privire la ideile erei moderne, un sentiment de confuzie". "Endism"-ul, cum a fost numită preocuparea obsesivă pentru găsirea unui sfârșit, a devenit o trăsătură definitorie a culturii postmoderne, sancționată de unii dintre gânditorii contemporani. "Apocalipsa postmodernă", acuză Jacques Derrida, este o "apocalipsă fără viziune", adică o versiune a Apocalipsei care se ocupă obsesiv de sfârșit, fără
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fost numită preocuparea obsesivă pentru găsirea unui sfârșit, a devenit o trăsătură definitorie a culturii postmoderne, sancționată de unii dintre gânditorii contemporani. "Apocalipsa postmodernă", acuză Jacques Derrida, este o "apocalipsă fără viziune", adică o versiune a Apocalipsei care se ocupă obsesiv de sfârșit, fără niciun fel de așteptări legate de un proaspăt început.17 În locul ideologiilor moderne sau al "Marilor Narațiuni" rămâne un vid ideatic pe care frânturile postmoderniste viciate de relativism și scepticism nu-l pot umple. Chiar și istoricitatea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și, implicit, cititorul) pe peronul unei gări, ce rost are să insiști interminabil pe descrierea gropilor din asfalt, a firimiturilor ciupite în grabă de trei vrăbii zgribulite, din fața unui băiat cu geacă roșie, fes deșirat și pantaloni de trening, pe vocea obsesivă care se aude dintr-un difuzor: „Trenul X pleacă în cinci minute în direcția cutare“? Dacă autorul îmi face asta, mă aștept să creeze un personaj din băiatul cu geacă roșie, încep să cred că vocea din difuzor o va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
puțin misogini scriitori din istoria literaturii!“ În ceea ce privește cele două cărți traduse în română, Trei zile cu mama și Franz și François: într-unul pare că ați încercat să umpleți un gol (absența mameiă și în celălalt să diminuați o prezență obsesivă: cea a tatălui. În primul rând, a fi tradus este o bucurie, e ca și cum a-i fi invitat să iei masa la niște oameni pe care nu-i cunoști: speri ca la sfârșitul mesei necunoscuții să-ți fi devenit noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
au preluat-o cu aceeași convingere structuraliștii francezi (Barthes, Genette, Todorov, Greimas); americanii (Chatman, Culler) n-au uitat să se raporteze, în subsidiar, la Foster și, prin Lubbock sau Booth, la Henry James; germanii (Kayser, Lämmert, Stanzel) s-au întors obsesiv la Aristotel și Platon; olandezii (Bal, van Dijk) nu s-au sfiit să pună în ecuație studiile culturale, cîtă vreme Școala din Tel-Aviv (Hrușovski, Sternberg) și-a propus a orbita strict în jurul narativității. Dacă în studiile inițiale formulările erau oarecum
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cititorii români, cartea fiind structurată în jurul unei amintiri dureroase - despărțirea lui Andrei Aderca de familia sa și de România în iarna anului 1937. Exilul și moartea părinților săi se contopesc într-un sentiment neliniștitor, iar câteva cuvinte românești îi amintesc obsesiv fractura existențială din copilărie. Romanul Unchiul Rudolf are o fluiditate narativă ce permite o lectură intens afectivă. Nostalgia protagonistului se suprapune unei istorii subiective neobișnuite, iar rememorările sale deschid un arc temporal de peste o jumătate de secol. La vârsta de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
toți înflăcărații - de la idealiști la atentatori. Lagărele instaurează o paradigmă a ororii despre care martorii vorbesc târziu, după ce milioane de anonimi au fost uciși. Interesul lui Danilo Kiš pentru acest segment din istoria totalitarismelor ultimului secol are la bază studiul obsesiv al documentelor și mărturiilor legate de acest coșmar al istoriei. "Lagărologia", cum el însuși numea acest tip de studiu, a intrat, în conștiința scriitorului, într-o zonă de tangență cu ficțiunea. Mai precis, cu acea capacitate a scriitorului de a
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]