2,513 matches
-
-ne cu istorioare fără însemnătate. Nu-i nimic rău în asta. În cele mai multe colțuri ale lumii, un astfel de comportament ar fi considerat culmea civilizației. NATHAN: Puștiul e deprimat, Harry. Are nevoie de conversație. HARRY: Știu și eu asta. Am ochi în cap, să văd, nu? Dacă lui Tom nu-i place hotelul Existența al meu, poate ar trebui să ne povestească despre al lui. Fiecare om are câte unul, să știți. Și, așa cum nu există doi oameni identici, fiecare Hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spun politicos, fără să mă arăt prea entuziasmată. Observ că nu le-a mai rămas mare lucru în pahare. Cu puțin noroc, or să plece în curând. Mike arată destul de bine, din câte observ. Are păr brunet, foarte scurt și ochi albastru-deschis. Totuși nu am o părere prea bună despre gusturile sale în materie de vestimentație (jachetă maro și blugi negri). Dar are o față drăguță. Nu e de mirare că Amy îl acaparează. Derek nu arată așa de bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de unde alege! Dar e o specialitate din paste care sună tentant, așa că nu mă plâng. Adam comandă, pentru început, somon afumat. Sunt foarte surprinsă, pentru că îmi aduc aminte clar că era vegetarian. Dar mănânc pește, îmi explică el. — Dar au ochi. —Poftim? — Peștii au ochi. Nu poți fi vegetarian și să mănânci chestii cu ochi. Adam pare ușor jenat, de parcă nu și-ar fi dat niciodată seama că peștii au ochi. Dar cu siguranță nu vreau să încep o dezbatere încinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o specialitate din paste care sună tentant, așa că nu mă plâng. Adam comandă, pentru început, somon afumat. Sunt foarte surprinsă, pentru că îmi aduc aminte clar că era vegetarian. Dar mănânc pește, îmi explică el. — Dar au ochi. —Poftim? — Peștii au ochi. Nu poți fi vegetarian și să mănânci chestii cu ochi. Adam pare ușor jenat, de parcă nu și-ar fi dat niciodată seama că peștii au ochi. Dar cu siguranță nu vreau să încep o dezbatere încinsă despre vegetarianism acum, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
era vegetarian. Dar mănânc pește, îmi explică el. — Dar au ochi. —Poftim? — Peștii au ochi. Nu poți fi vegetarian și să mănânci chestii cu ochi. Adam pare ușor jenat, de parcă nu și-ar fi dat niciodată seama că peștii au ochi. Dar cu siguranță nu vreau să încep o dezbatere încinsă despre vegetarianism acum, așa că îmi ridic repede paharul și spun „Noroc“, iar apoi mă aplec și îl sărut seducător pe buze. Foarte drăguț, îmi zâmbește el. Sper că o să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Încep În patru ani. Trebuie să iasă. Pentru imaginea mea În proprii mei ochi. Pentru respectul meu față de mine. Și pentru că Îi datorez patru mii de lire lui tata. Ce vă aduc ? zice un tip cu accent australian, și ridic ochii absentă. Mai e o oră până pleacă avionul și m-am dus direct la bar. — Îhm... În mintea mea e blanc total. Ăă... vin alb. Nu, mai bine o vodcă și apă tonică. Mersi. După ce se Îndepărtează, mă prăbușesc iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pur și simplu pe sus. Vreau un cutremur sau... nu știu, un vârtej... ceva palpitant. Câteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surâde larg. — Am aterizat. Mă uit la ea ca la nebuni. — Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu se mai mișcă. Ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. Sunt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lângă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se așază pe pat și mă scrutează serios. Doamne, ce ochi albaștri superbi are. — Vreau să-ți spun ceva. Își mușcă buza. Știu că noi doi vorbim Întotdeauna foarte deschis despre relația noastră. — Ăă... da, zic, cuprinsă de o ușoară nervozitate. — E doar așa, o idee. S-ar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dar... — Nu ! zic, Încercând să-mi Înăbuș râsul. Am vrut să spun că revista asta e o idioțenie ! Nu poți să măsori frumusețea cu centimetrul. Uită-te și tu puțin la tine ! Arăt spre ea. Lissy are cei mai imenși ochi cenușii din lume, un ten superb, alb ca laptele și, În ciuda ultimei tunsori, un pic cam drastice, e o adevărată apariție. Vreau să spun, crezi În oglindă sau În nu știu ce articol absolut cretin dintr-o revistă de doi bani ? — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În jeanși și helancă neagră, care tocmai iese. Sub privirea mea fascinată, acesta se Întoarce. În clipa În care Îi zăresc chipul, Îmi fuge pământul de sub picioare și mi se prăbușește tot cerul În cap. Dumnezeule mare. El e. Aceiași ochi Întunecați. Aceleași linii fine dedesubtul lor. Barba de câteva zile a dispărut, dar e el, categoric e el. E bărbatul din avion. Ce face aici ? Și de ce ochii tuturor sunt Îndreptați asupra lui? Acum vorbește și toată lumea Îi soarbe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un ceai, sunt extrem de hotărâtă. Din clipa asta, n-am să mă mai gândesc la Jack. Finito. Fin. The end. — OK. Am trei teorii. Lissy vine aproape gâfâind În ușa bucătăriei, În pijamale și cu blocnotesul În mână. — Poftim ? Ridic ochii absentă. — În legătură cu marele secret al lui Jack. Am trei teorii. — Doar trei ? spune Jemima, care apare În urma ei În halatul ei alb, cu agenduța Smythson la piept. Eu am opt ! — Opt ? Lissy o fixează de-a dreptul ofensată. — Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-ntâmpla cu toți indezirabilii din zona interzisă, l-au trimis pachet acasă. Acum e privat, cum zice el, cară bagajele în gara Constanța, așa își scoate banii de... mâncare. În trenul de dimineață arată chiar jalnic, până ajunge în oraș, ochește câte-un fraier bine îmbrăcat. N-aveți (începe cu vorba încleiată, deschizându-și greu gura urât mirositoare) să-mi dați și mie zece mii de lei? Că mi-e foarte foame, n-am mâncat de... Smulge zece mii, pe care îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
taburet picioarele mici în ciorapi negri de mătase, când cerea cineva vreo marfă de pe rafturile înalte. În fine, mă decid să cumpăr de la ea cafeaua de filtru, doar pentru satisfacția de a privi de-aproape spectacolul descălțării ei pentru mine (ochisem toate pachetele de cafea rânduite pe polița de sus deasupra ușii). De-aproape e o copilă țigănoasă, cu sâni obraznici care dau să-i descoasă bluza, păr semilung vopsit blond, ochi verzi care, de la înălțime, s-au oprit pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în 1929 Domnul Zhao Taimo este cel care-i acordă fetei intrarea în trupă, deși îi lipsesc calificări importante. Mandarina ei e proastă și nu are talent acrobatic. Domnul Zhao e atras imediat de spiritul rebel al fetei. De strălucitorii ochi în formă de migdale. De pasiunea arzătoare din spatele lor. Din felul în care fata intră în încăpere, Domnul Zhao descoperă un potențial imens. Cercul literar și artistic din Shan-dong vede în Domnul Zhao un model de inspirație. Soția lui, eleganta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vis împlinit. Foarte deșteaptă chestie, domnișoară Lan Ping. Nu, tovarășa Jiang Ching. Prea bine, tovarășă Jiang Ching. Lumea e a ta, dacă ai talent, Fairlynn. Uite ce-mi zice soțul meu: Străzile sunt pline de aur, însă nu toată lumea are ochi să-l vadă. Fairlynn zâmbește. Bine. Fă mai mulți copii și exersează cusutul. Nu te poți abține să nu muști, nu-i așa? Cred că problema e coafura ta în gen Shakespeare. Sunt sigură că-i îndepărtează pe bărbați. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ochii cu o poveste fără acțiune și fără dialog? * Dar ca dovadă că ce bun sunt e că nu știam decât fotografia de acum o sută de ani În care are Traian al nostru are aceiași dinți strâmbi și aceiași ochi creduli ca ai mei și totuși am fost primul care l-am recunoscut. — ...Fii atentă, i-am spus Milenei pe șest, uite, Îl vezi? Ăsta trebuie să fie! Pe bune că nu era cine știe ce greu să te prinzi că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a cui este. Îmi pune aripi, căci dacă cred în ceva, mi-a spus, pot zbura. Curioasă, m-am aplecat atunci să-i văd ochii. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi bine cunoscuți, mi-au tăiat calea. Dar mama? Ea unde este? Fără de clipire de geană, simt cum mă cutremur toată. Gesturi fără alibi. Vinovăția timpului și-a ridicat obloanele și mi-am pierdut urma și umbra. În adâncul mut al
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
Negro tocmai se strecura pe ușa micuță, încercând să treacă neobservat, când ochii doamnei Ledoulx îl descoperiră cu o uimire soră cu satisfacția deplină. Tânărul avea o siluetă perfectă, un aer european, barba potrivită după moda italiană și misterul acelui ochi acoperit cu o panglică neagră. În tinerețea ei, Toinette fusese îndrăgostită, în taină, de vicontele François-René de Chateaubriand. Citise de nenumărate ori Atala. Fervoarea, elanul pasiunii pure care răzbea din fiecare rând o lăsau, la fiecare lectură, fără suflare. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i ceva mai ’nantă decât mama și mai subțire, ai zice că are inel la brâu, Însă aproape tot atât de frumoasă; deși are părul negru și ochii negri - cea mică, Mili Îi seamănă, dar nu și Nora, cu păr blond-blond și ochi verzi-verzi - ca mine. Nora are și fundă albastră-verzuie și, când nu mănâncă bătaie de la scârba-mică de soră-sa, face pe hâtra: tot mereu umblă cu o carte uite-așa de mare la subțioară, când vrei și tu, ca omul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum adică, și nemâncat și bătut? Și uite-o pe Bălana... Nu știu cum o chema cu adevărat, așa-i zicea mama. S-o fi numind Bălan și nu mai știu cum (să zicem: Mașa)? Ori pentru că era bălană: părul galben-galben și ochi albaștri ca floarea inului...? Nu știu dacă din pricina ochilor de in, dar Bălana e mereu speriată; o sperii din nimica toată; tresare la cel mai neînsemnat zgomot și-și scuipă În sân. Apoi Își face cruce. Are fuste frumoase, Înflorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și uite că eram eu. A văzut că o văd din toată inima; și a râs oleacă; nu mult, dar de râs a râs, asta mi-i crucea! Și-atunci am văzut eu ce strungăreață frumoasă avea ea; și ce ochi negri avea ea - ca Ileana lui Maxim; și ce neagră ca pana corbului la păr și ce albă ca laptele laptelui, pe la piele; ai fi zis că-i Tecla. Și nu știu cum bătea lumina și cum curgea apa, că semăna oleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aceea; nici lespedea: ceea, știi tu care. A treia zi, după ce-am căutat-o bine-bine În josul apei, am luat-o În sus; n-am Întrebat pe copiii care se scăldau În bulboanele de-acolo, dar ce, eu n-aveam ochi?, să văd că n-o zăresc? După vreo săptămână am Înțeles că, uite-așa, fusese și dup-aceea, uite-așa, nu mai fusese; venise, mă stropise, eu o făcusem pe la trup, ea plecase, gata făcută pe la trup și suptă frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
unde mergem, dacă pot ști? Undeva unde să nu ne poată urmări nimeni: spre „marele pământ pustiu“ din Tikdabra. — încotro puteau să se îndrepte? Nu primi răspuns. Ministrul de Interne Ali Madani, un bărbat înalt, robust, cu părul lins și ochi mici pe care încerca să-i ascundă, împreună cu intențiile sale, în spatele unor ochelari foarte fumurii, cercetă, unul câte unul, chipurile celor prezenți și, neauzind un ecou la întrebarea lui, insistă: — Haideți, domnilor! N-am făcut un drum de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ureche așa cum îi cântase în noaptea de ahal a tinerilor necăsătoriți, când desenase în palma lui semnele ciudate pe care doar cei din neamul lui știau să le descifreze. Laila! Laila! Se opri din măcinatul porumbului și-și ridică imenșii ochi negri spre chipul scofâlcit al lui Suilem, care arăta cu mâna spre vârful stâncii ce domina guelta. — Soldații - doar atât spuse. într-adevăr, erau soldați și coborau din toate părțile cu armele pregătite, ca și când ar fi fost gata să atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu oarecare îndoială: — Și acum ce facem? — Eu zic să mergem după el... Targuí-ul ăsta este periculos. Al dracului de periculos. Kader, ce terminase de pus totul în mașină, arătă cu un gest mitraliera de care stătea sprijinit celălalt. — Tu ochești și eu conduc. La cea mai mică mișcare, îl arzi. Ezită o clipă, dar sfârși încuviințând cu convingere. — Oricum e mai bine decât să stăm aici și să așteptăm... Dacă într-adevăr e mort, putem să plecăm chiar azi. Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]