2,169 matches
-
de lînă», iar boii în lan, prin flori de sînziene, «își rumegau căldura pe sub sălcii»; și «mă miram - spune poetul - că ei nu văd / cu vîrful coarnelor ca melcii». Un ciclu întreg al expoziției, de altfel, ne va trimite la ofranda blagiană mai tîrzie, din Mirabila samanta. Vedere, precum o apetență tactilă, consimțire, fizic eficace, la universal, - cu asemenea îndemnuri ne mișcăm înspre o arie de reprezentări deloc etanșă, deschisă magiilor romantice. Ne dă ghies, purtată de respirația ilimitată a visului
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
din înălțimile muntelui, spectacolul din jur, perceput într- atmosferă „încărcată de o înfricoșată splendoare biblică”, simbolizează o „dramă a văzduhurilor, a zonelor înalte, eternul conflict dintre suflet și spirit” (p. 20). La Hydra, impresia se fixează în câteva simboluri ale ofrandei, ale generozității și veșniciei: „Hydra este o stâncă ce se ridică din mare aidoma unei uriașe pâini pietrificate. Este pâine transformată în piatră pe care artistul o primește ca recompensă pentru eforturile sale atunci când zărește pentru prima oară țara făgăduinței
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
poezia lui Luzi se configurează de fapt ca un fel de „cunoaștere prin cifruri și sclipiri” a esenței transcendente a lumii. Transcendența însăși, alături de intuiția de sorginte creștină, oferă semnele unei nesfârșite deveniri a creației, a unei necontenite, chiar dacă misterioase, ofrande a artistului făcute lumii. Ulterior, Luzi, în tentativa de a interpreta „ocazia metafizică a lumii”, se va confrunta cu o realitate desfigurată și destrămată în care cu greu mai era posibilă recunoașterea peceții divine. Perspectiva de credincioasă așteptare, specifică primei
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
care au cercetat originile artei de modelare a hârtiei nu au stabilit o cronologie certă, spune György. Se pare că în secolul IV d. Hr. japonezii foloseau diferite forme din hârtie ca reprezentări simbolice ale unor obiecte rituale sau ca ofrande aduse unor zeități șintoiste. Asemenea simboluri („gohei“) erau atârnate în Marele Sanctuar Imperial din peninsula Ise (Kotai Jingu) sau de ramurile arborilor „sakaki“ (Cleyerica ochnacea). „Ele au fost confecționate mai întâi din stofă, apoi din hârtie albă. Totuși, în anumite
Agenda2005-02-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283261_a_284590]
-
elemente ale „obiectelor” sale posibile spre a le transfera în propria-i substanță. Cu cît carnația poemelor devine mai substanțială, cu atît îndepărtarea de real capătă la rîndu-i amploare. Poezia se hrănește cu jertfele oferite de concret și deopotrivă cu ofrandele abstracțiunilor, în mișcarea împlinirii sale specifice. Se află aici o fervoare a sacrificiului primit, un cinism suav al anulării realului, prielnic condiției lirice. Putem vorbi uneori, sub pana lui Virgil Diaconu, de o erotică a poeticii. Nimic nu ne oprește
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
de rând să plângă și să se tânguie? Rudele tinere nu vor veni, străinii atenți sunt scumpi la vorbă, nimeni nu se îndură să dea un sfat, o mână de ajutor, să ducă la cimitir, pentru săraci, coșul greu cu ofrande și pachetele cu haine citite în biserică, pregătite pentru împărțit... Dar până la urmă răzbesc și se fac toate după rânduială, ca prin minune, dar cu ce preț, cu ce zdrobire a oaselor și cu ce stingere interioară, toate intrând în
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
pachetele cu haine citite în biserică, pregătite pentru împărțit... Dar până la urmă răzbesc și se fac toate după rânduială, ca prin minune, dar cu ce preț, cu ce zdrobire a oaselor și cu ce stingere interioară, toate intrând în prețul ofrandelor și îndatoririlor, dictate din vechime de bunul obicei, pe care din mers l-am aflat și tot din mers l-am împlinit și plătit până la centimă... Simt că nu mai e loc destul pe pagină pentru întâmplarea frumoasă ce mi-
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
la care prevalează interesul pentru mijloacele punerii în valoare, și în Ťfilosofiiť acelorași reprezentări, preocupați mai presus de toate să găsească (sau să nu găsească) un sens celor dezvăluite." Alteori, înainte de a "întâmpina" cartea, autorul îi "întâmpină" (și nu cu ofrande!) pe ceilalți cronicari. Cu care, firește, nu este de acord: multe din textele cuprinse în volum - îndeosebi cele din perioada tomitană - încep cu o radiografie a receptării (semnalată de titluri ca: "Îngerul a strigat" - criticii s-au predat, Nicolae Velea
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
de a scăpa, suntem siliți să recunoaștem că a ieși victorios dintr-o asemenea luptă e o situație rarisimă, neoplasmul fiind în genere un zeu lacom, cerînd jertfe numeroase. În cazul lui Mirel Cană zeul s-a înduplecat și, refuzîndu-i ofranda, l-a încredințat vieții. Drumul revenirii la viață după gustarea din cupa suferinței dă conținutul acestei cărți. Mirel Cană are ochi de scriitor, dar condei de reporter, spiritul său de observație, de fină acuitate a detaliului, exprimîndu-se în forma alertă
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
iar Andrei înțelege că pentru a o impresiona pe Marilena are nevoie de bani. Tînărul își sparge pușculița și cu toate economiile în mînă se înfățișează în fața Marilenei, pe care abia îndrăznește s-o atingă spre amuzamentul colegelor de breaslă. "Ofranda" este acceptată cu un gest ferm de către Proxenet (Andi Vasluianu), care-l trece în rîndul viitorilor clienți. Scena de dragoste, neconsumată, se desfășoară în toaleta unui bar, Marilena îl lasă să-i atingă sînii. Ceea ce impresionează în filmul lui Cristian
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
care doar el singur le vede și pe care tot numai el singur, în întregul univers, poate să le strige pe nume, să le dea formă și viață și, mai apoi, să le arunce în brațele tuturor ca pe niște ofrande ale pămîntului, ale pietrei, ale aerului, ale apei, ale focului și ale visului, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu... ...oare cum puteau să se întîlnească amîndoi, Vasile Gorduz și Ioan Alexandru, dacă nu cărînd aceeași
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
a fi neapărat conștient de această substituire”. Dincolo de un atare episod, avem în aceeași direcție o veritabilă profesie de credință. Poetul își dorește un statut supraindividual, o integrare în lume printr-o comunicare echivalînd un gen de obligație subiacentă, de ofrandă pe care vocația proprie o aduce umanității: „Poezia însăși este un mod plural de a te exprima, chiar dacă vorbești doar în numele tău... În jocul foarte complicat între singurătatea propriu zisă și participare, faptul însuși de a scrie poezie e un
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
nisipul dintr-un soi de clepsidră, ca să scoată, deasupra, abur. Sau duhuri din lampă. Puterea fără de putere, Ariel urnind locomotive, îi și este, secolului XIX, cea mai bună etichetă. Fiindcă lui, vremea cînd s-a occidentalizat Orientul, i-aduce Levantul ofrandă. Scenele îi sînt datate la 18... care, pe englezește (de care Mircea Cărtărescu face uz fără abuz), nici nu-i prea departe de 80 și ceva. Cînd cartea stătea în librărie, nu la vieux livres, pe Magheru, ultima bornă, cea
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
static și lipsit de echivoc al formei muzicale, formă ce se dinamizează întru indeterminarea efectului și sugerarea unei dilatări progresive a spațiului sonor. Bunăoară, criteriile Barocului laic și instrumental nu prea îngăduie viziunile privilegiate, frontale, categorice (vezi Arta fugii sau Ofranda muzicala), ci determină ascultătorul să se deplaseze necontenit pentru a recepta muzica în ipostaze mereu noi, sustrase obișnuințelor canonice, înțepenite. Narativitatea se consolidează pe ambiguitatea misterului componistic, ce se cade a fi descoperit și cercetat, chiar și în pofida faptului că
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
ansamblu capabil să se confrunte cu personalități ale componisticii românești contemporane. În a doua parte a concertului oferit de madrigaliști, Sabin Pautza ne-a reamintit o creație a sa care a călătorit mult în programele naționale și internaționale ale formației: “ Ofrandă copiilor lumii”, scene pentru trei grupuri vocale mixte și percuție. Nu numai noi, dar și compozitorul a trăit emoția timpului, continuată apoi și în Suita de colinde. Mai îndepărtate de aceste amintiri, lucrările venite cu Sabin Pautza în valiza cu
Madrigal Recital eveniment by Grigore CONSTANTINESCU [Corola-journal/Journalistic/84003_a_85328]
-
părăsindu-i pe cei dragi. Pentru ca sufletele celor adormiți să se întoarcă fără incidente în mormintele din care au plecat și să fie împăcate cu această situație, rudele celor comemorați trebuie să le împartă pomeni și să respecte tradițiile familiei. Ofrandele se dăruiesc săracilor și străinilor Din vremuri imemoriale, se crede că la sărbătoarea moșilor cei răposați așteaptă să primească ofrande și, dacă familia uită sau neglijează să împlinească datina, răposații rămân supărați. În lumea satelor, dar și în mediul urban
MOȘII DE VARĂ. De ce trebuie să dați de pomană ceapă și usturoi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25451_a_26776]
-
și să fie împăcate cu această situație, rudele celor comemorați trebuie să le împartă pomeni și să respecte tradițiile familiei. Ofrandele se dăruiesc săracilor și străinilor Din vremuri imemoriale, se crede că la sărbătoarea moșilor cei răposați așteaptă să primească ofrande și, dacă familia uită sau neglijează să împlinească datina, răposații rămân supărați. În lumea satelor, dar și în mediul urban, ofrandele se împart mai ales săracilor și străinilor, dar nu este încurajat schimbul de pomeni între rude. Se împarte mâncare
MOȘII DE VARĂ. De ce trebuie să dați de pomană ceapă și usturoi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25451_a_26776]
-
se dăruiesc săracilor și străinilor Din vremuri imemoriale, se crede că la sărbătoarea moșilor cei răposați așteaptă să primească ofrande și, dacă familia uită sau neglijează să împlinească datina, răposații rămân supărați. În lumea satelor, dar și în mediul urban, ofrandele se împart mai ales săracilor și străinilor, dar nu este încurajat schimbul de pomeni între rude. Se împarte mâncare caldă, „aburel" Prin tradiție, se spune că este bine ca mâncarea dată de pomană să fie caldă, deoarece mirosul bucatelor calde
MOȘII DE VARĂ. De ce trebuie să dați de pomană ceapă și usturoi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25451_a_26776]
-
cu mâncare și băutură. Se dau de pomană căni, iar toarta acestora se împodobește cu flori și cireșe. De asemenea, cănile dăruite de pomană trebuie umplute cu vin, cu suc sau cu apă îndulcită cu miere. Se duc la biserică ofrande specifice Moșilor de cireșe Din vremuri îndepărtate, la sărbătoarea Moșilor de Vară se împlinesc ritualuri speciale, care încep chiar în dimineața Sâmbetei Rusaliilor. La slujba de pomenire, se duc la biserică, pentru binecuvântare : colivă, colaci, vin și cireșe. Ritualul de
MOȘII DE VARĂ. De ce trebuie să dați de pomană ceapă și usturoi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25451_a_26776]
-
forță de acaparare totală. De la prima povestire, Orientarea pisicilor, se vede stranietatea unei alunecări spre altă dimensiune, doar bănuită, ca și corelația cu arta picturii. În Notă despre tema unui rege și răzbunarea unui prinț, jocul propus are drept cod Ofranda muzicală a lui Bach, dar rapid se produc răsuciri și metamorfoze literare. Ele ating apogeul în povestirea care dă titlul volumului, care cere o lectură în cod cinematografic, deschizând din Prolog un evantai de jocuri intertextuale și intratextuale. Fantasticul are
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
De câteva săptămâni bune, rețelele de socializare de pe net alimentează reacții dintre cele mai bizare la postarea în spațiul urban al Bucureș tiului a grupului statuar reprezentându-l pe Împăratul Traian ținând în suspans, ca pe o ofrandă gata să-și intre în rol, Lupa Capitolină (Lupoaica de pe Capitoliu), căreia i-au fost transferate însușiri simbolice... suprarealiste! O serie de critici de artă, printre care îl amintim aici pe Erwin Kessler, au reacționat la așa-zisele blasfemii publice
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
structură, focalizare și pertinență. Gustul pentru scandal ține locul gustului pentru artă, pentru cultură, sau, mai complet, gustului. Sculptura expusă cu prilejul expoziției tezaurelor dacice îl reprezintă pe cuceritorul Daciei, împăratul Traian, oferind ca pe o emblemă, ca pe o ofrandă și o garanție de autoritate latină Lupoaica. Retorica discursului este complex articulată din referințe simbolice la condiția cuceritorului, un învingător și un erou civilizator, un cuceritor ce înaintează oferind un dar, care își regăsește prestigiul în patrimoniul simbolic al civilizației
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
relaxare politică și dispusă să se furișeze în contemporaneitate cu complexul marginalității și cu deliciul ușilor dosnice, sau cu siguranța precară a imitațiilor cuminți, după tendințele zilei. Câteva inventive comentarii și montaje imagistice din facebook indică direct nervozitatea iscată de ofranda latinității, una dintre situații fiind cea a excluderii animalului simbolic din grupul statuar cu explicația „hingherii au luat maidanezul”. Poate că un complex al legitimării genetice e de găsit, obscur, în această reacție mohorât hazlie. Din medii mai culturale se
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
defulare națională sunt multiple și comice deseori. Neînțelegerea referințelor implicate de limbajul sculptorului, explicit ca realism simbolic, sublimat prin referința la arhaicitatea etruscă indicată de regimul volumelor, sau condiția de coloană a personajului, ca și raportul dintre verticalitatea purtătorului de ofrandă și orizontala lupoaicei, care indică alt traseu interpretativ, enervant ca invocare a altui nivel universalist încă operant, cel al simbolicii creștine, generează alte reacții. Desigur, orice imagine autoritară, datorată unui artist cu incontestabilă autoritate, oferă creației artistice înseși invitații la
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
calul expus de Jannis Kounelis cu ani înainte, în aceeași galerie, ca protest ecologist). O replică polemică sau doar de o referințialitate de tip postproducție a tânărului (încă) sculptor, foarte interesant ca discurs, Balco, personajul albastru purtând un ogar ca ofrandă gratuită, înscria deja opera lui Gorduz în această actualitate a discursului generator de interpretări. Dincolo de trivialitățile discursului străzii, concrete sau virtuale, și de imaginea jalnică pe care eșantionul denigratorilor impertinenți (mai explicit, lipsiți de pertinență) îl creează despre publicul urban
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]