2,453 matches
-
îmbrățișate ședeau în mijlocul întinderii de cenușă. Pe obrajii înegriți de tăciune șiroiau lacrimile care lăsau în urmă șanțuri șerpuitoare... Geana roșie a răsăritului se profila deja pe creasta dealului când cei doi, împleticindu-se, au pornit către casă. Drumul până în ogradă li s-a părut nesfârșit. Când au ajuns, s-au oprit să-și tragă sufletul. Marandă, Marandă. Nu știu cum, dar casa mi se pare pustie. Mă întreb ce căutăm noi aici? Cine ne mai așteaptă? Nimeni! Doar vântul care o întețit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-o: Da’ ce s-o mai întâmplat, Marandă? Că casa o văd întreagă și parcă toate ar fi la locul lor... De unde să știi tu, Toadere? Ce să știu, Marandă? Uite ce-o făcut blestemații iștia. Ne-o lăsat doar ograda și o cărare pe unde să intrăm și să ieșim din ea. Adică ce vrei să spui? Cum devine treaba asta să rămâi numai cu ograda și cu o cărare? Păi tu nu ai văzut când ai intrat în curte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ce să știu, Marandă? Uite ce-o făcut blestemații iștia. Ne-o lăsat doar ograda și o cărare pe unde să intrăm și să ieșim din ea. Adică ce vrei să spui? Cum devine treaba asta să rămâi numai cu ograda și cu o cărare? Păi tu nu ai văzut când ai intrat în curte? Ce să văd, Marandă? Că din drum până la portiță îi doar o cărare. Încolo, pe unde aveam noi aria și cireșul cel mare cu toată grădina
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
după sticla cu rachiu... Dacă ieșea în sat, mergea pe la crâșmă așa să mai schimbe o vorbă cu unul, cu altul... Prispă îi turna un țoi de rachiu care însă rămânea nebăut... Când ajungea la poarta Dochiței, se uita în ograda ei, doardoar a vedea-o. De ce? Nici el nu știa. Poate să-i mulțumească... Mai degrabă însă aștepta să-l întrebe ea cum îi merge... De o bucată de vreme, Maranda arăta altfel... Parcă se mai împlinise la trup, ochii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Gândurile încăpeau / anevoios în cuvinte, / iar la plecare, poarta / tre¬buia să rămână deschisă"; „Poate-ntr-o altă viață, dar am mai trecut / Alergând fără griji pe-o ase¬menea stradă, / Desigur, odată, foarte demult, / Soarele, sprinten, se juca prin ogradă." Nostalgiile lui Mihai Hăisan au și ele ca su¬port sinceritatea. El nu minează dorul de melea¬gurile natale, nu se alintă, nu se autosugestionea¬ză. Se exprimă așa cum emoția iese la suprafață din adâncurile ființei, iar ființa lui se
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
construiască tainic un lăcaș Cu fata către vie, C-un geam ce stă mereu chezaș Spre matcă, pe vecie. Nedumerire Gândurile încăpeau anevoios în cuvinte, iar la plecare, poarta trebuia să rămână deschisă. dar iarba se usucă mai departe-n ogradă, iar vecinii abia se mai văd după gardul necuvintelor lor. Doar Drumul Robilor, rămas nepăsător, mai lasă-n calea ta, arzând, câte o stea. Sau poate e doar gândul cel nerostit cândvaacum și în cădere el poate lumina. Moment Nu
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
sunt ca tine, Dar te aștept în acel loc - Să fii din nou cu mine. Nucul Poate-ntr-o altă viată, dar am mai trecut Alergând fără griji pe asemenea stradă, Desigur, odată, foarte demult, Soarele, sprinten, se juca prin ogradă. Un nuc tânăr se tot ițea După o nouă și falnică poartă, Părea liniștit, dar se zbuciuma - Poate-și dorea și el altă soartă. Astăzi, trec în sens invers pe stradă, Iar nucul se-apleacă blând peste noi, Înțeleg de ce
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Cuze l-au avut în mare cinste și dragoste”... De aici se iscă întrebarea firească: “Cum ar fi putut suferi Cuze spăt(ar), fiind și ispravnic la îngrădire locului <mănăstirii>”... să privească cu ochii <cum> “i să ia pivnița în ograda Dancului”?... Să mai luăm în seamă și faptul că acest Cuze spătar i-a cerut lui Costantin Duca voievod 300 de lei pentru acea pivniță. Au ajuns până la urmă la un preț de 200 de lei. Apoi nu a avut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Nu știu cum se face, dar mereu îi întâlnim pe greci. Și de această dată, la 13 ianuarie 1777, Grigorie Alexandru Ghica voievod, văzând “jaloba... a tuturor... mănăstirilor Sfeti Gorii”, întărește Trei Sfetitelor din Iași stăpânirea unei case ce se află în ograda mănăstirii, dăruită de Anastasă Arghirocastritis la moartea sa, “în anul 1770 mart(ie) 22”. ― Uite că un amărât de negustor, pe nume “Necola Nomocrator făcându dugheni pe locu măn(ă)stirii Trii Sfetitelor, la Ulița Mare, cu... tocmală ca să de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să li se dea fraților Costantin și Lupul, comis al doilea, satul Frăsuleni și a patra parte din Miclăușani, din ținutul Iașilor - sate care sunt ale mănăstirii Hlincea - pentru cheltuielile făcute de tatăl lor, Anastasie vornic, cu ridicarea caselor din ograda mănăstirii Sfântul Sava din Iași. ― Poate că n-ar fi lipsit de interes spusa “patrierșiei” sale cum s-a ajuns la acest târg. ― Iaca ce spune sfinția sa, părinte: “Viind patrierșiia noastră aice a doua oară și stând la socoteală, și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
glas șoptit, invocând pe Cel de Sus să ne ocrotească și să ne ajute la nevoie... După ce a sfârșit ruga și s-a recules câteva clipe, ne-a îmbiat: ― Și acum, să mergem la culcare, dragilor. A ieșit primul din ogradă, urmat de Zâna și de mine. Sevastița a rămas să încuie ușile și poarta. Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit spre chilii. Luna, parcă anume oprită în vârful bolții cerului, își cernea cu dărnicie lumina argintie peste
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nouă strălucire turismului românesc. Totodată se prognozează un ușor salt înainte a monedei naționale față de alte monede naționale și de aici la euro nu-i decât alt pas. ECONOMIA DE LA “C” LA “K” în sfârșit mai fâlfâie norocul și în ograda noastră. Sub aripile acestui pur sânge românesc vom putea reface și pune cu pânzele în vânt mondial nava economiei românești. Deja producția de potcoave a atins și depășit limitele admisibile, cererile de import ale potcovarilor și cailor adiacenți trezind la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lumii, acolo unde i-a și descoperit cu mare greutate Cristofor Columb Sen. Ori, pentru a nu vă răpi prea mult din timpul dumneavoastră de odihnă de la serviciu, că aici se fac lucrurile oficial de serioase, să aterizăm și în ograda noastră indigenă. Muncim 7,6 ore în medie maximă în fiecare dintre cele 5 zile lăsate de la Guvern. Șeapte virgula șease, vorba unui om politic din București. Groaznic! Adică, altfel spus, suntem obligați să nu putem schimba o idee, o
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe „tăpșanele prăvălatice“, pe atât de tare am ajuns un rob al îngenunchierilor auditive din preajma Paștilor. Atunci, la țară fiind, mi se bulucesc halucinant în auz cucii, mierloii, cinte zoii, prigoriile, lăstunii și rândunelele, plus piuitul puilor de curcă din ogradă, clopotele și toaca bisericii din deal, lipăitul pisicilor în tava cu lapte, scârțâitul carului, rotirea linguroiului în ceaunul cu mămăligă, ca să nu mai spun de îmbătătoarele ore ale vipiei de la prânz, în fâneață, când începe simfonia elitrelor, a lăcustelor, cosașilor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
doar printre oamenii cu dare de mână, cu vreo trei luni de vacanță pe an, petrecute între Balcic, Noua Zeelandă, Scoția și Tenerife, ci până jos, la pescarul pensionar, cu câteva sute pensie, un porc, un câine și trei găini în ogradă. Nu mai spun de câtă lume a scos televizorul din casă (lucru notat nu demult în Dilema și de Cezar-Paul Bădescu), ori se rezumă la axa TVR 2-Cultural-Discovery- Mezzo-Viasat History, preferând să-nchirieze bine mersi DVD-uri. Dar văd tot
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din țară. Specialiști desăvârșiți, multilingvi, oameni cu două, trei facultăți, ajunși literalmente nevropați din pricina „neieșirii vizei“, a vreunei anonime ucigașe ori a „întoarcerii de la scara avionului“. M-au lecuit pe vecie, îmi ziceam eu, de obsesia magicului Afară. Vizuina și ograda, punctate când și când de-o banală drumeție carpatină, îmi erau cât se poate de dulce suficiente. Când îmi vedea indiferența la chestiune, Marin Bucur, care visa la Paris cel puțin câteva ore pe zi, se încrunta patern, avertizându-mă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
populeze școala mai mult decum era înainte. Daca instrucția va ținea pas cu popularea, atuncea poate va merge bine. Reparațiile trebuitoare școalei din Stînca: Repararea pareților, lipit și văruit Acoperirea cu stuh, căci e numai cu rogoz și trece ploaia Ogradă Ogeagurile ruinate Firma Ornic (oprit 16 fr. și n-au reparat) Harta Europei de legat Traian de încadrat A se da 2 stânjeni lemne în regulă [PROCES-VERBAL DE INSPECȚIE. ȘCOALA TABĂRA] [29 noiembrie 1875] Inspectând astăzi școala din Tabăra, am
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
săpat temelie școlii, aceea de piatră, și s-au vădzut până unde iaste temelie...și am pus fune din colțul temelii...și dreptu de curmedziș Mitropolii. Și pe acolo s-au însemnat locu, și ș au pus...vel păhrnic zăplazii ogrăzii... Și noi, pentru credință, am pus și pecetea Porții gospod și ne-am iscălit. Leat 7263 (1755) februarie 28”. Doar ce am terminat de citit, că bătrânul a și grăit, oftând: „Simt ca o strângere de inimă când aud de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
trăgînd-o. De la pumnul lui nervos, încleștat pe al ei, învățase sentimentul de comandă, mai mult decât din bătăile pe care le lua de la crescătoarele ci. Tot de la Lică învățase și spaima. Nu-i era teamă nici în întunericul odăilor sau ogrăzilor, nici noaptea în magazii sau beciuri. Pe stradă însă, cu trăsuri și oameni, când Lică îi scăpa mâna și se pierdea de el, sau când o lăsa la vreun colț uitată ca să vorbească cu cineva, cunoscuse frica și totodată sentimentul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ce părea plânsă. Era ca o fugă de nedespărțire... Cu ochii lucitori, porni în căutarea altor fulgi. Se mulțumi doar să-i privească. Nu mai dori să îi nimicească cu prea multa lui iubire nechibzuită. Stând așa minute în șir, ograda se acoperise cu un voal fin de zăpadă. Cristinel își imagina cum se va acoperi în curând cu un strat gros, cât două trei plapume puse una peste alta, că doar așa sania lui Moș Crăciun putea să ajungă până la
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Un șuierat de locomotivă se pare... mă uit în zare, foarte bine: oare trenul vieții sau al morții vine? Compar sosirea acasă a lui Savel cu a mea de după a doua detenție când, tăica ieșindu-mi în cale în ogradă, nu a recunoscut scheleticul care venea cu bocceaua subsioară. Am fost recunoscut abia când l-am îmbrățișat; în camera cu focul arzând în divan-sobă și pe laița de lângă ea, mama recitea Baltagul lui Sadoveanu...și focul ardea ca-n
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dovadă în plus de scriitor militant, vehement, împotriva regimului draconic - totalitar importat de vânduții neamului nostru. În ,,La Bojdeuca din Țicău” reamintește că până la domnul Creangă nimeni de pe această vale a plângerii nu a cuvântat mai frumos și că în ograda Bojdeucii se adună, adeseori, marii boieri ai culturii românești și ai sufletului nostru. În ,,Corabia nebună” prezintă realitatea zilei de 22 decembrie 1989 afirmând profetic: ,,Corabia nebună merge în derivă spre tărâmul pieirii și numai Speranța ne dă tăria de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a început un masiv exod al parlamentarilor către grupul indepen denților. În loc să analizeze serios acest fenomen de migrație parlamentară, unii comentatori cred - în mod nejustificat - că aici ar fi mâna președintelui Băsescu - a dictatorului Băsescu? În loc să vadă vina în propria ogradă a PSD-ului se aruncă vina nejustificată asupra altora - eludând cauza adevărată. Au apărut adevărate semne primăvăratice în grădina mea... Zăpada abundentă căzută în două reprize s-a topit. Florile de primăvară au scos capul spre lumină. Zambilele albastre și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
lui Jenică Teleleu, metoda se practica,în mare anvergură, au sosit, cu un cortegiu de autoturisme de ultim răcnet, primul ministru și membrii comisiei sale guvernamentale. Coborând, și trecând în partea din spate a clădirii, lungi, care cuprindea o întreagă ogradă, rămaseră, cu toții, stupefiați, de imaginea care li se arăta. Pe ferestruica din dreptul fiecărei celule, câte un ditamai fund, gol, era târșit, la soarele, care,încet încet, apărea, de dincolo de marginea pământului, și, din toate cele vreo cincizeci de funduri
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de gâscă, în fruntea lor pășea un omuleț în cizme grele, cu bombeuri lustruite. Purta plin de importanță o scurtă din piele cu șapcă de mușama care părea să-i turtească fața. Când îl
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]