18,249 matches
-
prin aluzii și perifraze, ori prin limitări ale perspectivei la o anumită perioadă istorică (obsedantul deceniu, "era ticăloșilor" despre care vorbește, prin intermediul lui Victor Petrini, Marin Preda), adevărul sângelui în care e scăldat F. Minciunile debitate aici nu mai sunt omenești, nevinovate, simpatice; nu mai sunt parte a contractului social ori debușeul "creativ" al câte unui ins lipsit de calități. Ele au toxicitatea pe care le-a dat-o noua epocă și ajung să altereze apa, să strice aerul, să distrugă
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
amatori în alb-negru și color. Ne deplasăm la domiciliu în județ la nunți și alte reportaje. Gîgă l Un singur lucru poate întrece în importanță marile realizări ale trecutului: și mai marile realizări care ar putea să vină. l Mintea omenească nu poate concepe distrugerea ca un factor constructiv. l Absența oricăror deosebiri de păreri ne-a permis să realizăm o identitate de opinii. l Tot ceea ce nu poate fi, la un moment dat, depășit poate fi, în schimb, degradat. l
Pescuitorul de perle by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9717_a_11042]
-
cognitivă că tot ce înseamnă astăzi progres științific se face pe baza unei experiențe din care a fost stoarsă și ultima picătură de subiectivism. Și astfel, ideea că în cunoaștere va persista mereu o urmă de subiectivitate provenită din conștiința omenească poate fi pusă fără remușcări la cutia cu vechituri: pînă și termenul de "conștiință" începe să fie scos din circuit, fiind tot mai des privit ca ultimul refugiu pe care îl au la îndemînă cei care se încăpățînează să vadă
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
dar în nici un caz nu descrie un obiect din realitate. De pildă, cuvîntul "inteligență". Ideea că în noi s-ar afla o facultate concretă și perceptibilă, adăpostită într-un nerv sau într-un centru nervos, al cărei efect asupra comportamentului omenesc ar fi ceea că putem avea o atitudine inteligentă este un poncif găunos. Noi nu avem în cap inteligență, cum nu avem nici suflet. În schimb avem o încrucișare miriapodică de traiecte nervoase a căror rețea produce o stare a
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
studii pe loturi de subiecți umani, statistici retrospective și grafice prospective. Chiar dacă cercetarea lor s-a mărginit la domeniul afacerilor și la felul cum liderii, dovedind inteligență emoțională, pot conduce colectivele de muncă, rezultatele lor pot fi generalizate asupra naturii omenești în genere. Deși toți visăm să fim lideri, foarte puțini ajungem să fim cu adevărat. Una din cauze stă în emoțiile pe care le avem. Dacă ar fi să explicăm ce este o emoție, ar trebui să umplem un tratat
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
Tudorel Urian În anul 1989, când a debutat cu volumul de proză scurtă Povestiri cu strada Depozitului, Daniel Vighi a șocat prin capacitatea sa cu totul specială de a surprinde profunzimile sufletului omenesc prin descrierea sentimental-ironică a obiectelor din arealul celor în cauză. Prozator mitteleuropean prin definiție, Daniel Vighi scrie o literatură a oamenilor slabi, fără însușiri și a faptelor minore, de o năucitoare și, în același timp, fascinantă banalitate, în care însă
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
descrierea sentimental-ironică a obiectelor din arealul celor în cauză. Prozator mitteleuropean prin definiție, Daniel Vighi scrie o literatură a oamenilor slabi, fără însușiri și a faptelor minore, de o năucitoare și, în același timp, fascinantă banalitate, în care însă obișnuitul, omenescul stau să plesnească la fiecare pagină. Dacă există un nivel sublim al existențelor terne, un ieșit-din-comun al normalului și insignifiantului, o ligă de onoare a marilor loser-i, ele și-au găsit în Daniel Vighi autorul perfect. Oamenii care ne înconjoară
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
a-l face criptic și a construit adevărate silogisme plastice, arta occidentală s-a apropiat de ființa concretă și a împins cunoașterea acesteia dincolo de orice frontiere. Știința și miracolul anatomiei, arta de a da iluziei consistență materială și sondarea sufletului omenesc pînă la manifestările sale cele mai profunde sînt aici inegalabile. Grimasele fugare sau trăirile paradoxale, bucuria, suferința și disperarea și-au găsit în acest spațiu formele lor optime de concretizare în imagine. Narcis a părăsit oglinda lui statică, a ieșit
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
absolut a imaginii cu modelul său. Chipul lui Iisus, așa cum s-a imprimat el pe lințoliu și, mai devreme, pe Drumul Crucii, pe năframa Sfintei Veronica, nu este consecința unui act mimetic, reflectare mecanică sau simplu rezultat al unei dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus care înseamnă, de fapt, Icoana însăși, adică arhetipul ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus care înseamnă, de fapt, Icoana însăși, adică arhetipul ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea schematică, atemporală și nemișcată, fără detalii anatomice și fără capricioase sugestii psihologice, trimite fără dubii la spiritul hipostaziat. Care prin Giulgiu și prin Năframă a generat o întreagă lume de imagini, a întemeiat o estetică și a deschis un
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
echivalări de mare efect: "foșneam ca o bucată de nylon", "apa se lovește de mine. ca sunetul într-o boxă stricată", "iar plouă cu arsuri electrice"... Un text începe prin a cânta această radicală transformare, cu un rest de milă omenească: "vom îmbrăca pijamale artificiale/ ne vom încheia la șireturile de neon/ vom fi liberi să apăsăm rewind/ să batem tare la tobele mari/ să dăm cu biciul/ cântând// să fluturăm tabla de metal să sune cât mai strident// dar când
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
Trei studii de figuri la piciorul unei Cruci. Reluată de-a lungul anilor, crucificarea e o temă baconiană majoră. În această fază inițială, Bacon e preocupat de prezența colosală a Figurii. Rezultat al distorsionării organice a corpului uman dincolo de limita omenescului, fiecare din cele trei Figuri ale tripticului este tratată cu tușe groase de culoare stratificată, densă, ce crează un extraordinar efect tactil, de carne ruptă, schingiuită, abandonată fragilității ei. Carnea furnizează Figurii materialul corporal, după cum oasele formează structura materială a
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
unor supape emoționale ascunse, Bacon pictează expresii posibile, compatibile cu modelul, chiar dacă niciodată actualizate. Și Picasso a pictat expresiile posibile ale femeilor - cu gurile deschise în care se văd dinții-colți - care plâng cu un plâns neuman și totuși integrabil chipului omenesc. Ca rezultat al semnelor involuntare și al accidentelor, unele porțiuni ale feței, ale craniului se dematerializează, altele câștigă în densitate, unele pierd claritatea, devin tulburi, altele sunt extrem de precis redate. Culoarea agonizează și sucombă în zone de negru sau, dimpotrivă
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
național în circuitul turismului european, un loc în care călătorii, călăuziți mai întîi prin labirintul Sighetului, Jilavei și Aiudului, ar ajunge ca la un cap de drum din care să poată contempla forma pe care a putut-o lua bestialitatea omenească în secolul XX. Un muzeu al Piteștiului cu redarea plastică a tuturor mijloacelor de tortură aplicate acolo ar depăși, ca efect răscolitor, impresia pe care o lasă vizitatorilor uneltele de tortură inchizitoriale din muzeele din Occident. Și o ultimă remarcă
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
coșmar care o sufocă și din care nu poate ieși decât punându-și capăt zilelor sau ucigându-l pe tot mai nepăsătorul om aflat lângă tine. Mia se gândește la ambele variante, dar nu aplică niciuna, dovedind că limitele suportabilității omenești sunt mult mai largi decât am fi tentați să credem. Nu o face nici măcar atunci când, în urma unui accident de circulație, rămâne paralizată de la brâu în jos și este obligată să-și trăiască restul vieții într-un cărucior. Toate poveștile puse
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
unui scriitor de limbă portugheză ( în valoare de 100.000 euro): în 2007 premiul i s-a acordat autorului "meu" António Lobo Antunes, "pentru măiestria în mânuirea limbii portugheze, împletită cu măiestria în dezvăluirea celor mai inavuabile străfunduri ale ființei omenești". Tot în această perioadă, alt autor "al meu", Dinis Machado, a fost sărbătorit la a 77-a sa aniversare prin apariția celei de-a 30-a ediții, festivă, ilustrată, a celebrei sale cărți Ce spune Molero, de la care se poate
Un centenar și o inaugurare by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9763_a_11088]
-
inima sa de femeie bună la suflet și cu iubire de Dumnezeu. Apoi, chiupul Întredeschise mai Întâi ochiul stâng, apoi și ceea ce mai rămăsese din cel drept, Îi Închise la loc și iar făcu aceleași mișcări și zărind un chip omenesc lângă el a Încercat un strigăt În care licărea speranța din care Maria desluși: Sorineeee! Sorinuțaaa lu’ tăticu’! Chiupul sleit de puteri a schițat dorința de a se mișca apoi a adormit până a doua zi dimineață. Victor a sosit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lucrurile! După ce ieși Maria, cam șifonată la propriu și la figurat, Victor se apropie de Ștefan Giroveanu, Îi strînse În tăcere și cu mare băgare de seamă mâna slăbită și din ochii săi albaștri picură două lacrimi de bucurie perfect omenească, lacrimi de mulțumire față de Cer și de descătușare. Dom’ Fănel, dom’ maistru sau inginer că nu mai știu nici eu exact, cât mă bucur că putem vorbi după zilele și nopțile În care credeam că te vom pierde, cum te
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
munte de deșeu din fir filat, apoi Îngerul său binefăcător, tăria omului de la munte și dorința de a se Întâlni cu „omul negru de la Securitate” Îl cufundau Întrun somn profund și Întrerupt adesea de câte un Ah! sau Of! perfect omenești. Chiupul cel mare se mai Înzdrăvenise un pic și atunci când mintea sa era suficient de limpede purta discuții cu cei doi olari pe care Îi numise „Îngerii mei pământeni” și li se adresa cu Nene Victore și Mamă Marie. La
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că eu Încui ușa, spui că ai venit pentru tratament, bine? Eu mă Întorc cât pot de repede! Servește-te cu orice din frigider, din debara, vezi mata, comportă-te ca acasă! Fata plecă zburând, cu acel strop de bucurie omenească În suflet iar Victor inspectă casa ca un bun jandarm și se opri la pâine, tobă și ...coniac. Sorina reveni peste două ore. Discutase cu doctorul Obreja și a durat mult până să-l convingă, era foarte riscant să dai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ușa din spate. Thérèse își îndreptă privirea spre fereastră și spre vremea mohorâtă de afară. Se auzea cum rafalele de ploaie bat în ziduri, în ferestre și cum se scurge apa din streșini. Pe o astfel de vreme nici o ființă omenească n-ar trebui să stea sub cerul liber, își spuse el, grozav trebuie să-l mai urască. Se gândea cu detașare la Chavel, ca la un alt om; își spunea că i se dăduse șansa de a-și pierde identitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
alungat toată ura din suflet? — Da. — Asta e bine, e foarte bine. Din dragostea lui nu mai rămăsese nimic, iar dorințele trupești nici nu mai contau. Nu simțea decât mila, blândețea și duioșia pe care o simți pentru orice ființă omenească aflată în necaz. — Acum nu mai ai nici un motiv să te temi. Du-te imediat, o îndemnă el pierzându-și un pic răbdarea, ca un copil. Te simți bine? întrebă ea cu neliniște în glas. Da, da! De îndată ce ea ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de o sută de euro - și comandă un buchet de opt cale. Mai bine zece. Nu trebuie să fie fără soț? — La morți se dau cu soț. Nu știam, spune Didier, dornic să acumuleze cât mai multe informații despre obiceiurile omenești. — Ești prea tânăr. Spune-i florăresei să pună în buchet un carton elegant pe care să scrie: Fii binevenită, Doamnă Moarte! Sunteți sigur? Sigur. Grăbește-te. Să nu mă ia pe neașteptate. — Alerg, zice Didier, dar de fapt stă pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ocupație care duc un mod de viață parazitar, care gravitează În jurul unor hoteluri, moteluri, locuri de cazare, parcări de TIR, benzinării, șosele de centură, zone turistice etc. II. CADRUL CERCETĂRII A doua și a treia vârstă, sau legarea florii vieții omenești este copilăria și așa-zisa adolescență, la care vârstă ajungând omul, este ca și floarea: de se va lega la vreme bună, ea face roadă bună, iar de se va lega la vreme rea, face și roadă rea. Dimitrie Cantemir
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Blându-i sunet se împarte / Peste văi, împrăștiet. / Mai încet, tot mai încet, / Mai departe, mai departe... // BUFONUL (la arlechin): Și-i învăluie Timpul, domn tuturor celor trecătoare. (Vine spre public.) Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești! (Face un semn de rămas bun, iese, în timp ce se lasă, încet CORTINA NĂZDRĂVĂNIILE LUI PREPELEAC Basm dramatic în două părți, după povestea Dănilă Prepeleac de Ion Creangă Personaje Dănilă Prepeleac, gospodar păgubos Smaranda, nevasta lui supărată Vasilică, unul dintre copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]