3,178 matches
-
a obținerii independenței. Oricum, titlul de „Alteță Regală” ne apropia de acest ideal. Revenirea lui Boerescu la Externe este una benefică, deoarece În urma turneului său diplomatic din 1879 s-au făcut pași importanți În problema succesiunii, care s-a reglementat onorabil, la sfârșitul anului 1880, cu acordul Împăratului Wilhelm și prin schimbul de scrisori de familie, Ferdinand devenind noul moștenitor. Pe lângă importanța În sine a stabilirii ordinii succesorale, nu se poate să nu observăm că momentul era un element În plus
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
mai bogați români” a fost vârful unei campanii de imagine și de afirmare a noului statut social al capitaliștilor români. Pentru prima dată, măcar o parte a acestora ieșea, în public, își afirmau averile și puterea și pretindeau un loc onorabil în structura socială. Doar că, în momentul în care această primă listă a fost publicată, clasa capitaliștilor români era deja în declin. Declinul capitaliștilor români În decembrie 1999, la Helsinki, reuniunea șefilor de state și guverne din Uniunea Europeană ia hotărârea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
considerate exemplare la acea dată. Eseul lui Lawrence Cremin „Curriculum-Making in US”, de exemplu, era dedicat „umanistului” William Torrey Harris; eseistul trecea în revistă ultimul „secol de cercetări pedagogice și curriculare” și plasa contribuția lui Harris pe un loc extrem de onorabil din punct de vedere științific și practic. Eseul lui Maxine Greene „Curriculum and Consciousness” era o strălucită pledoarie filosofică în favoarea „umanizării curriculumului”. Studiul lui Philip H. Phenix „Transcendence and the Curriculum” mergea mai departe, argumentând teza necesității de „a spiritualiza
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În ceea ce privește Rusia, personalul său diplomatic și polițienesc și-a păstrat locul, această „amnistie de fapt” fiind judecată favorabil de către occidentali, care sunt în mod frecvent înclinați să vadă în nazism răul absolut și în marxism-leninism un rău relativ, un „proiect onorabil ce a sfârșit prost”9 (Besançon, 1997-1998, p. 793). II. Motivele unei amnezii Mai mulți factori pot fi puși în evidență în tentativa de a prezenta un asemenea „strabism” (Bafoil, 1999; Besançon, 1998a; Chaunu, 1998; Courtois, 1997; Fidelius, 1986; Furet
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe priciuri, începeau să ne lovească cu bâtele exact cum fac cosașii, culcând grâul la pământ, apoi ne aruncau jos și ne călcau în picioare, fiecare lovitură însoțită de o agresiune verbală imposibil de redat. Erau intelectuali, proveneau din familii onorabile și totuși... Experiența de la Pitești m-a ajutat să înțeleg evoluția omului. Existența omului cuprinde două perioade, inegale ca timp și eficiență. Prima perioadă a fost existența biologică - perioadă în care și-a definitivat structurile anatomo-fiziologice și și-a edificat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai reprezentativă triadă valorică a creatorilor de roman dintre cele două războaie - alături de Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu - îi va apărea lui Călinescu, în cronica sa de întâmpinare din „Capricorn” (1930), ca efect al unei rupturi de nivel conceptuale - „romancier onorabil, dar prozator excelent” -, formulă pe cât de sugestivă, pe atât de tensionată, a cărei dinamică, proiectând în plan sintagmatic disonanțe de adâncime, aproximează o impresie subliminară de neclaritate și „stranietate”, asemănătoare tulburării aperceptive provocate de vederea unei fotografii mișcate. Situația receptării
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
demnității umane și, în legătură cu aceasta, a condiției feminine. Prin Ultimul Mușatin (1984), roman istoric care îi evocă, de fapt, pe ultimii doi Mușatini - Alexandru Iliaș și fiul său, al cărui destin fără noroc e schițat succint -, P. dă o lucrare onorabilă în limitele genului și ale uzanțelor în materie pentru anii în care a fost publicată. Ritmul e destul de alert, cu recurs la un dialog pitoresc, la multe personaje secundare. Protagonistul este un reflexiv, un fel de „iluminist” plin de bune
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
de valoare rămâne tot C. Dobrogeanu-Gherea. Cincizeci de ani de Învățământ, de cercetare și de publicistică În domeniile științelor sociale și umane puternic marxizante nu s-au soldat măcar cu o lucrare fundamentală În domeniu. În schimb, putem cita lucrări onorabile despre funcționalism, structuralism și aceasta din simplul motiv că ele sunt analize științifice ale celor două doctrine. Este adevărat, nu avem nici o monografie românească despre marii sociologi: A. Comte, H. Spencer, Max Weber, É. Durkheim, ca să ne oprim doar la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tratate și unele teme sociale (Cerșetorul), dar nu lipsesc câteva acorduri mai originale, ce puteau să justifice perseverarea. Acaparat de profesiune ori, poate, lucid, M. a abandonat curând preocupările lirice. Traducerile, apărute în presă sau incluse în volumul de versuri, onorabile, arată un spirit eclectic: sunt selectați, în egală măsură, Longfellow, Lermontov, Petőfi, Heredia, J. M. Guyau, Elena Văcărescu, Iulia Hasdeu, dar și o serie de poeți contemporani minori. În proză a tălmăcit câteva bucăți de Peter Rosegger, iar pentru susținerea
MOLDOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
tare ar dicta atitudini, descoperind vocații, dând trecătorilor prin Areopag un imbold către adevăr și poate chiar o trusă metafizică de salvare. Ce anume găsim la antipozii publicisticii teologice din România de astăzi? Avem o presă culturală în care, cu onorabile excepții, se afișează mai degrabă alianțe tribale și războaie între persoane și generații decât se discută adevărul unor filozofii. Într-o stranie complicitate cu alergiile laiciste din Hexagon, foarte mulți privesc fenomenul religios ca pe un subiect tabu, când nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Revelație și oricare ideologie a imanenței face din „Dumnezeul părinților noștri” un Absolut fără identitate - „noaptea în care toate vacile sunt negre”. Arta improvizațieitc "Arta improvizației" O viziune dinamică asupra adevărului, axată pe ontologia participației în formele cunoașterii, pune modestia onorabilă a savantului sceptic alături de metanoia perpetuă a teologului mirat de mereu surprinzătoarea revelație divină. Când o viziune participativă despre adevăr va oferi regulile dialogului între teologie și cultura modernității, neînțelegerea dintre îndoielnici și mărturisitori nu va mai fi drapată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
câinelui, anything goes) fără vreo încercare de a o „indigeniza” în funcție de contextul local, dacă „schimbarea la față” le aduce foloase -, uneori persoane cu bună formație academică sau universitari condamnați de salariile modeste la cele mai felurite expediente - inclusiv la cele onorabile -, cumul, vânătoare de burse și moonlighting, au avut și ei o contribuție la cristalizarea noului spirit public, beneficiind câteodată de masive resurse financiare - ca Fundația Soros, sub diversele ei nume și în diversele ei alcătuiri, din ce în ce mai puțin finanțate în ultimii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
capete”, eventual promovând în diverse etape și unele campanii ceva mai coerente, de regulă lipsite de continuări pe termen mediu. De exemplu, România literară a făcut mereu câte puțin din toate, cam în toate direcțiile, mai curând în linia unei onorabile tradiții, iar animozitățile ocazionale între această fostă tribună a spiritului critic exprimabil sub ceaușism și tribuna „noii direcții noi în cultura română”, Observator cultural gândit și condus de Ion Bogdan Lefter, mi-au părut prea marcate de idiosincrazii personale și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de stânga, frecvent instalați în posturi bănoase și vieți burgheze (desigur, cu o tentă suplimentară de multiculturalism și postmodernism), deci în existențe foarte puțin deosebite de cele ale capitaliștilor înrăiți, nu atacă realmente (excepțiile sunt rare și cu atât mai onorabile) fundamentele inegalității din lumea lor (atât de frapante pentru străini!), ci par mai degrabă mulțumiți să le acopere cu un verbiaj ideologic și să se consacre apoi cu toate forțele campaniei antiglobalizare și dramei Lumii a Treia (numită de ei
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pot ei, considerând că e mai elegant decât noir); Negro, destul de straniu în engleză, a fost un substitut pasager, fiindcă tot se putea utiliza peiorativ; African-American, am văzut, a fost bun o vreme, până ce s-a decis că e mai onorabil să se scrie fără cratimă; dar cei mai mulți cetățeni americani de culoare neagră nu vin totuși din Africa! Semantica istorică și studiile culturale au aici o temă inepuizabilă, care însoțește simptomatic procesul modernizării în America. Nici „indienii”, „pieile roșii”, „amerindienii”, nu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sub formă de cuie. N-a putut să digere cuțitul și să-l asimileze total în organismul lui. Da, căpitane Boomer, dacă ești hotărît să lași amanet un braț pentru a dobîndi privilegiul de a-i asigura celuilalt o înmormîntare onorabilă, balena ți-l va da înapoi pe acesta: ajunge să-i mai acorzi încă o șansă de a te înhăța, cît mai curînd. Atîta tot. Ă Nu, Bunger, mulțumesc, răspunse căpitanul englez. N-are decît să-și păstreze brațul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
peș, trezise la începutul călătoriei curiozitatea marinarilor; la stăruitoarele lor întrebări indiscrete, bătrînul cedase în cele din urmă, încît tot echipajul cunoștea acum rușinoasa poveste a vieții lui nefericite. într-o noapte de iarnă grea, zăbovind, din pricini de fel onorabile, pe un drum ce lega două tîrgușoare, fierarul se simțise cuprins de o amorțeală grozavă și se adăpostise într-un șopron dărăpănat. Urmarea a fost că medicii au trebuit să-i taie extremitățile ambelor picioare. După această mărturisire, bătrînul își
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
despre proletcultism, realism socialist (istoricul și manifestările acestora În literatura română), despre apropierile și diferențierile dintre aceste direcții și realități literare. Fac această adăugire pentru rotunjirea cunoștințelor În domeniu și cu limpeziri teoretice și delimitări conceptuale, dar și pentru că, În onorabile dicționare literare generale, apărute după 2000, s-au difuzat informații neclare, echivoce și amabile generalități. Sibiu, 22 iunie 2007 Autoarea 1949 RECOMPENSĂ ȘI MISIUNE Înainte de a prezenta prioritățile și problemele literare ale acestui an, vom Încerca să le Încadrăm În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
crimă gravă 2.. Cu toții vom admite că cel în cauză va fi liber să decidă într-un sens sau altul. Kant lasă să se înțeleagă faptul că doar puțini oameni - eroii, martirii sau sfinții - vor putea face față în mod onorabil unei asemenea provocări. Cei mai mulți vor ceda. Ei vor ști însă prea bine că sunt vinovați din punct de vedere moral. Contemporanul și suveranul lui Kant, regele Prusiei, Friedrich cel Mare, a abolit tortura ca instrument pentru producerea probelor de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o zi, a fost provocat de un student care l-a Întrebat dacă el crede În poveștile biblice despre vindecările lui Iisus și, dacă da, cînd aveau să fie Învățați și ei să vindece. Se spune că, Întrucît era un onorabil gentleman japonez, dîndu-și seama că nu avea cum să-și Învețe studenții nici o tehnică de vindecare, și-a dedicat tot restul vieții Încercării de a afla cum puteau Iisus și Buddha să-i vindece pe oameni. Se spune că a
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
că Philip Marlowe nu are o singură filozofie, ci filozofii. Cavalerul „fără pată și prihană” e, în literatura medievală, căutătorul adevărului și servitorul fervent al Doamnei Ideale. În lumea lui Marlowe, prea puține femei beneficiază de un asemenea atribut. Femeile onorabile din viața lui sunt mai degrabă femei cumințite, ajunse la capătul unor experiențe despre care ar prefera să nu se vorbească, și nu ființe angelice par excellence. Faptul că majoritatea sunt distribuite în roluri apăsat negative (criminale, asasine, escroace, complice
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cadavre, Philip Marlowe e un personaj implicat. Emoționalitatea mobilizează nu doar o neașteptată energie fizică, ci și o incomensurabilă energie emoțională. Fiecare caz în care e solicitat să participe devine propriul său caz. Chiar dacă metodele întrebuințate pe parcursul investigației sunt rareori onorabile, la capătul drumului se află întotdeauna o soluție onorabilă. Oricât de mult ai încerca să eviți acest cuvânt, oricât s-ar feri să-l rostească personajul însuși, onoarea este principala valoare a lumii la care visează Marlowe. Poate și pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu doar o neașteptată energie fizică, ci și o incomensurabilă energie emoțională. Fiecare caz în care e solicitat să participe devine propriul său caz. Chiar dacă metodele întrebuințate pe parcursul investigației sunt rareori onorabile, la capătul drumului se află întotdeauna o soluție onorabilă. Oricât de mult ai încerca să eviți acest cuvânt, oricât s-ar feri să-l rostească personajul însuși, onoarea este principala valoare a lumii la care visează Marlowe. Poate și pentru că, rebel fără cauză, el nu se simte capabil să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
instituțiile ei sunt conduse de oameni corupți; căsnicia, în loc să-i ofere un refugiu, limitează libertatea eroului (Wolfe, 1985, p. 62). Cilclul romanesc al lui Raymond Chandler epuizează și compromite învățămintele cavalerești pe care părea să le îmbrățișeze. Convențiile atât de onorabile ale Evului Mediu nu-și mai găsesc ecou în deloc brava lume nouă a modernității. Abandonul lui Marlowe nu înseamnă nici pe departe renunțarea la idealul moral enunțat de atâtea ori. Pătrunderea detectivului în lumea milionarilor californieni e doar o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cruzimilor”, revistele Newsweek și Time se pregătesc să-i pună chipul pe copertă și să-i dedice reportaje. Erau acestea semne ale marginalizării? Autorul are dreptate, însă, atunci când vede în formula povestirii detectivistice un model epuizat sau chiar compromis: autorii onorabili ar avea, în acest caz, problema de a-și ascunde apartenența la grupul producătorilor de texte vândute la numărul de cuvinte. Senzațională prin premisele sale, literatura polițistă ajunge o marfă de mâna a doua, ca orice formulă de expresie unidirecțională
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]