1,583 matches
-
decada” nu-mi șterge din memorie anumite lucruri care pînă ieri m-au contrariat și mă vor contraria din nou peste zece zile: lipsa „cărților mari” din librării, neconcordanța dintre evoluția prozei și gustul publicului, gust care manifestă inapetență față de optzeciști etc. A spune ce trebuie impune să fii exact și nuanțat. Cu această normă în față, m-am referit, pe scurt, la cărțile expuse: Patimile după Bacovia, Cartea locului, Doi pentru un tango, Astronomia pentru toți (de Matei Alexescu). Exact
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Vârstele romanului, mult amplificată, care să absoarbă și informația pe care am adunat-o În timpul șederii mele la New York. Cred că o s-o public Însă nu la o editură de stat, ci la una privată, condusă de un tânăr scriitor optzecist (Călin Vlasie). Înaintez Însă simultan În monografia critică pe care vreau să i-o consacru lui Nicki, mi s-au limpezit Între timp multe lucruri. Cred că În centrul interpretării mele o să așez conceptul artistului În chip de clovn, așa cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Flacăra pentru minte, inimă și literatură” rubrica sa itinerantă intitulată „Fragmente critice”, iar Al. Piru semnează tot aici „Cronica literară”. În rubricile de critică sunt foarte activi în anii ’80 Tania Radu și Radu G. Țeposu, care promovează literatura generației optzeciste, în plină afirmare chiar în acea vreme. În disputa dintre cele două „tabere” în care se grupau în epocă revistele literare, „Flacăra pentru minte, inimă și literatură” se menținea pe o poziție de centru, fără derapaje extremiste, căutând să concilieze
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
Caragiale și Șerban Foarță, RL, 1999, 6; Eugen Bunaru, Jocul poeziei ca risc asumat, O, 1999, 4; Laurențiu Ulici, Caragialeta după Carașerban, „Curentul”, 1999, 33; Cărtărescu, Postmodernismul, 137, passim; Gheorghe Grigurcu, Poezia lui Șerban Foarță, RL, 2000, 9; Bucur, Poeți optzeciști, 80-82; Dicț. esențial, 316-317; Cristina Chevereșan, Colecționarii de vise, O, 2001, 3; Gabriela Glăvan, „Suspecte umbre de cabaret”, O, 2001, 3; Marius Chivu, Foarță și ziarele, RL, 2001, 10; Manolescu, Lista, I, 275-278; Popa, Ist. lit., II, 552-554; Tudorel Urian
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
tentă expresionistă, se radicalizează în Levitații deasupra hăului (1991) și în Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România), impunând un program estetic consonant cu cel al optzeciștilor. Gesturile sunt largi, teatrale, poetul trece cu pletele răsfirate prin aerul pe care îl incendiază cu flăcările senzualității și îl răcește cu „angoasa” sa de sorginte livrescă. Levitația, zborul, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stănescu încoace, realizează
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
Iași, 1998, 14-19; N. Leahu, Literatura română postbelică..., Chișinău, 1998, 571-577; Emilian Galaicu-Păun, PRA, I, 135-148; Daniel Corbu, Tânăr, neliniștit și experimentalist, CL, 1999, 7; Cărtărescu, Postmodernismul, 472; Mihaela Ursa, Cine mai crede în poezie, ST, 2000, 7-8; Bucur, Poeți optzeciști, 85-89; Cistelecan, Top ten, 12-14, 185-188; Pop, Viață, 296-301; Marius Chivu, Panica rătăcirii și căutării, RL, 2003, 10. M.C.
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
acest motiv romanul lui G. a fost considerat un „roman cu cheie”. Iarna e o altă țară (1980) este un roman robust, cu o tăietură modernă și o construcție suplă, cu ușurință de alăturat, prin caracteristici și construcție tehnică, prozei optzeciste. Se întrețes aici temele și motivele predilecte ale acestei promoții de scriitori: repartiția la țară, odiseea contactelor cu mediul redacțional, restricțiile de diverse tipuri, presiunea cenzurii, absurdul și burlescul anumitor situații, privite cu ironie și adesea cu umor negru - toate
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
deghizează abil într-un psihologism de bună calitate. Ultimele două romane ale lui G. sunt Martiriu parțial (1991) și Schiță de portret pentru un cap de familie (1995). Ele au în centru personaje tratate în aceeași manieră influențată de mainstream-ul optzecist. Liviu, din Martiriu parțial, beneficiază de o carieră politică (și, implicit, profesională) fulminantă, dar, dominat de nehotărâre și rigiditate, pierde această poziție, fiind retrogradat ca responsabil al „compartimentului sociologie de la un institut de cercetare. Într-o lume anormală, Liviu - incapabil
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
Marin Mincu, „Evanghelia” Poetului, LCF, 1998, 39; Alex. Ștefănescu, Experimente poetice riscante, RL, 1999, 15; Florin Lazăr, „Poetus Captivus”, ST, 1999, 5-6; Nicolae Manolescu, Poezia și codul penal, RL, 2000, 35; Nicolae Manolescu, Greața ideologică, RL, 2000, 39; Bucur, Poeți optzeciști, 90-96; Luca Pițu, Temele deocheate ale timpului nostru, București, 2002, 110-121; Alex. Ștefănescu, La o nouă lectură, RL, 2003, 50. R.D.
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
recompuse în spiritul caracteristic al fiecăreia dintre epocile „reactualizate”. În maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, V. Știrbu, Eugen Uricaru, autorul mânuiește dezinvolt instrumentarul naratologic al realismului tradițional. Realizează astfel un „mozaic de romane, înlesnite și de tezele naționalismului ceaușist optzecist”, înglobând, în ceea ce s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renașterea, „barocul” ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepașoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi lipsește totuși acestui conglomerat un factor literar „incitator” (Marian Popa). O lucrare serioasă și bine documentată
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
de poezie, într-o atmosferă de magie marqueziană, se reinterpretează legenda biblică a Facerii. Celelalte texte se apropie, stilistic și tematic, într-un registru compozit (de parodie livrescă binevoitoare), de feeria shakespeariană (Kagemusha, împărăteasa fluturilor repovestește în stilul unui basm optzecist Furtuna), de parabola orwelliană sau de cea cantemirescă în Imago. Imaginea Egiptului nostru (poveste alegorică despre idila unui profesor de liceu cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
talent, pledând cu vigoare - dar într-un limbaj de o perfectă urbanitate - împotriva revizuirilor abuzive, pe temeiuri politice, ale tabloului de valori al literaturii din anii totalitarismului. Ca prozator, G. este, în pofida apariției târzii a cărții sale de debut, un optzecist tipic, asemănător, de pildă, cu Mircea Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun. Scriitura lui este dotată totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
articulațiile textului, configurarea viziunii și a scriiturii. Sub raport tematic, textele din Cazarma cu ficțiuni (în aparență o culegere de proze scurte, acestea alcătuind însă, de fapt, o unică operă, aproape un mic roman lax) vehiculează motivele curente în proza optzeciștilor, aparținătoare biografismului minimalist, cotidianului prozaic (viața particulară a tânărului profesor din mediul rural, stagiul militar, erotismul juvenil, practica studențească, excursia la munte, tema părinților și, în legătură cu aceasta, ecouri din problematica „obsedantului deceniu”ș.a.). Nu anecdotica e importantă, ci tratarea ei
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
a obișnuitului (fapt este că poezia obișnuitului pare cît se poate de neobișnuită ca poezie, de aceea autorii ei se consideră autori de literatură pură) - mai umană, etc. Cu toate acestea, aș răspunde eu, cu tot succesul, relativ, al generației optzeciste, nu se citește astăzi mai multă poezie decît Înaintea apariției și mai ales a consacrării ei. Va veni apoi replica tinerilor furioși din Fracturi, a undergrounzilor, care vor replica violent: poezia autentică este antisocială, nu asocială (o altă distincție esențială
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o tradiție a discursurilor culturale specifică fiecăreia dintre marile arii culturale occidentale. La noi a fost evident doar că miza postmodernismului e una de putere - culturală - care, odată rezolvată, epuizează interesul teoretic În domeniu. Asta au făcut, trebuie să recunoaștem, optzeciștii, volumul lui Mircea Cărtărescu Postmodernismul românesc fiind exemplar În acest sens la nivelul istoriei literare și culturale a României contemporane: postmodernismul românesc este deci, sugerează titlul lui Cărtărescu, o afacere strict locală, În nici un caz una de discurs cultural - adică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
instrument de analiză a unui roman ca acesta. Cu atît mai mult trebuie să realizăm la ce distanță se află literatura română de cea occidentală În materie de concepție și practică estetică. E bine să observăm, de-acum, că proiectul optzecist nu poate fi perpetuat aidoma, că literatura mondială a ieșit din epoca utopiei literaturii În care a fost conceput și născut postmodernismul românesc. Odată cu neo-umanitatea (OK, Houellebecq merge pe urmele lui Zaratustra, de altfel naratorul lui scrie undeva că este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Întrebuințează termenul, ca și neîncrederea nominalistă cu care este Întîmpinata noțiunea, dă seamă mai Întîi de perspectiva strict literară din care este ea interpretată. Atunci cînd concede autoficțiunii dreptul la existență, criticul român o instrumentează ca gen literar. Astfel, autobiografismul optzecist ar fi, de pildă, autoficțiune, iar Simona Popescu ar fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face cu exuvii, cu bildung. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de Îngurgitat În vremuri de gripă. Texte etc. Abordarea mea, Însă, se vrea ceva mai circumstanțializată. Ea se concentrează pe un segment de literatură franceză contemporană Încadrabilă cu resturi Într-o ideologie estetică În evoluție: de la Noul roman la promoția optzecistă a școlii de la Minuit, minimalistă (cu prelungiri Înspre literatura enunțiativă, autobiografismul precipitat al celei mai noi promoții de la Minuit, cea din anii 1990, de la Eric Laurrent la Laurent Mauvignier și la Tanguy Viel. Evoluția este simptomatică. Pornesc, așadar, de după devastatorul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu se prezintă Într-un asemenea hal de precaritate Încît să fie nevoie de acțiune - acest sartrian substantiv - pentru redresarea ei. Obiectele sînt atît de vii, la Deville (personificarea lor este poate un pod Între scriitura flegmatică franceză și cea optzecistă românească, congenere), Încît ele, printr-un procedeu invers celui romantic, Însuflețesc ființele: palmierul din Havana, În Femeia perfectă, un hamburger, În Le Feu d’artifice. Apoi, protagonistul - un dezrădăcinat - părăsit apoi de Margot, nevasta de care-și amintește cu duioșii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
studii cu care a prefațat scrieri de C. Negruzzi, Gala Galaction și Vasile Alecsandri. Poezia lui C. e un spectograf al atitudinilor față de actul poetic, de la modernismul recuperator, prin care s-a impus generația ’60, și până la postmodernismul textualist al optzeciștilor. Într-o emisie domoală, discursivă cu discreție, poetul cultivă, încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, VTRA, 1995, 1-2; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante: Dumitru Crudu, DL, 1995, 17; Al. Cistelecan, Falsul și adevăratul Dimitrie, LCF, 1996, 27; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 252, 393; Cărtărescu, Postmodernismul, 472; Bucur, Poeți optzeciști, 54-58. M.C.
CRUDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286542_a_287871]
-
Ionel Bota, Între rigorismul și „fantezia” „noii critici”, „Timpul” (Reșița), 1992, 225; Adrian Dinu Rachieru, Ada D. Cruceanu, „Radu Stanca - dramaturgul”, „Renașterea bănățeană”, 1992, 813; Al. Piru, Teatrul poetic, „Dimineața”, 1993, 28; Cornel Ungureanu, Corina Ciocârlie, Nicolae Oprea și alți optzeciști întârziați, O, 1993, 11; Cornelia Ștefănescu, Dramaturgul, JL, 1993, 37-40; Mircea Popa, „Radu Stanca - dramaturgul”, L, 1994, 9; Geo Vasile, „Și suntem ultimii coloni ai satului de frontieră”, LCF, 1996, 11; Carmen Blaga, Un poet al nordului american, „Semenicul”, 1996
CRUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
merge de la Geo Dumitrescu și Ștefan Aug. Doinaș până la Daniel Bănulescu și Marius Ianuș (la secțiunea de poezie) și de la Marin Preda și Titus Popovici până la Horia Gârbea și Ioana Drăgan (la cea de proză), cuprinzând, evident, numeroși șaizeciști și optzeciști importanți. Publicînd, în „Adevărul literar și artistic”, o substanțială serie de cronici despre volume de debut - ale unor autori, în mare majoritate, de vârste apropiate de a lui -, C.-E. a făcut-o în calitate de examinator imparțial, atent să depisteze și
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
1980, 14; Ciobanu, Opera, 215-217; Tartler, Melopoetica, 192-196; Grigurcu, Existența, 470-473; Al. Călinescu, „Luni dimineața”, CRC, 1988, 9; Coșovei, Pornind, 160-164; Andreea Deciu, O cronică a optimistului, RL, 1992, 15; Ierunca, Subiect, 137-140; Dicț. scriit. rom., II, 571-572; Bucur, Poeți optzeciști, 105-107; Popa, Ist. lit., II, 573-574. T.R.
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
Cluj-Napoca în cadrul Salonului Național de Carte, ediția 1996. Deși conține în datele ei esențiale receptarea maleficului existențial („Pe muchia mileniului o leprozerie de poeți/ Contemplându-și făina propriilor mâini se încântă” - Anul nimănui), atât de caracteristică răzvrătirii denunțiative a generației optzeciste, poezia lui D. este totuși profund individualizată ca viziune tragică, sepulcrală asupra destinului uman. Atitudinea îl apropie oarecum de Emil Cioran, fie și prin forma lapidar-aforistică pe care o ia versul, mai ales în volumele A cincea esență (1989) și
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]