2,134 matches
-
muncii (împărțirea muncii pe sarcini specializate); gradul de control (numărul persoanelor subordonate unui conducător: în structurile piramidale, numărul este mic, pe când în structurile plate numărul acestora este mare); formularea și luarea deciziilor (cine prepară și cine ia decizia); descentralizarea și opusul ei, centralizarea (delegarea autorității sau exercitarea ei de către conducător). Organigramele pot fi de mai multe feluri, clasificându-se după o varietate de criterii. Cel mai semnificativ criteriu este cel al legăturilor formale explicit și oficial postulate, adică legăturile de drept
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acesteia care nu se vor manifesta însă identic sau cu aceeași intensitate. Dimpotrivă, unele dintre ele se vor accentua, altele se vor diminua. De exemplu, caracterul conflictual al medierii, deși continuă să fie prezent, va tinde să se transforme în opusul lui, și anume într-un caracter consensual, mediatorul având ca țintă finală obținerea consensului părților cu privire la unele puncte aflate în dispută. De asemenea, se diminuează în importanță caracterul codificat/normativ sau caracterul procedural al negocierii care trece într-un plan
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
parteneri • coordonarea activităților acestora. 2.1. Bărbatul și femeia: două rase diferite Între bărbat și femeie nu există ierarhie în ce privește trăsăturile sau caracterul. Nu este nici unul superior celuilalt, deși, spre dezamăgirea noastră, și astăzi încă mulți dintre oameni gândesc exact opusul. Mai precis, că bărbatul este superior, iar sarcina femeii este doar aceea de a servi bărbatul. Adevărul este însă că bărbatul și femeia sunt diferiți. Sunt atât de diferiți, că am putea chiar spune că reprezintă rase diferite. Prin modul
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
dreptul la diferență și a incita la amestecarea identităților de grup („rase”, „etnii”, „culturi” etc.)? Noul antirasist ar trebui oare să se arate mixofil În toate privințele? Simplismul nu este niciodată cel mai bun sfătuitor: nu este suficient să susții opusul unei teze pentru a o combate În mod eficient. În fața vechiului rasism bio-inegalitarist, egalitarismul radical, cu etichetă științifică sau nu, ținea de iluzia militantă; În fața noului rasism care proclamă diferența, amestecarea obligatorie Îi orbește pe cei care se bizuie pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lor de limbi și obiceiuri, purtătoare ale tuturor germenilor toxici de promiscuitate criminogenă și de amestecuri care pun În pericol puritățile rasiale. Pentru naziști și adepții lor, burghezul plutocrat și cosmopolit, a cărui perfectă incarnare este „evreul apatrid”, este tocmai opusul arianului legat de pământul natal și grijuliu cu rădăcinile sale, iubind tradițiile imemoriale și veghind la păstrarea pedigriului său. Să nu subestimăm nici componenta agrară a ideologiilor de tip fascist, cu exaltarea pământului țării („Pământul nu minte”, spunea Pétain), loc
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
alte cuvinte, ea este caracterizată de norme, coduri și „reguli de compromis precare Între interese conflictuale” (Moscovici, 1979). Ceea ce Înseamnă că nu este sudată decât prin emoții ori extaze comune ori prin conducătorii carismatici pe care și-i alege. Este opusul majorităților nomice, „care se caracterizează prin reguli sau coduri comune puternic interiorizate (Biserici, partide, mișcări sociale etc.)”. A se smulge din rândurile masei Înseamnă, pentru muzicienii underground, să se dezbare de o identitate flotantă, prost croită. Înseamnă de asemenea că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Și totuși, bazându-se pe absența unuia dintre semnele maturității echilibrate, respectiv capacitatea deschiderii armonioase Înspre Celălalt, Charles Melman (in Wieviorka, coordonator, 1993, pp. 146-148) a arătat care este relația Între ceea ce el numește „arhaism psihic” și astfel de comportamente. Opusul xenofobiei ar fi xenofilia, cuvânt rar, apărut tot la Începutul secolului XX pentru a exprima atracția deosebită față de tot ce este străin și care ar constitui, Într-o oarecare măsură, o predispoziție spre cosmopolitism. Xenofobia, dimpotrivă, poate fi corelativul spontan
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deosebirea dintre construcțiile gramaticale considerate și acceptate, de gramaticile normative, ca fiind corecte și cele incorecte. V. gramaticalitate, normă. CHOMSKY 1966; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. CC ALTERITATE. Pentru scolastici, alteritatea reprezenta ceea ce aparține lumii externe în raport cu subiectul, fiind astfel opusul identității constituite de subiectivitate. În această accepție, alteritatea era de fapt ceea ce s-a numit mai tîrziu non-eu. Ca derivat al latinescului alter, cuvîntul alteritate sugerează semnificația de "stare sau caracter de a fi altceva", care este în concordanță cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutor și interlocutor, vizînd obținerea unor comportamente din partea receptorului (de exemplu, o atenție sporită). Din punct de vedere semantic, termenii antrenați în realizarea antitezei sînt abstracți (substantive: lumină/întuneric sau adjective/adverbe: frumos/urît), deoarece termenii concreți nu cunosc un "opus" lexical. Pe lîngă semele contrare prin care se obține negația lexicală, reprezentate la nivel lexical de antonime, care sînt apropiate, antiteza presupune și existența unui element semantic comun; lipsa acestuia induce un efect comic și înlătură verosimilitatea enunțului. Din punct
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
proces de orientare a gîndirii spre realitate. O asemenea orientare înseamnă, de cele mai multe ori, trecerea de la limbă la vorbire, concretizarea semnificației prin sens, care cuprinde actualizarea sub toate aspectele ei și realizarea referinței. Din punct de vedere sistematic, concretizarea este opusul abstractizării, iar actualizarea este opusă virtualității, încît perspectiva cognitivă este diferențiată în cele două situații. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i , deși nu este întotdeauna identificată ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Totuși, orientările actuale privind transformarea progresivă a analizei conținutului lexical (semantic) într-o analiză a conținutului discursiv constituie o perspectivă pentru realizări importante și în acest domeniu. Potrivit concepției curente, fundamentate de Ferdinand de Saussure și Louis Hjelmslev, conținutul este opusul expresiei, încît, urmînd această perspectivă, conținutul discursului reprezintă latura cognitivă care se opune laturii lui formale și constituie aspectul abstract, conceptual al mesajului sau obiectul lui, fiindcă orice mesaj, indiferent de dimensiune (enunț, discurs sau text) este alcătuit din perspectiva
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reține acestuia atenția într-o manieră expresivă. Exagerarea poate viza accentuarea unor evaluări pozitive (este un înger de fată, un munte de bărbat), dar poate construi și reversul negativ (vorbește întruna, viața mea e un infern etc.). Hiperbola, ca și opusul acesteia, litota, caracterizează atît comunicarea orală, cît și comunicarea scrisă, în maniere diferite, pe care a n a l i z a d i s c u r s u l u i le poate evidenția cu aspectele lor specifice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
științelor limbii) sau de exprimare atenuată a unei idei, ca în cazul eufemismului, prin evitarea exprimării directe (Parcă l-a sfătuit Necuratul). Cel mai frecvent, însă, litota reprezintă o formă a ironiei, ce se întemeiază pe intenția de a emfatiza opusul intensității mici, reduse a obiectului avut în vedere (Te-ai înfuriat numai puțin, încît ne-ai speriat pe toți.). V. figură, ironie. DUBOIS 1973; DSL 2001; CRUSE 2006. RN LOCUTOR. Pentru cuvîntul locutor cu semnificația "persoană care vorbește; subiect vorbitor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ENCARTA Înaltă clasă Luiza VASILIU Ellocika Șciukina se descurca în viața de toate zilele cu destul de puține cuvinte. Treizeci, mai precis, pe care le învârtea pe toate fețele în funcție de situație, încât ajungeau să însemne în același timp un lucru și opusul lui. Printre replicile ei preferate se numără: „Faimos!“, „Vax!“, „Catastrofă!“ și „Ho-ho!“. Mie-mi place de Ellocika, pentru că e o ființă-exclamare, o femeie cu o atitudine mereu promptă în fața întâmplărilor vieții și-un personaj de care te-atașezi în timp ce râzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
parte. Dar ambiguitatea survine în momentul în care se înregistrează absența unei trăsături: minusul poate însemna că "nu există indicii ale prezenței” sau că există o "lipsă evidentă” a trăsăturii respective. Spre exemplu, dacă un personaj este definit ca "+ hotărît”, opusul său desemnează îndrăzneală medie sau timiditate totală? Aici întîlnim o diferență discutabilă în raport cu fonologia trăsăturilor distincte: în cazul acesteia, ceea ce nu-i [+labial] este inevitabil [- labial], dar nu putem constata, la fel, că cine nu este hotărît este automat influențabil
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
comparée, 2/1, 1995, p. 61. 2 M. Hastings, "Partis politiques et administration du sens", in D. Andolfatto, F. Greffet și L. Olivier, Les partis politiques: Quelles perspectives?, L'Harmattan, Paris, 2001, p. 23. 3 Ibid. 4 Pentru Michel Hastings, opusul acestei afirmații caracterizează idealurile tip ale partidelor occidentale. Ibid., p. 33. 5 D.-L. Seiler, "Peut-on appliquer les clivages de Rokkan à l'Europe centrale?", in J.-M. De Waele (éd.), Partis politiques et démocratie en Europe centrale et orientale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
stare provocatoare de frică sau de relaxare, de simpatie sau antipatie, de spaimă sau calm, de dragoste sau ură, fiecare dintre ele fiind însoțite de manifestări corporale și viscerale. Emoțiile conduc la anumite comportamente care generează fie acalmie, fie, la opusul ei, agresivitate. Natura a creat emoția, menținând-o de-a lungul mileniilor, fapt care-i dovedește necesitatea. Emoția, sinonimă uneori cu pasiunea, a fost și este unul din principalele elemente ale stării spirituale a omului, oferind "sarea și piperul" gândirii
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
partid, un sindicat, un guvern, o armată fac apel la cetățeni să răspundă chemării din credință, din teamă sau din propriul interes. Deși cel mai adesea nu este cazul, o astfel de mobilizare poate să corespundă dinamicii populare. Mass media, opusul comunicării directe, se adresează mulțimii de singuratici, mulțimea singuratică a lui Riesman. Pe măsură ce dimensiunea grupului crește, mecanismele tehnologice și birocratice intervin din ce în ce mai mult între lider și cel condus. Dacă inițial oamenii formau o comunitate în care membrii aveau contacte personale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
bogați dornici doar de putere. Oamenii de stat din democrații sunt săraci, cu averi care urmează să fie făcute. Prin urmare, conducătorii din statele aristocratice sunt mai puțin înclinați către corupție și prezintă doar o apetență moderată către bani, pe când opusul se întâmplă în democrații. În aristocrații cei care doresc să ajungă la conducere dispun de mari averi, iar numărul acelora al căror ajutor este necesar pentru promovarea politică este comparativ mic, guvernul este într-un anumit sens deschis pentru licitație
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
atenția acordată candidaturii sale de către presa prietenoasă, finanțarea parțială a campaniei sale, și sfaturile tactice judicioase. În fapt, acesta datorează mare parte a succesului său partidului. Fără o astfel de susținere este dificil să atragi atenția și voturile. Dar și opusul este valabil: votul pentru deputat ca persoană și nu în mod necesar pentru partid. Există cazuri în care deputatul și-a schimbat afilierea politică și mulți votanți l-au urmat. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, partidul se consideră drept
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
modestie și răbdare, Bacovia e Cenușăreasa; prin "autoizolare și tăcere" e Narcis, unul ce tulbura însă apele. Ca să prezint mai repede ideea în jurul căreia e organizată întreaga demonstrație, trebuie să spun că "complexul Bacovia", semnificativ "pentru condiția omului modern", e opusul "complexului Lear": regele a ales, la bătrânețe, opțiune tragică, iubirea; Bacovia alege, de tânăr, moartea. Una dintre dovezile pe care se bazează autorul e poemul Plumb, un "Luceafăr de sens invers", "istoria hiperconcentrată a incompatibilității iubirii în raportul dintre Eros
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
articole. Între aceste contribuții (unele esențiale), se detașează cea a lui Constantin Călin, cel mai autorizat biograf al lui Bacovia (1999), exemplara bibliografie a Marilenei Donea (2001) și, bineînțeles, studiul lui Theodor Codreanu cu al său Complex Bacovia (2002), un opus impunător prin obiective, proporțiile investigației, dar în primul rând prin rezultatele atât de convingătoare la toate nivelurile: caracteristicile imaginarului poetic, cronotopul acestui univers aflat sub semnul negativului stilistic, dubla descendență a bacovianismului (Eminescu și simbolismul), reprezentanții acestuia în timp și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în ansamblul ca și în detaliile ei. Cu ani în urmă, poetul și editorul clujean Al. Căprariu, avea o vorbă: "Am intrat într-o confuzie și am creat o contuzie". Vorba e mucalită și neacademică dar, se pare, reală. În opusul masiv al lui Nicolae Manolescu avem de-a face cu efectul confuziei, cu contuzia adică cu o "leziune provocată prin lovire, fără rănire", după explicația Dicționarului limbii române. Or, în istoria d-lui Manolescu, leziunea o suportă literatura română, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ei spiritualitate". În același text de deschidere mai aflăm că Th. Codreanu a dedicat lucrării lui N. Manolescu "aproape două luni de lectură cu creionul în mână, cum se spune..." și deopotrivă că spre deosebire de monumentala Istorie... a lui G. Călinescu opusul în cauză n-are cum să reprezinte un eveniment similar. Aceasta și pentru că volumul vizat constituie, în fapt, un "straniu hibrid". Și iată și explicația: "Simțind riscul, N. Manolescu a inventat metoda scrierii la două mâini, ceva de felul struțocămilei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ai marxismului cultural", ideologii "corectitudinii politice", Theodor Codreanu, își revendică tranșant filiația din Ibrăileanu, care "a înțeles că rostul spiritului critic este tocmai... înțelegerea și nu îngenuncherea adversarului, terminată cu o "execuție"". În continuare propune un model de a polemiza opus celui practicat de intoleranții noii ideologii internaționale: "A nu polemiza cu ură, ci cu seninătatea minții, cu simpatie dacă nu cu dragoste pentru emul. Criteriul fundamental pentru intrarea în "luptă" trebuie să fie cel eminescian al ADEVĂRULUI". Grea încercare! Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]