3,041 matches
-
fuseseră dărîmate sau așteptau în tăcere să-și dea obștescul sfîrșit. Doar două case vechi, îmbrăcate în scîndurile cenușii de lemn, fuseseră refăcute cu un perfect gust într-o pensiune modernă, ce păstra însă aerul atît de particular al acestui orășel la capăt de lume. Nici localnicii, nici edilii - dar mai ales „antreprenorii” - nu par a-și dori să păstreze acest colț pitoresc. Pe de altă parte însă, și localnicii, și edilii - dar mai ales „antreprenorii” - promovează acest trecut de care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai departe. Chinuiți de foame, ne-am oprit la prima cîrciumă din cîmpia întinsă a Banatului. Am mîncat un platou de pește cum numai la tanti Valentina de la Sfîntu Gheorghe am mai avut parte. Pe înserat, am ajuns într-un orășel ardelenesc cochet. Am tras la un hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
erau foarte retrași. Mama, săraca, ieșea doar după cumpărături, iar tata doar până la slujba lui misterioasă, de unde ne veneau banii. Când se hotărau să mă scoată la plimbare eram fericită. N-o să uit niciodată când am fost cu tata la Orășelul Copiilor, în Piața Națiunii, aveam vreo patru sau cinci ani pe-atunci. Orășelul mi s-a părut imens, în mijloc se afla un brad până în ceruri, plin de becuri colorate, ghirlande de toate culorile, pachete mari de carton învelite în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
slujba lui misterioasă, de unde ne veneau banii. Când se hotărau să mă scoată la plimbare eram fericită. N-o să uit niciodată când am fost cu tata la Orășelul Copiilor, în Piața Națiunii, aveam vreo patru sau cinci ani pe-atunci. Orășelul mi s-a părut imens, în mijloc se afla un brad până în ceruri, plin de becuri colorate, ghirlande de toate culorile, pachete mari de carton învelite în poleială aurie, purpurie, albastră, globuri cât un cap de om, beteală groasă ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vopsit, cu imense înotătoare de pește și, în gură, cu fanoane stufoase. Balene se mai numeau și lamelele flexibile de plastic pe care le purta tata în gulerul cămășilor. Le vindeau țiganii pe la colțuri. Dar cel mai frumos lucru din Orășelul Copiilor, în afară de brad, mi s-a părut racheta Vostok, în mărime naturală, în vârful căreia te puteai sui, ca într-un turn. Sus, într-o cabină, le vedeai pe cățelușele Strelka și Belka, făcute din pânză și lână creață. Apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din tălpi până-n creștet vreo patruzeci de pași de-ai mei, adică aproape douăzeci de metri. Mi-am amintit senzația aceea de nefiresc, de artificial, de ipsos vopsit, pe care mi-o lăsase balena Goliat, când fusesem cu tata la Orășelul Copiilor. Față de acea jalnică panaramă, scheletul descoperit de noi în grota ovală era cu totul verosimil, văzuserăm și noi oase de vită sau de păsări și știam cum ar trebui să arate un schelet. Verosimil, cu excepția mărimii sale exorbitante, în jurul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
început n-am priceput nimic, era un fel de povestire încîlcită. Am sărit vreo douăzeci de pagini și am rămas uimită. Era povestea mea, era vorba despre mine. Cum mă duceam cu mama la tanti Aura și cu tata la Orășelul Copiilor, cum călătoream legănîndu-ne în tramvaie, cum m-a mușcat odată Chombe de obraz, cum îi făceam fustițe lui Zizi. Era apoi despre pietenele mele, despre Garoafa și Puia și Balena și Ada și Carmina și Ester, toate înfățișate chiar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după planul 1, anexat protocolului. Se preciza, cu detalii de teren, traseul frontierei de la țărmul Mării Negre spre vest și apoi spre nord-vest, până la râul Prut. Localitățile Bolgrad și Tobak treceau la Moldova, în timp ce Rusia reținea malul drept al Ialpugului cu orășelul Komrat. Protocolul includea soluția care reprezenta o modificare a tratatului în defavoarea Moldovei și în favoarea Porții: „Plenipotențiarii convin ca insulele cuprinse între diferitele brațe ale Dunării, la gura sa, formând Delta acestui fluviu, așa cum o indică planul nr. 2 anexat și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ca să-ți reamintească ceva ce poate ai uitat, călătorind În străinătate. Drumul de la București la Craiova se face, la cererea ghidului, prin Scornicești, orașul natal al Celui Mai Iubit Fiu al Poporului. Rațiunile nu sînt turistice, voi știți că acest orășel minuscul are un statut economic privilegiat. Ghidul vostru e la fel de relaxat și pare că știe ce face, pentru că e un adult serios care lucrează În industria turismului; nu doar că bagajul lui, la aterizare, a fost singurul care părea mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
politic pluralist, despre alegeri libere, despre separarea puterilor În stat, restructurarea economiei, a Învățămîntului, despre drepturile omului și libertățile cetățenești, inclusiv dreptul la liberă circulație. În Încăperea cu televizorul, pe hol, În curtea spitalului, pe străzile din jur, În tot orășelul acesta, toată lumea se află Într-un acord vociferant cu cele ce tocmai au fost enunțate. Zbierete și chiote. [Ana are 11 ani, aproape 11. Așteaptă Crăciunul. Probabil nu va fi unul spectaculos, pentru că nu prea are de unde să fie, În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
încă, să ne găsim felurite divertismente. Aș mai menționa și existența unei pasiuni pentru jocul de bridge, deși în ultima vreme aceasta nu se manifestă frecvent printre tineri și nou-veniți. Succinta mea descriere ar putea sugera că Ennistone e un orășel satisfăcut de sine însuși, ceea ce poate că e adevărat. S-ar zice că ne-am ferit de păcatele și viciile Londrei care, văzută de aici, apare ca un loc de plăceri exotice și primejdioase. La un moment dat, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deschis de curând pe Strada Mare, a pricinuit o lungă controversă în Ennistone Gazette (valorosul ziar local, editat la vremea povestirii noastre de către Gavin Oare, un tânăr ambițios ale cărui năzuințe se îndreptau spre Fleet Street). Ennistone a fost un orășel manufacturier într-o manieră rurală (mă refer la secolul al XIX-lea) și frumoasa țesătorie „mare cât un palat“ există încă, în chip de rămășiță abandonată a unei epoci de glorie comercială. Pe vremea aceea, câteva vechi familii de quakeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
măcelul care a avut loc în numele gratuitei, prematurei cauze a unei „Irlande Unite“. Cu negrăită amărăciune a văzut ridicându-se asasini din rândurile protestanților, la fel de barbari ca și inamicii lor. A încercat un sentiment de vinovăție, de durere, de furie. Orășelul de lângă reședința de familie a mamei lui a fost făcut praf de o bombă plasată în mica și amărâta Stradă Mare, cu căsuțele ei albe și cele șase cârciumi. Au murit laolaltă protestanți și catolici. A vizitat Belfastul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
caritabil curmate printr-o ciocnire de automobile (absolut accidentală). Hattie era pe atunci în vârstă de zece ani. După moartea tatălui ei, fetița a fost luată de o mătușă, sora mai mică a lui Whit Meynell, care locuia într-un orășel numit Westfield, căminul originar al familiei Meynell, situat într-un ținut păduros, deprimant, în vecinătatea unui lac noroios, nu departe de Austin, Texas. Hattie resimțea chinuitor lipsa tatălui ei și l-a jelit mult mai mult timp decât li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și aseară cazați în rulote sau alte improvizații. Ce era curios la ei, era faptul că mai toți aveau și câte un câine, legat sau slobod. Imi continui drumul și în câteva ore ajung la Le Muy, un fel de orășel, în care la intrare văd mai multe blocuri într-o stare nu prea arătoasă, iar după ele o zonă cu tot felul de magazine mici cu lucruri și alimente la prețuri modeste. Zona este plină de arabi sau alți poposiți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
august: Salon de Provence-Arles: 35 km La Salon m-a așteptat în fața oficiului de turism d.na Garbe, o femeie la pensie, de o amabilitate ieșită din comun, dornică să-mi spună și să-mi arate cât mai multe din orășelul ei. Numărul ei de telefon îl am de la Luiza, cu care am înțeles că este bună prietenă. Si vorbește mereu, aproape fără întrerupere, fără să-și dea seama că sunt obosit și aș avea nevoie de ceva liniște. În oraș
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
umpleau întreaga ființă. Așa m-am ridicat cu forțe noi și cu voința fermă de a continua drumul, fiindcă eram convins că Cel de Sus mă însoțește la fiecare pas. Când începe să crească căldura, sunt deja la Lodève, un orășel liniștit cu o biserică episcopală închinată sfântului Fulcran. Am norocul de a asculta finalul unui recital de orgă, după care urmează obișnuitul prânz pe o bancă la umbra copacilor. Apreciez faptul că francezii au în toate localitățile bănci, pe care
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mă apropii mai mult de localitate, cu atât oboseala se face mai simțită, așa că la Sorèze mă opresc și mănânc într-o mică piață de lângă strada principală. Imi reiau iarăși drumul, cu forțe noi, și seara ajung în orășelul Revel. In centru, te impresionează piața în mijlocul căreia tronează o clădire mare, pătrată cu un acoperiș enorm ce iese mult în afara zidurilor, sub care cred că odinioară era piața de legume, sau pentru alte produse. Acest acoperiș este susținut la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a serii! Si câtă liniște, după zgomotosul Toulouse! După ce-mi revin din oboseala zilei caniculare, ies prin localitate și-l întâlnesc din nou pe proprietar împreună cu băiatul lor, Luca, la fel de frumos ca și părinții lui. Imi vorbește despre acest orășel. Sunt vreo 3000 de persoane, crede el, din care cam 80 % sunt botezate. Au un preot stabil aici și tare de treabă. Numărul copiilor care merg la catehism este în scădere și pentru că presa vorbește de multe cazuri de pedofilie
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu ușa încuiată? Iar câinele acela o fi un simbol al diavolului? Imi continui drumul îngândurat și încercând să mă gândesc la altceva. Cu timpul, seninătatea mi-a revenit în suflet și așa, înainte de amiază am ajuns la Marciac, un orășel cu o piață centrală dreptunghiulară, unde pe o bancă, lângă peretele unui magazin alimentar servesc masa de prânz, adică o bucată bună de cașcaval primită aseară de la gazdă, d.na Deveulin, două roșii și patru piersici. Tare bune au mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
calmi, zâmbitori, degajați, ca la ei acasă. Așa este Franța, primitoare pentru toți, în primul rând pentru turiști. Nu stau prea mult pe aici și după ce mă mai informez asupra zonei la oficiul de turism, pornesc spre destinația zilei, orășelul Maubourguet. Cerul este puțin înnorat și trebuie să profit de aceasta. Drumul spre destinație mi se pare o joacă după ce am mâncat bine și tare mult mi-a plăcut, iar cerul acoperit de nori îl consider o mare binecuvântare. Nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Franța. Casele sunt mai solide, acoperișurile mai groase, observ mai multă piatră în construcții, de culoarea crestelor Pirineilor, mai multe mușcate la ferestre. Se vede că mă apropii de munți. In primele ore ale după amiezii ajung la Lourdes, un orășel cu totul aparte în departamentul Hautes-Pyrénées., atât datorită construcțiilor din piatră, foarte frumoase, robuste, cât și pitorescului reliefului de munte. Aflat pe cursul râului Gave, este înconjurat de munți nu prea înalți, plin de copaci și o vegetație bogată. Venind
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vizită în biserică. La amiază ajung la Oloron, unde îmi permit o pauză de două ore, timp în care mă informez și la oficiul de turism asupra condițiilor drumului de pelerinaj spre Saint Jean Pied de Port. In acest frumos orășel, drumul de pelerinaj ce vine de la Lourdes intră iar pe clasicul drum de pelerinaj GR 653, care după 60 de km ajunge la Col du Somport, la granița cu Spania. Eu voi urma însă calea numită a Piemontului, care mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
înainte de a se lumina de ziuă cu un mic dejun bogat alături de ceilalți doi pelerini, de care mă despart repede, urându-ne reciproc drum bun. Urmez și astăzi șoseaua, puțin traficată, și după 13 km ajung la Mauléon Licharre, un orășel cu o zonă veche istorică nu prea mare, traversată de o stradă principală unde găsesc un magazin de încălțăminte din care îmi cumpăr o nouă pereche de sandale marca Geox, cu o talpă de piele foarte bună. Pe cele cumpărate
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
contribuind la promovarea comunității basce. Aici se va încheia drumul meu pe camino piemontez, pe care am intrat la Oloron, iar mâine, de la Roncesvalles, voi intra pe camino frances. Joi, 30 august: Saint Jean Pied de Port-Roncesvalles: 27 km Micuțul orășel pe care îl voi părăsi curând își ia numele de la sf. Ioan Botezătorul, a cărui statuie, alături de a Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în brațe, se găsesc la poarta Notre Dame, fiind considerați protectorii orașului. De remarcat faptul că peste
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]