1,823 matches
-
A fost chiar persoana mea; Din oglindă înspre ușă Și apoi la toată lumea... Porneau cuvinte și expresii Mii și mii și mii-nmiite, Din multe gânduri și depresii Care doar au fost numite. Probleme n-au prea existat. Sunt un orator perfect. Dacă-aș fi vreun avocat, Adevărul-ar fi defect! Dar ce să fac? Ceva mă cheamă! Nu pot spune-un ”nu” convins. Rămâne-un ”poate”, ”da”, ”probabil” Și un ”nu știu” mai distins. Asta-s eu! Sau am uitat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
firmament, emisferă sau nebuloasă. Ți-a fost greu să le înveți pe de rost? — Stăteam în cumpănă între Pești și Gemeni, dar înclinam înspre Gemeni, reia Tîrnăcop, mai ales din cauza pornirilor artistice și a privirii vioaie. Puteai să ajungi mare orator, Dendé, scriitor adevărat, actor, sportiv, dar și hoț de buzunare, tîlhar sau dictator. — Terminați-vă odată țigările și dați-mi o mînă de ajutor, se aude vocea lui Roja din spatele cortului. — Am să v-o spun și pe-a lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
noi pe unde, ideea e ca amintirea ta și a faptei tale mărețe să nu se șteargă niciodată din memoria colectivă a cetățenilor, și asta doar în schimbul unui mic gest nebunesc, tovarășe General, te a ispitit cu darul lui de orator ratat. Cred că e destul de echitabil, în ideea că vremurile se vor schimba, că valorile vor fi răsturnate, că albul va fi considerat negru, că binele se va transforma în rău. Privește afară pe fereastră și spune-mi dacă ceea ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
special cu maioneză. „... spre gloria nepieritoare a acestui străvechi loc de civilizație românească”, fură ultimele cuvinte ale discursului pe care profesorul de desen Îl situă, prin profunzimea și evidența ideilor, la o altitudine civică și intelectuală la care generații de oratori aveau să aspire cu timiditatea cuvenită. În liniștea recunoscătoare ce urmă, iubitorii de artă se Înviorară brusc, gata să salute izbucnirea triumfătoare, chiar dacă târzie și oarecum căznită, a coloanei de apă ghemuită până atunci ca o tenie În burta micului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
moment să mă gândesc că așa ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea. O voce caldă, însă lipsită de energie, înăbușită, cu care nu poți face orice în viață. Nu poți să fii, de pildă, orator, comandant, șofer de taxi sau profet. Ești nevoit, având-o, să-ți alegi o profesie discretă, care nu-ți cere să ridici tonul niciodată, nici să-ți înflăcărezi auditoriul. „Ai mai vânat?” m-a întrebat el într-o doară, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În timp ce-ncerc să-mi Închei nasturii de la bluză În dormitorul Încă scufundat În Întuneric, se aude un țipăt de sus. Când ajung sus, Ben stă În picioare În pătuț protestând Împotriva monstrului care l-a smuls din somn. Ca un orator, cu degetul arătător Îndreptat În mod acuzator spre atacatorul invizibil. —Știu, puiule, știu, niște oameni răi ne-au trezit pe toți. Ben e atât de speriat, că nu vrea să se culce la loc. Îl iau În brațe și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Sub pat se mișca ceva pare. Guzanul foșnească orcît și va vre... De-ar ave v-o fărmioară, cum n-are! Dar iute! -un pitic se arată deodat. C-a lampei lumină el e spițelat. Cu mutra lui gravă de-orator încercat La picioarele contelui vine, Ce nu doarme, să doarmă voire-ar! Permisu-ne-am noi sărbători aici sus De când părăsiși aste sale. Și când te credeam îndeparte-ncă dus Gîndiam să petrecem încale Și dacă dai voie și nu te înfrici. Petrece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
simbolizeze pentru francezi Contrarevoluția. Numai că În două moduri ușor diferite. Recrutați mai ales din rândul funcționărimii sau al micilor negustori, acești „tineri libertini, copii pierduți ai nobilimii” se aliniază sub stindardul de luptă al lui Louis Stanislas Fréron, ziarul Oratorul poporului. Membru al Ordinului Cordelierilor, publicist și politician, Fréron e omul „Terorii albe” declanșate de regaliști În timpul Restaurației, radical și crud, dar, mai apoi, spre deruta tuturor, un moderat Îndemnând la Împăciuire și iertare, sancționând excese. În cafeneaua aleasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
obscură. De fapt, manierele, acele maniere de netransmis 1, care l-au făcut pe Brummell un prinț al timpului său, sunt ,,restul” infim al oricărei societăți, partea moravurilor fără ,,rămășițe”, aerul mult prea diafan pentru a putea fi conservat. Asemeni oratorului, marelui actor, causeurului, asemeni deci tuturor spiritelor care vorbesc corpului prin corp, cum spunea Buffon, numele lui Brummell e unic; el strălucește cu un reflex misterios În toate memoriile epocii sale, deși majoritatea explică destul de Îndoielnic locul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
George Bryan Brummell s-a născut În Westminster, ca fiu al lui W. Brummell, secretar particular al acelui lord North, și el un dandy uneori, care ațipea de dispreț pe banca sa de ministru la cele mai virulente atacuri ale oratorilor din Opoziție. North i-a făcut avere lui W. Brummell, bărbat foarte disciplinat și activ. Pamfletarii care strigau Împotriva corupției (sperând În taină să-i corupă cineva) l-au numit pe lordul North ,,zeul lefurilor” (the God of Emoluments). Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În ajutorul nefericitului Frumos, dovedind astfel, mai grăitor ca oricând, forța impresiei pe care o lăsase asupra tuturor celor care l-au cunoscut. A fost susținut de oamenii pe care Îi fermecase, așa cum sunt susținuți uneori un scriitor sau un orator politic de către un partid ale cărui opinii le reprezintă. Această liberalitate care nu aducea nimic degradant În moravurile englezești nu era nouă. Nu primise Chatham o sumă considerabilă din partea bătrânei ducese de Marlborough pentru un discurs din Opoziție sau Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
L-am simțit dintr-odată îmbătrânit, moleșit, dezarmat, când, cu doar două zile în urmă, era în stare să țină o întreagă adunare cu sufletul la gură vorbind despre rumi, lei sau șerpi. Datorită calităților lui de poet și de orator, datorită și vastelor lui cunoștințe, îl impresionase pe Manuel Portughezul, care, de la preluarea puterii, îl chemase la el în fiecare săptămână. Era vorba să fie numit într-un post de sfetnic, de secretar sau de cârmuitor al unei provincii. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Venus portocaliu din apă, ridicat de o mână invizibilă până când fu în stare să stea în picioare și să-și rostească discursul, într-un echilibru fragil, pe umerii cuiva. Pe când tânărul răcnea în portavoce, Guttman trase concluzia că era un orator fără experiență, care nu știa că, atunci când beneficiezi de amplificare, nu e nevoie să țipi. Zâmbea, amintindu-și de tinerețea sa, și îi trecu prin minte un gând optimist. Mișcarea la formarea căreia contribuise era pe mâini bune. Orice gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Libertății. Aportul politic al lui Almeida a fost unirea intelectualilor cu masele populare. El cel dintâi aduce sprijinul masiv al zecilor de mii de lucrători, galvanizați de verbul profetic al tribunului. Mai târziu, în Cameră, Antonio José de Almeida e oratorul republican cel mai temut, barbarul neînfricat, care întrerupe și protestează, amenință și proorocește. Citite în volum, discursurile lui par cu desăvârșire mediocre, lipsite de substanță, de originalitate. Pentru că, de fapt, textul nu reprezintă nimic; importantă era prezența tribunului, starea sufletească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apoi și altceva, care îi face cinste: crede, începe întotdeauna prin a crede în toți. O mare generozitate un torace vast și o voce puternică și magnetică. Nu e de afaceri, nici un politician oportunist. Ii lipsește uneori spiritul critic. E orator; până și articolele sale sunt discursuri. Totuși, dreptatea, libertatea și poporul, care pentru alții nu sunt decât cuvinte, sunt pentru el realități profunde". Al doilea șef al revoluției, deși cu o popularitate mult mai redusă, este Afonso Costa, fostul student
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
singura în stare să schimbe oamenii. Urmează și alte articole, scrise în aceeași proză limpede și totuși viguroasă, care-l fac cunoscut în cercurile catolice. În curând, ajunge secretarul "Centrului Academic de Democrație Catolică" și, în decembrie 1912, unul din oratorii ședinței solemne de redeschidere este Salazar. "Este perioada importantă când se concretizează tendințele sale în materie socială, când se afirmă surprinzătoarele calități ale spiritului său când i se dezvoltă spiritul critic, când i se precizează gândirea orientată înainte de intrarea sa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Biserica, istoria, politica și rațiunea umană". Se găsesc aici, in nuce, argumentele de mai târziu ale lui Salazar împotriva comunismului. Un jurnal din Porto scrie astfel despre tânărul conferențiar: "De mult n-a mai luat cuvântul în saloanele noastre un orator atât de distins, atât de impecabil în forma sa, atât de superb și mare în ideile sale. Este o mare inteligență și unul din cele mai puternice creiere ale noii generații" (citat de Luiz Teixeira). Aceasta n-a împiedecat, firește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
platforma către acțiunea politică. Salazar, care nu refuza niciodată prilejul de a-și expune concluziile la care ajunsese în domeniul economic și financiar, mai ales când era vorba de un auditor competent, a fost unul din sărbătoriții acestui Congres. Un orator comentează astfel comunicarea profesorului Salazar: "De multă vreme am căutat să facem să intervină în discuția problemelor naționale și oamenii noi, învățați, plini de patriotism și de încredere, care lucrează în liniștea biroului lor, și care vor juca, fără îndoială
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
copil În sala de clasă a unui palat lugubru) textul abdicării marelui duce Mihail (următorul succesor după ce țarul renunțase la tronul lui și al fiului lui). Nu-i de mirare că era În același timp și un vorbitor admirabil, un orator calm, „În stil englezesc“, evitând gestul cu care se tranșează carnea și lătratul retoric al demagogului, dar, nici În această privință, bâlbâit ridicol ce sunt atunci când n-am În față o foaie dactilografiată, nu l-am moștenit deloc. Abia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
țină un discurs, dar intenția a fost imediat contestată de cei din jur, Fără discursuri, acum fiecare cu amarul lui și toți cu același regret. Și avea dreptate cel care a vorbit în felul acesta limpede. În afară de asta, dacă ideea oratorului refuzat era aceasta, era imposibil să faci acolo, unul după altul, elogiul funebru a douăzeci și șapte de persoane, printre bărbați și femei, și vreun copilaș încă fără istorie. Că soldaților necunoscuți nu le sunt deloc necesare numele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o porni la drum. Se duse până la capătul străzii, o luă la stânga și dădu într-o piață, o traversă, intră pe altă stradă și ajunse în altă piață, își amintea că fusese acolo acum patru ani, orb printre orbi, ascultând oratori care erau și ei orbi, ultimele ecouri care erau încă acolo, dacă s-ar fi putut auzi, ar fi cele ale mitingurilor politice cele mai recente care se organizaseră în aceste locuri, cel al p.d.d. în prima piață, cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu poți să spui decât adevărul, ori să arunci cu pietre în cei care fac acest lucru. Adevărul propriu e ca o religie. Fiecare îl crede autentic numai pe al lui. Împotriva adevărului s-au urzit întotdeauna imbecile coaliții. Uneori,oratorilor le scapă adevărul printre canini. În definitiv, la ce i-a ajutat lui Hamlet adevărul ? Castelul Elseneur așteaptă încă un răspuns. Fara îndoieli, rămânem țepeni. Prin cărțile altora, descoperim in noi teritorii nebănuite. Eterna muțenie a cosmosului mă înfioară. Mulți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din visuri. Lucizii nu cred în terapia consolării. Vocația este o naștere. Deci presupune dureri. Pilonul fundamental al personalității este caracterul. Igiena spirituală se poate menține prin exerciții de admirație. Ia cu tine la drum un copil și o carte. Oratorul nu trebuie să explice, ci să-și farmece auditoriul. Scriu cu speranța că voi descoperi nordul. Utopia nu înseamnă decât o inflație de idealuri. Esența omului ar trebui totuși regândită. Scriu cu gândul la elite, dar și la cititorul de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mirosit și dincolo de draperia turistică. Continuă să nesocotească măsura geniile. Și nebunii. Don Juan a întâlnit în calea lui numai femei. Dar dacă se izbea și de o carte ? Capul sus ! Vomită și ia - o de la capăt ! Cel mai convingător orator este victoria. O idee poate fi modernă și în haine vechi. Când învingi și în artă și în viață, cel puțin una dintre victorii este suspectă. De pluton se pierd dezertorii. Și geniile. Nu poți evada, dacă nu te lași
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când mă făcusem mai mărișor: „-Vezi portretele Regelui și Reginei țării noastre, pe atunci erau numai prinți... le-am luat când a venit în casa noastră, la Fălciu, Conu‟ Mihalache<footnote Kogalniceanu, Mihail, (1917-1891 ), om politic, istoric, scriitor, ziarist și orator. A înființat și condus numeroase reviste literare-istorice. A fost prim-ministru în Moldova (1860-1861), apoi prim-ministru al României și ministrul afacerilor externe (1857-1878). footnote>, era înainte de război, pe la 1875. Umblau prin județe... De la noi s-au dus la Dinu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]