3,588 matches
-
fie orb devenind un om cu privire vie, sănătos-normală nu se constituie aici ca o fază terminală. Ea este urmată înde-aproape de o nouă experiență, cea a contradicției situaționale, a opoziției dintre acest scenariu utopic-optimist și sumbrul adevăr al dramei orbului, dintre viziunea ideatică la care am ajuns și tabloul realității de la care am plecat. Așadar, acum, conștiința mea nu mai cunoaște centrarea lăuntrică în jurul unei singure imagini, ci în jurul dialecticii a două priveliști distincte. Una survine dinspre adevărul orbirii ca
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ci în jurul dialecticii a două priveliști distincte. Una survine dinspre adevărul orbirii ca traumă real-incontestabilă, cealaltă a apărut pe fondul năzuinței mele compasionale de a fi vindecat cel cucerit de o asemenea afecțiune fizică și sufletească, una relevă ce este orbul, cealaltă descoperă ce îmi doresc să devină. Rezultanta tensiunii acestei dialectici o constituie apariția hotărârii mele de a acționa caritabil, survenirea opțiunii de a genera un ajutor operațional la nivel empiric, ivirea deciziei-alegere de a declanșa un demers real-filantropic. Ajunsă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a acționa caritabil, survenirea opțiunii de a genera un ajutor operațional la nivel empiric, ivirea deciziei-alegere de a declanșa un demers real-filantropic. Ajunsă la pragul faptei ce intervine concret în realul cotidian, conștiința mea nu se desprinde din paradigma suferinței orbului, ci apelează de acolo corporalitatea. Din mijlocul dramei nevăzătorului îmi chem trupul să-și subordoneze mecanica fiziologiei sale imperativului ce pulsează insistent în profunzimile mele sufletești pretinzând materializarea unui sprijin adus celui orb. Conformându-se acestei solicitări, ca parte din
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mea nu se desprinde din paradigma suferinței orbului, ci apelează de acolo corporalitatea. Din mijlocul dramei nevăzătorului îmi chem trupul să-și subordoneze mecanica fiziologiei sale imperativului ce pulsează insistent în profunzimile mele sufletești pretinzând materializarea unui sprijin adus celui orb. Conformându-se acestei solicitări, ca parte din ansamblul meu corporal, mâna pornește în aventura căutării darului, adesea rezumat la nivelul unei sume financiare, spre a se întinde apoi, încărcată cu el, către mâna imploratoare a orbului, întâlnind-o la final
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
unui sprijin adus celui orb. Conformându-se acestei solicitări, ca parte din ansamblul meu corporal, mâna pornește în aventura căutării darului, adesea rezumat la nivelul unei sume financiare, spre a se întinde apoi, încărcată cu el, către mâna imploratoare a orbului, întâlnind-o la final. Dăruirea întru compasiune, efectuată aici prin intermediul mâinii ce se întinde deschizându-se spre a lăsa, este o conferire amplă, o încredințare irecuperabilă a unui bun la care se renunță fiind sacrificat, per-mutat spre alt câmp de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Iar acest act este, prin efectuarea lui de către mână, o în-mânare, o tranzitare ce modifică statutul unui element aflat anterior în deținere proprie transformându-l într-o donație efectivă prin linia trasată de mâna care se deplasează dinspre mine către orb. În-mânarea ce preschimbă o posesie în dar generează o punte între ofertant și primitor, un culoar în care se intersectează aurele celor două corporalități. Oferind un ajutor material prin intermediul unei singure mâini de fapt eu dăruiesc ideatic cu ambele mâini
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
eu dăruiesc ideatic cu ambele mâini și sunt gestual deschis întru compasiune spre nevăzător drept fratele meu întru orbire, aproapele din noaptea fără depărtări. Asemeni unei pulsiuni care a așteptat căderea cortinei în timp ce pe scenă evolua impetos gestul filantropic față de orb, asemeni unei prezențe afective din subconștient ce își aștepta clipa izbucnirii, sentimentul resemnării irumpe necruțător în sufletul meu. Cu un pas rămas pe tărămurile dramei nevăzătorului și cu celălalt coborât în cotidian, sunt prins de acest teribil sentiment generat de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prezențe afective din subconștient ce își aștepta clipa izbucnirii, sentimentul resemnării irumpe necruțător în sufletul meu. Cu un pas rămas pe tărămurile dramei nevăzătorului și cu celălalt coborât în cotidian, sunt prins de acest teribil sentiment generat de gândul că orbul va rămâne orb și după darul meu și că dacă aș deține o miraculoasă forță de vindecare a orbirii tot nu aș fi capabil să o aplic taumaturgic pe numărul nesfârșit de nevăzători care stau în iureșul lumii implorând un
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sunt limitat în potențialități precum orice om aruncat în aventura vieții. Prin intermediul resemnării, pot, mai evident, mai conștient, să așez actul meu filantropic față de ne-văzător în sfera limitărilor omenești, să îmi asum decisiv faptul că întind întru dăruire către orb mâna unui om și nu a unui zeu, că nu sunt divin deși pot să port nostalgia divinului în fiecare ceas al vieții mele. Nu odată în existența fiecăruia se întâmplă să fim martori la tragedia ce lovește un prieten
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
-se un interval temporal până la întâlnirea efectivă cu cel îndurerat. Voi zice că m-am adaptat, m-am obișnuit cu faptul nou apărut astfel încât întâlnirea cu prietenul meu la ceremonia funebră se va desfășura sub auspiciile unui deja cunoscut. Atunci când orbul îmi răsare în cale, gândul, afectul și acțiunea mea se află sub incidența unei prospețimi de informare, unei noutăți brusc survenite. Când aflu de moartea celui drag prietenului meu, e drept că sunt inițial afectat de știrea întunecată, dar acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
e drept că sunt inițial afectat de știrea întunecată, dar acțiunea mea filantropică nu se exercită imediat, ci este planificată pentru mai târziu ceea ce îmi conferă avantajul temporal al regăsirii de sine și al reechilibrării relative. Gestul caritabil pentru cel orb este solicitat aproape odată cu întâlnirea acestuia pe când actul filantropic în scenariul dramei prietenului este chemat să se manifeste distanțat, după un anumit segment de timp consumat de la momentul aflării propriu-zise a survenirii respectivei tragedii. Pe orb încerc să-l ajut
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Gestul caritabil pentru cel orb este solicitat aproape odată cu întâlnirea acestuia pe când actul filantropic în scenariul dramei prietenului este chemat să se manifeste distanțat, după un anumit segment de timp consumat de la momentul aflării propriu-zise a survenirii respectivei tragedii. Pe orb încerc să-l ajut imediat, pe prieten într-un interval rezonabil de scurt, interval dictat, adesea, de programările ceremoniale mortuare. Așadar, fiind acum protagonistul unei acțiuni caritabile planificate și nu ivite în scurt, particip la înmormântarea celui drag prietenului meu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
înmormântarea celui drag prietenului meu pentru a-i fi acestuia aproape, pentru a-l sprijini, a-l susține să depășească sumbrul moment. Pot dezvolta aici un gest deplin-filantropic chiar dacă el diferă prin cadru și mijloacele activate de cel al ajutorării orbului. Sosesc la ceremonia funebră. Sunt izbit de cele două chipuri, de cele două charisme-portret în jurul cărora gravitează întregul eveniment. Este vorba despre chipul îndurerat al prietenului și al celui înveșmântat întru moarte. Deși, spre deosebire de cazul întâlnirii abrupte cu orbul, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ajutorării orbului. Sosesc la ceremonia funebră. Sunt izbit de cele două chipuri, de cele două charisme-portret în jurul cărora gravitează întregul eveniment. Este vorba despre chipul îndurerat al prietenului și al celui înveșmântat întru moarte. Deși, spre deosebire de cazul întâlnirii abrupte cu orbul, sunt pregătit, calibrat mental și emoțional pentru eveniment deja expermentând șocul inițial al primirii veștii tragice, totuși, sunt izbit de cele două fizionomii adică oprit și dat înapoi, împins în urmă datorită undei grave, presiuni deprimante radiate de ele. Pășesc
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
arderea acestui incendiu pe care inițial îl voi stinge cu fluențele plânsului meu interior. Compătimirea operează, se manifestă aici tot printr-o revărsare afectivă, printr-o maree ce învăluie și scufundă izbăvitor. Și în acest caz, asemănător celui al întâlnirii orbului, eu vreau întru compasiune dez-pătimirea și vindecarea grabnică a prietenului de boala propriul său doliu și ieșirea din spectrul gândului ce-i șoptește demonic că totul s-a terminat, că odată cu moartea celui drag și viața sa își cunoaște finalul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sufletească individuală ce închide un asemenea șirag de evenimente personale. Dar privind în preajma cimitirului, unde prietenul își deplânge înmormântarea celui drag, sesizez prezența sobră a templului. De asemenea, observ că, cel mai adesea, după ce s-a așezat în incinta templului, orbul își întinde mâna implorator spre fluctuațiile omului cotidian. Despre templu s-a spus mereu, în evoluția conștiinței religioase a omului, că este casa zeului, tărâmul care punctează imanentul cu deplinătatea transcendenței ce irumpe în temporalitate precum o paranteză, o sincopă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
privirile zeului indiferent de frecventăm sau nu locașul său întru sacralitate, mesaj ce indică tuturor că divinul locuiește haric între zidurile sale și că totodată există pretutindeni, chiar și în zguduitoarea sa în-depărtare de om. Astfel, privind spre templul de lângă orbul charismatic prin drama ne-vederii sale sau spre cel învecinat cu mormântul îndolierii prietenului, eu mă uit mereu la templul în sine și percep ceea ce el îmi relevă apelându-mă transcendent din mijlocul imanentului anume faptul că semenii mei suferinzi
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
motivul și rostul bine definit. Mai mult, fiecărei acțiuni i se va răspunde cu o retroacțiune, fiecărei suferințe îndurate sau provocate cu o meta-răsplătire conferită într-un sfârșit dictat numai de Providența divină. Așadar, templul îmi sugerează că și drama orbului sau a prietenului îndoliat își deține supra-logica și compensarea ei, se întâmplă în baza unui temei și finalități neștiute pentru conștiința mea limitată în act și cunoaștere. Templul îmi spune, prin zidurile și vitraliile sale, prin rezonanțele ritualului ce l-
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prevestea naufragiul. Observându-se așa cum a ajuns fără prestația de sprijin decisiv a busolei, navigatorul se percepea ca un străin, drept un sosit din strănătatea lipsei de cunoaștere a modului în care se călătorea cu succes. El era asemeni unui orb ce se privește în oglindă, închipuindu-și doar imaginea pe care o vedea înante de a-și pierde văzul. Neregăsindu-se așa cum se știa, el se așeza în marginea unei cascade afective a cărei învolburare putea să-l răpească neîntârziat
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
va coborâ și el treptele spre rugul pedepsitor final. Pănă la acea clipă de contracție și spasm universal, mă voi perinda încă sub policandrul timpului cu mâna dreaptă sau fruntea înscrisă de cărbunele satanic afișând cu ostentație și mândrie de orb faptul că sunt un cetățean babilonic, un membru al comunității ce populează și animă vechea și mereu actuala cetate a Babilonului. În scenariul Apocalipsei, Babilonul, asemeni altor nume invocate, reprezintă desigur un simbol ce trimite, indică, conduce semantic. Astfel, plecându
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
plan pilda istorisită, ridicarea spre sens biblic a universului individualizat. Satul din Poveste cu țigani trăiește și respiră în raport cu valorile eternității, ca și acela al lui Blaga din Arca lui Noe sau al lui Voiculescu din Povestiri și din Zahei Orbul. Căderea în derizoriu, modificarea registrului tradițional, prin alterarea înțelesurilor lumii odată cu desacralizarea istorică a cosmosului uman, se petrec la A. și în cea de a doua carte a sa, Revoluție culturală (1984), sau, și mai pregnant, în piesa de teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
exemple de asceză și de viață spirituală; acestea se înșiră unele după altele și nu sînt legate între ele decît prin firul vieții lui Palladius - despre care am vorbit -, de altfel implicit și destul de firav. Numele celor mari (Didim cel Orb, cap. 4; Pahomie, cap. 32 și altele; Evagrie Ponticul, cap. 38 și altele; Efrem Sirul, cap. 40) stau alături de acelea ale unor bărbați și femei pe care nu-i cunoaștem și, cu toate că în genere e menționată superioritatea doctrinei și a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
separat pe Filip din Side, chiar dacă nu respectăm întru totul cronologia și facem un pas înapoi după ce am ajuns la Teodoret, fiindcă nu-l putem considera printre continuatorii lui Eusebiu. Filip a fost elevul unui anume Rodon care, potrivit lui Didim Orbul, ar fi predat la școala de cateheză din Alexandria în vremea lui Theodosius (379-395); apoi s-ar fi mutat la Side, un mic oraș din Pamfilia, în Asia Mică. A fost uns diacon de Ioan Hrisostomul, care a fost prieten
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în didascalia inițială se indică: "În față și în dreapta scenei, "mașină A""71. Ce vrea să însemne "et la vie continue"? Faptul că viața continuă și după cataclism sau că oamenii, la fel ca în finalul piesei, sunt atât de orbi încât nu-și dau seama că trec cu indiferență peste evenimentele majore? Ideea nepăsării, a orbirii în fața momentelor cu adevărat importante, a fost surprinsă pe pânză de Breugel 72. Înrudirea semantica dintre operele celor doi artiști, Arrabal și Breugel, este
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
au fost create, rotile în care sunt îmbrăcați Dila și Topé, rotile imobile ale motocicletei pe care e răstignit Emanou, roată scripetelui cu ajutorul căruia este ridicat Emanou răstignit pe motocicletă. Țeavă face parte din aceeași sfera semantica vizuală cu bastonul orbului pe care-l vindeca Emanou. Se poate extinde, așadar, simbolismul bastonului la nivelul țevii. După Dicționarul de simboluri, bâtul (incluzând aici bastonul sau toiagul, iar, în cazul nostru, țeavă), pe lângă faptul că poate fi considerat o axă a lumii, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]