1,597 matches
-
la maeștri, vedem că Stanislavski a fost Întâi actor și i-a iubit pe actori, cărora și-a dedicat viața, ajutându-i să evolueze, Gordon Craig a fost actor și, descoperind vanitatea meseriei, a ajuns să-i urască pe actorii orgolioși și să-i Înlocuiască cu marionete, Meyerhold a fost elevul lui Stanislavski și a jucat În regia acestuia pe Treplev, În primul spectacol al Pescărușului: Jouvet, Artaud, Chéreau, până și Ciulei, cu toții au fost Întâi actori. Exemplele sunt multe. Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Înfățișare fragilă ne-a luat fisele și s-a Întors imediat cu paltoanele noastre grele În brațe așezându-le pe tejgheaua scundă. Am vrut să-l ajut pe Bunin să-și pună raglanul, dar m-a oprit cu un gest orgolios al mâinii deschise. Luptându-ne Încă, de ochii lumii - acum el Încerca să mă ajute pe mine - am ieșit În mohoreala palidă a unei zile de iarnă pariziene. Dând să-și Încheie gulerul, Însoțitorul meu făcu o grimasă ce exprima
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fizic. Ea capătă o forță de transcendere care o face impavidă față de amenințările temporalului. Pentru ea sacrificiul e de la sine înțeles. Firește, ființa umană e failibilă, dar dragostea o redresează prin harul umilinței și al curajului. Egoismul e laș și orgolios, dragostea niciodată. Considerațiile acestea nu ne depărtează de Eugen Ionescu. Le-am dedus din opera lui. În Victimele datoriei, dragostea se revarsă sfâșietor, patetic, dureros. Dragostea și mila. Dragostea lui Choubert pentru Madeleine, mila lui pentru căderea ei sub dominația
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
utopică, teoretică, abstractă. Ea nu poate izvorî decât din imediata apropiere ; numai așa se poate extinde și asupra omenescului ̀ ntreg, numai ea poate înțelege și dragostea altora, suferința sau bucuria lor. „Filantropul”, generosul, poate foarte bine fi egoist și orgolios, poate tot așa de bine să fie invidios și plin de resentimente. Dragostea nu are de ce să fie generoasă, e destul să fie dragoste. Ea e singura legătură a umanului cu divinul, alta nu există. Misticul sufit Ibn’ Arabi spunea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Sonetelor, o sfidătoare rivalitate cu divinitatea. Sonetele doctorului Voiculescu imitate după ale lui Shakespeare, deși au, în adevăr, forma și chiar sunetul acelora, sunt în fond nu atât o imitatio Shakespeari, cât o imitatio Dei. Poetul își arogă o colosală, orgolioasă conștiință de sine, cu ilimitate puteri transfiguratoare și cu o tot atât de uriașă putere a umilinței și autoflagelării. Erotica lui atinge cosmogeneza, fără a pierde nici o clipă concretul carnal. Doctorul Voiculescu restaurează în deplinele ei drepturi virtutea creatoare a imitației (sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prietenă rafinată și o confidentă de nădejde care își pune în valoare atributele calitative ale vocii. Mai concură la realizarea succesului Brândușa Moțoc, în rolul Anina, rol secundar, dar servit cum se cuvine, Cristian Waks în rolul baronului Douphol (un orgolios amant dornic de răzbunare), apoi Daniel Groza, un reușit marchiz D-Obigny, sau alți interpreți cu roluri episodice. Soliștii baletului, Doina și Sergiu Cotorobai, au fost la înălțime în prestația lor din actul III. Corul condus de Valeriu Gâdei și orchestra
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Chile din Pactul Andin (1976), sub Cubillos, atenția s-a îndreptat către aria Pacificului, deschizându-se ambasade în Filipine și Noua Zeelandă și stabilindu-se relații diplomatice cu Indonezia, Singapore, Thailanda, Malaiezia, Tonga, Tuvalu, Papua-Noua Guinee... Una din marile probleme ale orgoliosului general Pinochet era izolarea sa internațională nimeni nu vizita Chile (cu o singură excepție, confratele de armă brazilian) și nimeni nu-l primea în vizită pe Pinochet (făcuse, cu titlu "particular", o vizită la Madrid în noiembrie 1975, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
socială, ci deprind și lecțiile de lașitate necesare supraviețuirii sociale. * Nu-mi plăceau colegii. Aveam o experiență care lor le lipsea, un univers interior special, încât am devenit un copil care simțea că nu se poate încadra în ambianța școlară. Orgolios, mă închideam în mine. Lecțiile nu mă atrăgeau, visam, neatent, cu ochii pe pereți și aș fi devenit un elev slab dacă nu ar fi intervenit cartea. Învățasem să citesc fără a băga de seamă cum, urmărind fiecare număr din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
chiar de unii colegi, mai ales de cei foarte săraci, cu care am încropit o mulțime de mici aventuri, sfidând, într-un mod tacit, "lumea bună", dar cu totul neinteresantă pentru mine. Am fost atât de sensibil față de sărăcie pentru că, orgolios fiind, simțeam, ca o imagine de oglindă, jignirea celui sărac, mai mult decât sărăcia în sine. Mai târziu am constatat că mare parte din cei nevoiași nu au nici o problemă cu mândria, care ar fi un lux pentru ei, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în câteva șoapte de neînțeles de către neavizați. Chiar de securiștii care începuseră să ne suspecteze ca pe o instituție periculoasă, o dublură care impunea circumspecție, poate bănuiau intervenția unui posibil serviciu de contra-cotrol. Aveam niște semne. Eram în aceeași măsură orgolioși dar și morți de frică. Ne dădeam seama că exagerasem nițel și întreaga "instituție" s-a diluat, repede, după unul sau doi ani... Ne-am amintit, la "Rapidulețul", de această lume vrăjita pe care o creasem noi înșine și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că imaginarul e dualist, dialectic, nu doar fiindcă a afirmat-o în nenumărate rânduri Gilbert Durand. Trebuie să contrabalansăm, spunea el, gândirea noastră critică, imaginația noastră demistificată, prin inalienabila «gândire sălbatică» ce întinde mâna fraternă a speciei către derelicțiunea noastră orgolioasă de civilizați. Pirateria exercită, încă, o fascinație productivă și reprezintă, încă, un mediu de defu lare a nepotrivirilor și a însingurărilor omului modern, dincolo de faptul că e un fenomen istoric în derulare, în multe zone ale rutelor maritime internaționale. Așa
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
locul care, până la el, a păstrat în poziționarea inițială vestigiile istorice. Din această cauză dânsul e obligat să măsoare, să deseneze, să fotografieze „sit”-ul pe care e dator să-l aducă la cunoștința publică. Pușcașu avea demonul unei curiozități orgolioase care fără încetare îl împingea să afle el singur cât mai multe amănunte. Săpa, uitând să publice. Nelăsând în „sit” nici un colțișor întreg, arheologului nu i-a păsat nici de cercetătorii viitori care, pe măsură ce știința istoriei evoluează, pot eventual să
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ordona ideile. Iniția la rândul său pe începători (în volumul „Școala ieșeană de loisir” este de două ori prezent ca îndrumător). Poate că toate astea le-a făcut cu prea multă ușurință, ceea ce nu poate mulțumi o anumită categorie de orgolioși. Probabil de aceea nu sa luptat pentru specializarea la care, cert, putea accede. Cel care însă a luat premiul întâi la un concurs național ar fi trebuit să fie mai atent cu viitorul său. Cu siguranță, când a renunțat la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
enigmatic, ci totodată regretabil. Vina nu-i aparține în întregime. Vremurile își tratează cu atâta indiferență valorile încât viitorul acestora nu e tentant. Și totuși nu pot înțelege ce s-a întâmplat în sinea lui Cătălin; în adevăr, prea era orgolios ca s-o mărturisească. Ținând de intuiție, însușirile lui aveau o percepție ieșită din comun. Pasiunea pentru arheologie a atins la dânsul pragul de sus, acolo unde meseria se termină și începe arta. În empireul acesta al marilor emoții băiatul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mai slabă urmă de critică. Acceptarea unui sfat sau a unui ajutor, contrazicerea sa sunt percepute de nevropat ca o înjosire și o slăbiciune. Ce își spune un nevropat? „Nu sunt așa de slab încât să accept sfaturi!”. Ostilitatea lor orgolioasă e declanșată de nimicuri. De exemplu, nevropatul încearcă o agresivitate surdă dacă e făcut să aștepte. În forul interior, se formează vagi senzații: „... nu sunt eu dintre cei pe care-I lași s-aștepte și am dreptul la mai mult
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Straniul cavaler al cărții de taină, Cluj-Napoca, 2000 (în colaborare cu Adriana Cioti); Dostena, Exist, deci visez, Cluj-Napoca, 2000; Predrag Matveievici, Breviar mediteranean, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Liviu Petrescu, G. Ibrăileanu, „Privind viața”, RL, 1972, 19; Virgil Mihaiu, Un critic „orgolios”, ST, 1975, 8; Ion Marcoș, „Incidențe”, TR, 1975, 35; Mihai Dinu Gheorghiu, Între intenție și realizare, CL, 1975, 9; Lucian Alexiu, „Incidențe”, O, 1975, 39; Serafim Duicu, Un critic tânăr, VTRA, 1975, 11; Mircea Iorgulescu, Încercări critice, RL, 1975, 47
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
lume” (Aṅguttara-Nikăya). Buddha a fost un mare melancolic, ca și Solomon, un înțelept, o persoană lucidă, mult diferită de noi ceilalți, visătorii,care trăim acest lung vis numit viață. Dar în același timp, spune Cioran, a fost și un mare orgolios, cel mai mare dintre toți: „Să renunți la lume și să predici apoi renunțarea fiindcă trebuie să suferi, să îmbătrânești și să mori - nu înseamnă să refuzi însăși condiția omului? Condiția în sine? Ce revoluționar, ce nihilist a țintuit mai
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
simpatic, deoarece refuză să creadă în autenticitatea scrisorii de amor. Stefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fixat într-un triunghi conjugal banal și tihnit, bănuit de toți.El administrează județul ca pe propria moșie având o mentalitate de stăpân medieval: e orgolios, abuziv, încalcă legea si admite micile matrapazlacuri ale lui Pristanda, pentru că acesta îl foloseste. Însă, de fapt, este ținut din scurt de o femeie voluntară și se multumește cu tihna burgheză pe care i-o asigură Zoe: "mușia-i moșie, foncția-foncție
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
literare și care, probabil, tocmai recitește Frații Karamazov. (Adică − adaug eu aci, pentru a marca și mai net diferența − a fost un copil și un adolescent liniștit, retras, pasionat de lectură, săritor, caritabil, apoi s-a transformat într-un tînăr orgolios, bețiv, zănatic, care a coborît pe panta viciului pînă la „iad”.) Era într-una din acele „pase proaste”, morbide, chinuitoare, care-i vin tot mai des, cînd mă provoacă să-i spun „ce-a greșit” de a ajuns în situația
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
otrăvurile realului. Domnul apare, nu Întâmplător, uneori, ca un iubit, substituindu-se păgânului Domine: „Da. Ești unic. De-aceea mă supun? Nu știu bine. O, Ziua izgonirii din Grădină” (Cuplul). Prințesa dezmoștenită, aruncată fără zale, „desculță”, În drama existenței deține, orgolioasă, doar verbul, egală astfel Demiurgului care, și el, tot de la și prin Cuvânt a pornit: „am cuvântul/ deci sceptrul. Pot domni peste o-mpărăție de vorbe/ și hârtie. Trăiesc nimicul”. O Evă expulzată, dar princiară totuși, „subțire și nocturnă”, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Coffee, arătându-mi biblioteca, lacul din jur, florile, motanul, vorbindu-mi despre cursul său la Universitatea din Boston („Ambițiosul secolului XIX”, văzut prin Balzac, Stendhal, Dostoievski), Îmbrățișându-ne, la sfârșit, ca „our new friends”. Delicata contrapondere a unui clasicism intelectual orgolios, detașat. Am contemplat, de asemeni, comportarea În preajma femeilor a cuceritorului faimos, cândva, pentru aventurile amoroase și numeroasele căsătorii-divorțuri. Redevenea cavalerul ușor arhaic, juvenila directitate americană potența curtenitoarea afabilitate, farmecul, ticul seducției, acum supravegheată, Încetinită. L-am urmărit și În tensionatele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din infernul comunist al României anilor ’50 și, ulterior, să-i ușureze adaptarea În Franța. După sinuciderea, acum câțiva ani, a partenerei sale, Sigrid, falia depresivă se adâncise, evident. Remușcările și nostalgia deveniseră frecvente. Se simțea vinovat. Jucase cartea Însingurării orgolioase și egoiste, acceptase, uneori, confreriile vedetismului artistic, snobismul mondenității. Regreta răutatea de care dăduse dovadă, câteodată. „Țara Dada”, cum numea România, revenise și ea, tot mai des În acești ultimi ani. Nu doar ca „Țara Neagră” sau „Țara de exil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar fi fost, probabil, semnul de Întrebare din care artistul a făcut protagonistul durabil al operei sale. „Nu prea aparțin lumii artistice, nici lumii caricaturii sau revistelor, așa că nu prea se știe unde ar trebui să fiu plasat”, spunea, cu orgolioasa lui modestie. Chiar și fără compartimentarea la care se referea, lumea artistică a știut totuși să-l plaseze Într-un loc invidiabil. „Steinberg este comoara noastră națională”, scria, În 1992, Arthuro Danto, În introducerea la volumul Saul Steinberg - The Discovery
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mărunți, de velur, sau după caz, în tumult tactic spre victorie , prin contraste de aspect, organizația Frontul Popular Român, nu a existat niciodată ! Din start s-a dovedit a fi, cum vom arăta mai încolo, o lighioană repentă, un rapt orgolios cu vârful interesului erectiv, o jonglerie ce și-a atins scopul “cu asupra de măsură”. O revoluție victorioasă post festum cu eructație la desert, împotriva celui mai criminal și forte regim politic din Europa impunea un epilog demn de imperativul
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
capitalizat un timp pozitiv după o sângeroasă fractură socială din 22 decembrie 1989. Ne întrebăm cu oarecare teamă : CUM A FOST POSIBIL DOMNILOR ISTORICI SĂ COMITEȚI O ASEMENEA INEXACTITATE ? SĂ ACREDIDAȚI ÎN NUMELE ADEVĂRULUI O MISTIFICARE INSOLVABILĂ LA INSISTENȚA UNOR ANONIMI ORGOLIOȘI ? Ofidiene repente se vor insinua prin catalogul cu note de performanță după ce aventura lor tentantă vor survola mentalul adolescentin.. Și euristic vor prolifera mici monstruozități de uzanță . Să aducem la vedere “omul lui Marx”, în observația economistului german W.Sombart
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]