1,604 matches
-
lui Mateiu sunt niște nobili de extracție și coloratură balcanică sesizează Edgar Papu, propunînd o provocatoare comparație cu Ghepardul lui Lampedusa: "Spre deosebire de excesivul prinț Salina, personajele lui Matei Caragiale au ceva încrîncenat, de delectatio morosa, de spirite subterane, unde sub orgolioasa încăpățînare turcească se ascunde premeditatul calcul diabolic. Această insistență plină de ură pe o poziție pierdută, de care ei sunt atît de mîndri în cilibia lor, trădează, în fond caracterul suspect al veleității de "subțirime" afișată și ea cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
formele care exprimau un sfîrșit de rasă în gesturi somptuoase. Drapat într-o rigiditate morală și una socială, dorită cu încordare și dobîndită cu trudă, conștient de labilitatea făpturii lui, de procesul încheiat în spirit al familiei lui, în care orgolios se considera nu numai punctul terminal, dar și culmea, de însăși stingerea biologică a unui neam, în descendenții lui masculini [...] psihologia lui e mai puțin un caz obișnuit de bovarism, cît o hipertrofie a eului ereditar. Matei Caragiale luptă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
personalitatea umană. În aceste condiții, Pariziana devine "un animal cu sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu le pot opri; b) există o tulburare parțială a psihicului persoanei; c) din punct de vede mental, infractorul este conștient de indezirabilitatea faptelor sale. În literatura de specialitate criminalii caracteriali sunt de mai multe feluri: a) Criminali psihopatici: tipul orgolios (paranoic) caracterizat prin orgoliu, trufie; comite acte de violență; tipul pervers, nemilos: comite acte infracționale cu multă cruzime; tipul nervos (hiperemotiv) caracterizat prin iritabilitate excesivă: comite acte de conflict; tipul oscilant, agitat și schimbător caracterizat printr-o stare de agitație
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
expozițiilor de la Londra (1851) și Paris (1855), cenzor (1851-1856) și director la Departamentul Cultului și Învățăturilor Publice (iulie 1856-ianuarie 1857). Momentul Unirii Principatelor îl găsește în tabăra separatiștilor, contrazicând parcă scrierile în care militase pentru idealul României unite. În izolarea orgolioasă, tot mai accentuată, a bătrâneții, se va fi resimțit de o tristețe frustrantă la omiterea sa din proaspăt înființata Societate Literară Română (1866), ulterior Academia Română. Spre sfârșitul vieții, la 81 de ani, mai pornește într-o călătorie, aproape simbolică, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
filmate în studiourile Barandov din Praga. Este invocat sistematic Partidul, iar referirile la URSS și „calea oamenilor de știință sovietici” abundă. Profesorul Dan Olteanu, interpretat de George Vraca, este un metalurg de mare clasă, după cum înțelegem, dar are „ezitări”, e „orgolios” și „individualist”. El concepe rețeta unui soi de fontă- minune, dar, după eșecul probei practice, cauzat de sabotorii interni conectați cu imperialiștii de peste ocean, demobilizează, devine depresiv, își pierde încrederea în sine. Atunci intervine Partidul, prin activiștii săi de nădejde
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
societate care a patronat revista. În 1892 și 1893 figurează ca director, alături de Macedonski, și mai mult onorific, principesa Maria D. Ghica, poetă de limba franceză, care susținea materialicește publicația și prin persoana căreia L. primea girul aristocrației, măgulitor pentru orgoliosul ei inițiator. Redactor și administrator al primei serii a fost Th. M. Stoenescu. În 1890 redactori sunt Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Carol Scrob, I. S. Spartali. În 1892 și 1893 prim-redactor este Cincinat Pavelescu, iar în 1899 secretar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
și-a propus să restabilească împărăția lui Dumnezeu pe pământ, în fapt domnia legilor naturale și să aducă în felul acesta pace între oameni și bună voire (Luca). În acest scop Iisus îl transformă chiar pe Dumnezeu dintr-un tată orgolios, sever și răzbunător (așa cum îl prezintă vechiul testament) într-un tată bun, iubitor și milostiv. Prin urmare oamenii fiind frați și copii ai aceluiași tată, războiul și sclavia trebuie să dispară. Suprimă pedeapsa cu moartea și legea talionului pe motivul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
am iubit pe voi așa și voi să vă iubiți unul pe altuf. Face așadar din iubire baza moralei sale, cu toate că omenește vorbind „nu vei putea niciodată iubi străinul care te subjugă, bețivul care te insultă, avarul care te înșală, orgoliosul care te desconsideră” recunoaște Paulescu, ceea ce înseamnă că nu rareori iubirea aproapelui în sens biblic devine imposibilă. În aceste situații își face loc mai degrabă ura și răzbunarea, ceea ce-i face pe antici să considere că între oameni există o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fi ignorate câștigurile atitudinii narative detașate, finalizată în trei dintre textele epice mai ample (În plină zi, Nopți fără somn, Pământ amar), care vor constitui, cu mici modificări, nucleul romanului Casa (1962), izbânda certă a scriitorului. Conceput ca o replică orgolioasă la Ion de Liviu Rebreanu, romanul se constituie polemic și nu mimetic. Eroul, fiul unor țărani săraci, se însoară cu fata chiaburului din sat, sperând că astfel își va astâmpăra setea de pământ. Până aici similitudinea cu Ion al Glanetașului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
unități de măsură, repere rustice: amiază, seară, vară, iarnă, etc., și nu cronologice: oră, minut, etc.; - pastelul are o fizionomie clară, însoțită de câteva linii tematice și moduri expresive; Teme: a. exaltarea în fața naturii; b. izolarea vieții câmpenești; c. seninătatea orgolioasă în fața morții, etc. - imaginile artistice, senine sau sumbre, se realizează prin tehnici picturale; au tonuri catifelate, lipsite de stridențe; - pastelul are, ori redă, o atmosferă euforică, ce tălmăcește legătura armonioasă a omului cu natura; sau, o atmosferă apăsătoare, natura părând
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Bath, ea impresionează doar prin frumusețea fizică ce îi dă fiori proaspătului soț. Grotescul este prezent și în descrierea primei nopți împreună a celor doi proaspăt căsătoriți, decrepitudinea lui Ianuarie și exacerbarea propriilor performanțe sexuale, de care este mult prea orgolios, nu puteau decât să-i stârnească repulsie tinerei Mai: „A slobozit un cântecel voios/ și a pupat-o foarte pofticios,/ Simțindu-se ca mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spunîndu-ți: «Nu-i nimic, să răbdăm, are să treacăă, o vei ușura, tocmai fiindcă o socotești ușoară”. „Judecata oamenilor este o părticică din soarta lor.” (W. Shakespeare) Nu e de mirare acest fapt cînd „judecata” unor oameni este, de exemplu, excesiv de orgolioasă (de subiectivă În raport cu sine), a altora, dominată de Închipuiri/fantasme, de anxietăți și de neîncredere În sine, iar a altora, dimpotrivă, este impregnată de bun-simț, de realism, de vitalitate și optimism. Există cîteva proverbe care sintetizează, În mod expresiv, sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În care trebuie să demonstrezi, printr-o anumită metodă și prin anumite rezultate, valabilitatea unei anumite ipoteze propuse. * „Prin interpretare poți să faci o nedreptate mai gravă.” (P. Syrus) Pentru că sînt rare nterpretările care să nu fie părtinitoare egoiste sau orgolioase: „Cei ce se joacă prea subtil cu vorbele, pot cu ușurință să le corupă sensul” (W. Shakespeare). * G.B. Shaw ne oferă un exemplu care demonstrează faptul că „logica” este o știință care face posibil totul În interpretare: „O Primă Cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ne consolăm, de fapt, cu ideea că nu există drum sau cale dreaptă spre virtute: Însăși „virtutea”, cînd este prost aplicată, devine viciu (ex: excesul În considerarea de sine devine „laudă de sine”; prudența exagerată ne poate face neîncrezători; ambiția orgolioasă de ordin profesional ne poate face necooperanți etc.). Tocmai acest fapt l-a făcut pe J.J. Rousseau să afirme: „Virtutea este o stare de război. Ca să trăiești virtuos, ai Întotdeauna de dus o luptă cu tine Însuți”. * „Nu numai a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În actul comunicării, atunci cînd a spus: „Minciuna nu merge În lume prin cel ce a născocit-o, ci prin cel care o crede”. * „CÎnd vreau să citesc o carte o scriu eu.” (Benjamin Disareli) Este vorba, poate de teama orgolioasă că „rațiunea” altuia ar putea să te convingă, și atunci Încerci să ți-o impui pe a ta. Sau poate că reflecțiunea vrea să sublinieze faptul că cititorul trebuie să Îndrăznească să empatizeze În așa măsură cu spiritul cărții, Încît
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
loc de răspundere ce sîntem chemați să-l ocupăm În societate pune În primejdie capitalul de umanitate ce-l purtăm În inimă.” (Lucian Blaga) Pentru că este rar locul de răspundere În societate care să nu-ți ofere tentația unor visuri orgolioase și care să nu-ți pretindă rezistență față de compromisuri. * „CÎnd vei vedea cîți te Întrec, gîndește-te cîți vin În urma ta.” (Seneca) Înțelept este să te compari doar cu tine Însuți, pentru a vedea dacă, În timp, ai realizat sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
curte, i s-a oferit o arhidioceză drept mulțumire pentru eforturile depuse în educarea prințului, însă i-a fost impus un arest la domiciliu, fiindu-i interzis să părăsească perimetrul arhidiocezei. De asemenea, scrierile apocrife ne oferă imaginea unui rege orgolios și uneori de-a dreptul copilăros în reacțiile sale, pentru care flatarea era una din metodele cele mai ușoare de a obține o serie de favoruri. Astfel, cuvintele bine alese ale lui Colbert rostite cu ocazia cuceririi Besançonului: „Cezar, cucerind
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
supraintendentului finanțelor lui Ludovic, Nicolas Fouquet și până la impresionanta serbare din Piața Caruselului? Versiunile oficiale nu fac nici o legătură între delapidările întreprinse de Fouquet, care, prin viața opulentă pe care o ducea, a reușit să atragă atenția unui rege tânăr, orgolios, în plină afirmare. Pedeapsa a fost pe măsură, Fouquet fiind măturat de furia regelui de pe scena politică și istorică. De asemenea, istoria oficială consemnează numele unui oraș pornind de la un trib obscur care a locuit la un moment dat în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
drept reședință regală principală a fost puternicul antagonism dintre Ludovic al XIV-lea și parizieni. Motivul mai puțin cunoscut a fost ofensa adusă de către intendentul șef, Nicolas Fouquet, care a construit castelul Vaux le Vicomte, o adevărată bijuterie arhitectonică. Regele, orgolios și impetuos, nu a acceptat ca poziția de arbitru al artelor să fie atribuită altcuiva, prin urmare a dorit să aibă cea mai frumoasă reședință. Din acest motiv a ales palatul Versaille, datorită poziției sale strategice, din apropierea Parisului, și datorită
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care se roagă cu regularitate nu depășește 4 sau 5 la sută din populație. Apoi, rugăciunea este adesea ineficientă, deoarece cea mai mare parte dintre cei care se roagă o fac doar cu gura și sunt, în realitate egoiști, mincinoși, orgolioși, farisei incapabili de credință și de dragoste. în sfârșit, efectele ei, atunci când se produc, ne scapă foarte adesea. Ni se pare că răspunsul la cererile și la dragostea noastră este dat de obicei lent, insensibil, aproape imperceptibil. Vocea care ne
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Universitatea Liberă din Bruxelles: statut, administrație Înființarea Universității Libere din Bruxelles în noiembrie 183421, cu cele patru facultăți pe care le avea în compunere (drept, filosofie și litere, medicina, științe), era în fapt o reacție a ideologiei liberale, un răspuns orgolios față de inițiativă celuilalt curent politic important din epoca, clerical, ce (re)fondase, cu câteva luni înainte, Universitatea Catolică de la Louvain 22. Numită inițial Universitatea Liberă din Belgia, ea își va fi schimbat denumirea în 1842 în Universitatea Liberă din Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de a fi o reprezentare (teorie) generală despre om. Acesta este motivul pentru care intervenția în favoarea omului aflat într-o situație limită (în dificultate), așa cum este persoana cu tulburări mentale, se poate desfășura mai bine (eficient) sub umbrela mai puțin orgolioasă, din perspectiva discursului teoretic, și anume cea a asistenței sociale. Această egidă, într-un fel neutră (dar nu indiferentă) a asistenței sociale, are înțelepciunea să asambleze și să coordoneze toate instrumentele care pot contribui eficient la îndepărtarea (ștergerea) deriziunii consecințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sever sau, din contra, indulgent. Spiritul critic poate lua forma cea mai nobilă atunci când ia în vizor propria noastră persoană: autocritica. Aceasta duce la luciditate, la revizuirea judecăților. Ea îi încurajează pe cei timizi și îi face umili pe cei orgolioși (pe cât posibil). În alt sens, spiritul critic are ca obiect purtarea oamenilor și mersul societății. El semnifică critica morală și socială. Cuiva i se reproșează lipsa de cinste, guvernul este condamnat pentru că nu își ține promisiunile, se merge la o
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în șea, prognatism, malformații ale membrelor, ale feței și capului, imaturitatea organelor genitale etc.; - stigmate psihice: oprirea în dezvoltarea psiho-intelectuală, imaturitate afectivă, nedezvoltarea limbajului, instabilitate, impulsivitate, dificultăți de adaptare-integrare socială, amoralitate, conduite agresive etc.; d) atitudinile bolnavului: umilă, neliniștită, agresivă, orgolioasă, rezervat sau agitat etc.; e) ținută și igienă personală: neglijentă, îngrijită, excentrică, lipsă de igienă personală etc.; f) comunicare: bolnavul este reținut, vorbește puțin, rar și șoptit sau refuză să vorbească. Dimpotrivă, este comunicativ, deschis, vorbăreț. Agresiv, amenință, se consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]