2,438 matches
-
de curată pe care o dă devotamentul este cumplit de amară. Îmbătrânești atunci dintr-o dată, cu cea mai tristă bătrânețe, aceea a experienței. Ai pierdut cea mai frumoasă dintre iluziile vieții, căci doar iluziile sunt frumoase (V. Hugo). Cea mai oribilă lipsă de recunoștință, dar și cea mai obișnuită și cea mai veche este aceea a copiilor față de părinții lor. Belșugul uită de ma-mă și de tată. De multe ori, o dată cu moștenirea, copiii uită recunoștința. Este cât se poate de
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cunoaștere esențială a omului european sau, poate, chiar a celui de mîine." Sâmbătă, 22 noiembrie 1980 Au trecut trei zile și prefața la Scrisoarea despre "umanism" trenează. Tot scenariul Scrisorii se învîrte în jurul a trei termeni: Sein, Seiendes, Dasein. Sarcina oribilă de a-i face inteligibili pentru oricine. Noica îmi propune să explic ființa, Sein-ul, pornind de la dubla accepție pe care ea o are în istoria filozofiei, și pe care Heidegger o menționează, aceea de "esență" și "existență", arătând că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bărbierit pe chiuveta cu găleată sub ea), lăsîndu-ți impresia că locatarul tocmai a ieșit. Vor rămâne deopotrivă intacte "frescele de la Tassili (sau Altamira?)" ale lui Vespasian Lungu din 1986, care decorează" plafonul și pereții casei scării de la etaj, un kitsch oribil, de care Noica era foarte mândru, pentru că făcuse din ele un story de constituire al civilizației în genere. Celelalte trei camere, și de altminteri întreaga vilă, vor fi aduse la standarde de "confort" moderne: se va instala o centrală termică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe spontaneitate și creativitate...". Cauza violenței în școală pentru un ministru în funcție al învățământului? Pedagogia, în fine, ceea ce această rețea de influență numește cu dispreț, printr-un neologism detestabil, "pedagogism". Pedagogismul acesta este instrumentul unei secte stranii de stângiști oribili, formatori la IUFM* sau în alt centru al dușmanilor cunoașterii: profesorii de științele educației care ar vrea să înlocuiască frumoasa meserie de dascăl cu o mixtură educativă fără vlagă. Un exemplu al acestei analize ni-l oferă un site de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Da, asta-i singura mea speranță, să mai apuc să trăiesc până când Dumnezeu îl va lua în mână pe Herrmann. (Plângăcios) Umblă peste tot, Herrmann, ca comis-voiajor, i se pot întâmpla atâtea și, pe deasupra, îmi scrie mereu cărțile alea poștale oribile care au pe-o parte poza unui peisaj frumos, iar pe spate îmi scrie că ar fi putut din nou să aibă o legătură, dar că iar s-a decis să nu intre în nici o legătură. (Plânge) GRETE: (o bate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cap exact ca și el, când îi zic: Lydi, tu, rahat străinez nu mâncăm. (Mariedl râde mai departe, se ține cu amândouă mâinile de gură) ERNA: Fugi de aici, Grete, nici nu pot să aud una ca asta, expresiile astea oribile. Una, două iei în gură toate cuvintele astea ordinare. Lumea nu aude de la tine decât: Rahat împuțit, rahat împuțit, rahat împuțit. Ai putea să-i spui excrement, sau scaun, nu tot timpul: rahat, rahat, rahat. GRETE: Mereu găsești ceva de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
căința ar trebui să te țină treaz. Stau aici și până la urmă sunt cuprinsă de liniște, întregul corp se comportă asemenea unei catastrofe atomice rusești. Totul trebuie să tremure din vina ta. Totul a devenit fără sens din cauza acestei enervări oribile. Pe de o parte există o ușurare îmbucurătoare, pentru că sfântul părinte trăiește și e întreg, pe partea împuțită se iscă o furie care scoate afară din mine toată carnea și tot sângele trupesc, dacă ar fi să mă iau după
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
perversă, ca și cum acest țipar feminin mi-ar dori o viață frumoasă. (Către Herrmann) Vino-ncoace, micul meu idiot! (Herrmann îngenunchează în fața ei și suspină în rochia ei) Iar te-au torturat? Iar nu te-au lăsat să-ți pictezi tablourile oribile...? Sărmanul meu schilozel, bietul meu viermișor scos din serviciu. Vor putrezi fiecare în ei, dar pe tine te vor răsputrezi. Și nimeni n-o să te poată ajuta, pentru că toți or să vrea să te ajute. Or să te ia sub
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
inteligență gata ambalată la locul natal, să știți asta, doamnă Kovac, să știți asta, domnule Kovac, să știți asta, doamnă Wurm... viermele schilod nu mai trebuie s-o știe. Și o buruiană este mereu un surogat pentru toate celelalte soiuri oribile. De asta a fost luat în considerație finalul acestor activități. HERRMANN: Doamnă Grollfeuer, urâțenia mea m-a condus între schimonoselile dumneavoastră, și urâțenia arată toate limitele acestei regiuni, în care totul e împărțit până la pulverizare. Mi-ați arătat cât de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lățește. Cel mai important lucru este lipsa de fantezie, toate fantasmagoriile trebuie înspăimântate cu fiecare nouă zi din nou... și astăzi te-ai golit de ultimele construcții fantastice. Dar această totală personificare în jurul unei persoane e bineînțeles încă și mai oribilă decât gustul spumei oricărei proiecții fanatastice. Viziuni... Utopii... nimic în afara unei introduceri a alcoolismului... sau, și mai rău... a religiei. Omul deștept începe să bea deștept, ca tine, dragostea mea. Idiotul rămâne agățat de el, de ceea ce este, și se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
generale, să discutăm spre exemplu, despre conceptul de pâine. KARLI (se ridică enervat): Eu nu m-am pișat în lumea asta niciodată pe mine, domne Schweindi. JÜRGEN: Dar domnii mei, nu fiți așa de scârboși, vă rog, nu așa de oribili... SCHWEINDI: Nici ca un sugar roșăcios, domne Karli? KARLI: Din partea mea nu s-a produs nici o porcărie. Nici măcar nu eram pe lume atunci când ar fi trebuit să fiu mic. Nu am fost niciodată un Isus mic și grăsun ca d-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru că în fiecare om se găsește un smoc din lumea oamenilor. O să-l căutați și o să-l găsiți, dragul meu domn' Karli. HASI: Sper ca Dumnezeu în bunătatea lui să ne ferească de una ca asta. Toate puterile înaltului ascund oribilul din temătorii oameni. Omenirea este într-un om, este finețea dintr-un om. Să poți fi om e fain și omul tău propriu e fain că poți să-l umpli de viață. Firește este finețea în adevăr interioară și nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
buni și îi transformă într-un sens bun. (arată deodată iritat și se apucă cu mâinile de cap) Nu știu.... e îngrozitor ce pot să spun fără încetare, ce scot din mine... totul e cât se poate de rău și oribil. KARLI: O mie e o mie. HERTA: Mia aparține bineînțeles lui Fotzi. Mia era destinată găurii lui Fotzi, dar aici în țara noastră așa e scris că o scăpare din vedere nu funcționează. În țara noastră până și horoscopul e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și se bea de atâta bucurie... se sărbătorește o nenorocire, de care am știut dintotdeauna că e o nenorocire, chiar și mai înainte să fi apucat să se vândă la Abatoare spre ațâțarea lumii întregi. Ceea ce este sărbătorit mereu este oribilul, ceea ce vâră foametea mondială în oameni... o naștere, o nuntă, un cadavru. Și după sărbătoarea unui devorat de tot, altuia îi vine rău. Nici unul nu-i cu adevărat scos de acolo, pentru că nici unul nu fusese cu adevărat invitat, dar fiecare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
prin îmbulzeala gândirii europene. Am să mă transform în rațiune pură. KARLI: Și eu am să fac o călătorie. Am să călătoresc într-o închisoare când n-o să se mai poate călători în afară. Societatea în care călătoresc produce mereu oribile pensiuni complete. Acolo unde este țelul călătoriei mele, oamenii pier și mai tâmpește decât în blestematul ăsta de local. Ieri au murit oameni, acum mor oamenii ca și porcii îndopați înainte în ei, și mâine vin în pustiu, cred că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pot să aparțină decât unuia. Tu îmi aparții mie ca copiii pe care n-o să-i avem niciodată. Dar e, firește, normal ca cineva să-și dorească să devină tată, pentru că acel cineva vrea să măcelărească de pe lumea asta puștii oribili. Se amestecă printre oameni pentru că oamenii sunt de nesuportat. Oamenii sunt mult prea grei. Dar și mai de nesuportat sunt oamenii când nu sunt aici, când trebuie să te gândești la ei... atunci e ca și cum ar băga acel cineva o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bolnav să faci ceea ce ai putea să faci. Te înstrăinezi de tine, dacă o să reorganizezi așa-numita lume, cu toate că lumea trebuia dintotdeauna răsreorganizată. Nesiguranța ta este nesiguranța tuturor Dictatorilor și Ucigașilor conștienți de misiunea lor. În Neîndemânarea ta se ascunde Oribilul. (EA-VEHICUL vine cu pompă pe scenă, îi trântește lui o șapcă militară peste urechi, îi aranjează distrat freza și îi trimite ironic un sărut cu mâna, mai înainte de a dispărea) EL: Scârboșenia d-voastră se hrănește din D-voastră prin
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se tot răscolește peste tot după dizarmonia fulgerului atomic al granițelor omenești șontorogite. EA: Ce-ar mai fi de spus despre asta? Poate un strigăt la naștere, un strigăt de moarte, și între astea o pereche de clopote de biserică oribile și un pic de distracție. Sunteți mulțumit? EL: Da, și unde e rahatul ăla de cap, care tot scheunând sau scheunând fără să scoată un mucus tot lingea la armonia veșnică a lui mult linge? EA: Mai exact un rahat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și maestrul nostru general muzical și toboșar atât de afon de sus în jos și de jos în sus care cu fericita ocazie, ha, ce-o mai fi vrând în cadrul digestiei lui, factotumul nostru nefericit? PIANISTA: Se compun cei mai oribili oameni și pe urmă se și interpretează. MECENA: Dar ar trebui să pot pentru ca să zic și eu ceva la locurile potrivite ale vieții potrivite. În acest caz eu sunt banul marii muzici. El (arată către compozitor) este capul cel mare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vorbiți numai despre moarte. Și vă aruncați afară din capul corpului vostru jumătatea porcească și ce e mai bun în viață ca vorbire v-o păstrați voi pentru voi. CÂNTĂREAȚA: - E nemaiauzit... nemaiauzit e totul. Viața poate fi înfiorător de oribilă, mai mult decât poate fi arta muzicii de grozavă. Va trebui să ne oprim cu voi, cu arta. (compozitorul și pianista râd cu lacrimi. Acum se întorc spre impresar și cântăreață) PIANISTA: Va trebui să gust din nou din starea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pianista se repede la cântăreață) PIANISTA (cântăreței): Deci eu, dacă aș fi în locul tău de care nimeni nu are poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila polifonie în favoara unei voci solitare cu o stilizare flaușată. Deci ca cântăreață m-aș ridica ca să cânt (declamă) Să cântăm cântatele cârpe fără de început Nu mai există acum opreliște Gândește, până când corzile vocale se uzează Mai durează cu siguranță
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mantaua, un om care își pierduse un umăr, un prinț sărac și eu. Și așa era urmarea. Și așa trebuie să arate urmarea. Și apoi am luat cu grijă grămăjoara cu tandrul umăr de piele și am vârât-o în oribila mea geantă de mână iar apoi l-am pus la păstrare în bufet. Dar bărbatul a revăzut practic totul și a transportat umărul de piele în cea mai apropiată cutie. Și bineînțeles că grămăjoara câinelui s-a amestecat cu zahărul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bea ceai, văzând în el „transparențe”. În drum spre Moși, coana moașă a lui Caragiale bea bragă, o băutură fermentată din făină de mei și pesmet. Am prins și eu în copilărie această răcoritoare și am rămas cu o impresie oribilă. În Caragiale se bea și șvarț, deși „lăptăria” adăpostește alte lichide decât laptele. Mai bun decât braga e salepul. El e preparat din esență de feculă, din tuberculele unor specii de orhidee, miere, lămâie și apă. Însă personajul Stavru, al
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Simpatia autorului merge decis spre Ioanide. Creațiile lui Pomponescu sunt calificate drept „drăcii”, stil de cimitir și cavou. Clădirile care nu se acordă cu vederile lui Ioanide au un „mizerabil stil de provincie franceză”, iar stilul lui Ion Mincu este „oribil”. Apare și o „oribilă imitație de stil Mincu”. Ioanide se ocupă constant de renovări. El rade pitorescul cultivat de Mincu și de imitatorii săi (între care Pomponescu) pentru a geometriza formele. În realitate, clădirile osândite de Călinescu: CEC-ul, Cercul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
spre Ioanide. Creațiile lui Pomponescu sunt calificate drept „drăcii”, stil de cimitir și cavou. Clădirile care nu se acordă cu vederile lui Ioanide au un „mizerabil stil de provincie franceză”, iar stilul lui Ion Mincu este „oribil”. Apare și o „oribilă imitație de stil Mincu”. Ioanide se ocupă constant de renovări. El rade pitorescul cultivat de Mincu și de imitatorii săi (între care Pomponescu) pentru a geometriza formele. În realitate, clădirile osândite de Călinescu: CEC-ul, Cercul Militar, Bufetul de la Șosea
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]