1,547 matches
-
infantil, mereu deschis spre inițiere. A semnat și câteva povestiri științifico-fantastice, ca într-o culegere din 1968, intitulată Fantastic! Aventurile unui băiat pe Terra Ignota. SCRIERI: Bună dimineața!, Chișinău, 1952; Nuvele, Chișinău, 1954; Din câte ochii văd, Chișinău, 1957; La ospățul din vâlcea, Chișinău, 1957; Moș Ion de la Budăi pentru nepoțeii săi, Chișinău, 1957; Poem de primăvară, Chișinău, 1957; Legenda rândunicii, Chișinău, 1958; Pentru omul harnic, Chișinău, 1958; Cin’ le paște le cunoaște, Chișinău, 1959; Floare a pământului, Chișinău, 1960; Păcălici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
al metamorfozei culinare era practicat în Japonia: în cartea Vechiul Kyoto, Diane Durston scrie despre obiceiul nobililor din perioada Edo de a se amuza încercând să ghicească din ce ingrediente erau făcute felurile de mâncare ce li se serveau la ospețe. Nu erau ghicitori ușoare... Trebuie însă precizat că acest rafinament culinar nu se întâlnea decât în la grande cuisine, în bucătăria aristocratică. Romanii de rând mâncau mult mai simplu, meniul cuprinzând în special mâncăruri din mei, grâu, năut, carne de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dispoziție pentru ca rafinamentul meselor de la curtea împăratului să se regăsească - dacă nu deseori din punctul de vedere al ingredientelor, măcar în ceea ce privește tehnicile de preparare - în bucătăria populară. Franța este un alt exemplu în acest sens. Bucătăria europeană medievală include atât ospețele date la curțile regale, cât și alimentația săracă a țăranului. Între aceste două lumi, ruptura pare la fel de iremediabilă ca aceea dintre le brouet, supa din pâine uscată a plugarului, și păunul gătit la curtea regelui Franței. Nici în vremea Renașterii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sălbatică, în care inchiziția ar fi putut să arză o sută de eretici, îngropară într-însul pe toți mieii. [...] Dinu, neînțelegând nimic din acest mod de a face friptură, privea cu uimire. [...] Pe când ceata tâlharilor se ocupa cu pregătirea acestui ospăț original, se auzi un pocnet ca al unei bombe... «Acest sunet va să zică, cocoane, c-a venit timpul să vă puneți la masă.» [...] «Și de ce a pocnit mielul, frățioare?» « Fiindcă s-a fript de ajuns.» «[...] Dar ia spune-mi cum se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
modalitățile de pregătire. Viscerele sunt fripte la proțap, într-o primă fază a sacrificiului, și mâncate imediat, la locul sacrificiului, de către cei puțini care participă în mod direct la ritual, în timp ce bucățile de carne, puse la fiert, sunt destinate unui ospăț mai amplu, deseori mai depărtat în timp.“ (Marcel Detienne și J.-P. Vernant, Bucătăria sacrificiului la greci). Acest scenariu sacrificial nu este specific doar lumii grecești, iar urme ale sale se regăsesc și în tradițiile românești, în special în celebra
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
importantă a meniurilor boierești și domnești încă dinainte de epoca fanariotă: Negruzzi scrie, în Alexandru Lăpușneanu, că „în Moldova, pe vremea aceea [a doua jumătate a secolului al XVI-lea, n.n.], nu se introdusese încă moda mâncărilor alese. Cel mai mare ospăț se cuprindea în câteva feluri de bucate. [...] Mâncări grecești fierte cu verdețuri care pluteau în unt, apoi pilaful turcesc și, în sfârșit, fripturile cosmopolite.“ Aceeași influență a bucătăriei târgovețe (în acest caz, de inspirație turcească) a dus și la larga
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
seci: foarte multe dintre soiurile prefiloxerice de struguri care au supraviețuit au această caracteristică, anume de a da vinuri seci (Zghihara, Frâncușa ori Crâmpoșia sunt câteva exemple în acest sens). În romanul Zodia Cancerului, pomenit anterior, părintele Nicoară, participant la ospățul dat de șătrarul Lăzărel Griga în cinstea lui Alecu Ruset și a oaspetelui acestuia, abatele de Marennes, refuză cu îndărătnicie să bea Cotnari vechi (și dulce), adică un vin „boieresc“, el turnându-și doar din „vinul acruț“ al gazdei, asemănător
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
bine gătite; cu toate acestea, principele obișnuia să mănânce totdeauna feluri gătite italienește și ținea în acest scop servitori italieni și francezi foarte iscusiți.“ Șapte decenii mai târziu, Paul de Alep (aflat în Muntenia între anii 1653 și 1656), pomenește ospețele domnești la care se servea mai ales vânat: mistreți, iepuri, cocori. Prezența din belșug a cărnii sălbatice la asemenea mese, mai ales până în vremea lui Brâncoveanu („Manuscrisul brâncovenesc“, care nu poate ocoli o influență orientală, nu cuprinde decât câteva rețete
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mereu“. Aceleași laude le aduce, în 1702, secretarul englezului William Paget, primit la curtea lui Constantin Brâncoveanu: la masă au fost servite „multe rânduri de bucate deosebite, constând din mâncări alese și scumpe“. Antonio del Chiaro a descris și el ospețele de pe vremea aceluiași domnitor: „Mâncările sunt foarte multe și bine gătite, după moda nemțească, franțuzească sau italienească.“ „Moda nemțească“? Nici nu e de mirare, având în vedere faptul că unul dintre bucătarii de la curtea Brâncoveanu era „Ion neamțul“... Influența italiană
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lăudat masa civilizată, europeană, care i-a fost servită în București, la curtea domnitorului Nicolae Mavrogheni. Ceea ce înseamnă că și pe vremea fanarioților influența gastronomică occidentală era încă destul de puternică la mesele domnești. Multe alte cronici ale călătorilor străini laudă ospețele românești ale secolelor XVI-XVIII, dar nu scriu mai nimic precis despre felurile de mâncare. Ce poate însemna această omisiune, dacă nu faptul că ele nu erau diferite de cele pe care oaspeții erau obișnuiți să le mănânce în Occident? Prin
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dacă e să-l credem pe Negruzzi. Repetăm un citat din Alexandru Lăpușneanu: „... în Moldova, pe vremea aceea [a doua jumătate a secolului al XVI lea, n.n.], nu se introdusese încă moda mâncărilor alese [citește „occidentale“, n.n.]. Cel mai mare ospăț se cuprindea în câteva feluri de bucate. [...] mâncări grecești fierte cu verdețuri care pluteau în unt, apoi pilaful turcesc și, în sfârșit, fripturile cosmopolite.“ „Mâncări grecești“ ar trebui citit „mâncări turco-grecești“, căci ele ne-au parvenit tot prin intermediul turcilor, a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
onest, detaliat, fără comentarii inutile, fără elanuri și efuziuni lirice. Vremurile, pe care le înregistrează cu anume culoare ochiul unui martor aflat adesea în mijlocul evenimentelor narate, nu predispun la entuziasm. Ceremonia înscăunării fanariotului (remanierea divanului domnesc, slujba de la Mitropolie și ospățul tradițional) ori, dimpotrivă, sosirea firmanului de mazilire a domnului alcătuiesc laturile unui ritual ce exclude orice element de surpriză. Tarele vremii - războaie, năvăliri tătărești, biruri abolite prin anatema Bisericii, dar reînființate sub alt nume (văcăritului i se substituie, în domnia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
funerar al sarmaților din interfluviul pruto-nistrean sunt reprezentate de prezența în unele cazuri a rămășițelor de sicrie, atestate în mod cert în cinci morminte, sau de depunerile rituale pe fundul gropilor a cretei, cărbunilor din lemn, cenușei, resturilor provenite de la ospățul funerar sau a unor fragmente osteologice. În tumulii de la Tețcani, Bleșteni, Corpaci, s-au descoperit pietre funerare conținând așa-numitele semne "hieroglifice" sarmatice, de tip tamga. Alte indicii cultuale sunt furnizate de unele elemente care atestă existența unui cult al
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
superioară și 2,35 x 3,26 în partea inferioară, unde a fost ridicat un val din lut care trecea printr-o platformă din lut bine bătătorită cu diametrul de 33,5 m. Pe această platformă s-a efectuat un ospăț funerar după cum o demonstrează grămezile de amfore sparte intenționat. Camera funerară acoperită cu două rânduri de bârne de lemn era orientată pe axa N-S și avea adâncimea de 2,12-2,2 m. Pe fundul gropii funerare, la 1,2
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
social este asociat altor elemente controversate din imaginarul epocii: Ocupația de moașă era ambiguă. Moașele aduceau uneori pe lume copii care mureau la naștere și se credea că ele ar putea fi vrăjitoare care, În mod deliberat, omoară copiii pentru ospețe canibalistice sau pentru a le folosi rămășițele În prepararea de alifii cu puteri oculte. Placenta, cordonul ombilical și căița puteau fi utilizate pentru lucruri vrăjitorești (M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 114). Un alt factor esențial este zvonul. Așa cum arată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dar pe baza unui substrat agrar arhaic: de aceea, ele nu se suprapun cu momentele de mare concentrare și intensitate ale muncilor câmpului. Ceremonialul de nuntă este construit pe baza unor secvențe rituale bine definite: chemarea la nuntă, Împodobirea bradului, ospățul tinerilor (care avea loc numai În unele regiuni), aducerea bradului la casa miresei, bărbieritul mirelui, pregătirea miresei, sosirea mirelui la casa miresei, colăceritul, jocul bradului, iertăciunea, plecarea la cununie, masa mare, darurile și zorile. Nunta era un ceremonial public: chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin comparații mitice, calitățile și bogăția mirelui. Cei prezenți petreceau până la prânz, când brădarul pleca spre casa mirelui ducând o salbă de bani și cămașa mirelui. În unele zone, sâmbăta seara avea loc la casa mirelui și a miresei un ospăț al celor două grupuri de tineri, care marca despărțirea acestora de tineri și trecerea lor În alt tip de rol social. Bărbieritul mirelui avea loc duminică dimineața și marca Începutul pregătirii de nuntă: după bărbierit, el Își punea cămașa trimisă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
petrecerea. Mai multe rituri de propițiere și purificare marchează integrarea miresei În noua familie: Întâmpinarea cu pâine și sare, spălatul ceremonial pe mâini, aruncatul asupra mirilor cu boabe de grâu, trecerea miresei În brațele mirelui peste pragul casei, jucatul bradului. Ospățul, horele și cântecele durează toată noaptea. Petrecerea este Întreruptă de momentul darurilor, când, prin formule protocolare tradiționale, fiecare familie invitată prezintă darurile aduse, Însoțindu-le de urări și promisiuni de Întrajutorare. Spre miezul nopții, mirele și mireasa părăsesc nunta și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
preotul suprem se Însura cu o femeie, reluând În plan ceremonial nunta fecundatoare din Începuturi, acel hieros gamos care a dus la instaurarea ordinii cosmice, a fertilității și bogăției. d) Riturile de bucurie Închid ciclul ceremonial, de obicei printr-un ospăț comun. Un asemenea festin presupune prezența, alături de membrii colectivității umane, a figurilor divine, fie ele strămoși, duhuri benefice, divinități complexe. Din altă perspectivă, analizând diferitele activități ritualice asociate În cultura populară română unor asemenea schimbări calendaristice, I. Ghinoiu (1988) identifică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de iarnă sau mielul, În cele de Paște; b) pregătirea și consumarea unor alimente ritualice: cum ar fi turtele și colacii de o anumită formă (zoomorfe sau antropomorfe, cerc solar sau Încolăcit ca un opt), pregătiți special pentru colindători; c) ospețele ceremoniale: În forme moderate sau orgiastice, acestea celebrau fertilitatea și propițiau, prin consumul excesiv, forțele naturii să dăruiască aceleași roade și În anul sau momentul calendaristic ce urma să vină; d) așteptarea morților: În acest interval de „Între și Între
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rară/ Cu inim-amară,/ Și ea că te plânge/ Cu lacrimi de sânge,/ Iane, Iane,/ Caloiane!” (S.F. Marian, 1994, vol. II, pp. 323). Planul ceremonial, mult mai complex, se construiește În jurul unui rit de trecere (Înmormântarea), asociat cu rituri de sărbătoare (ospățul, colindatul și jocul), cu ofrande pentru lumea de dincolo (trimisul cojilor de ouă pe apă) și cu practici magice de fertilitate (stropitul, ruperea și aruncarea asupra ogoarelor a bucăților magice din păpușă, invocațiile). Pe de altă parte, actorii ritului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
excepționale, Încărcate de conotații malefice (S.F. Marian, 1995, pp. 266-269). Aceasta conduce la o succesiune de gesturi magice, cu scop fertilizator: spargerea statuii și risipirea peste ogoare, aruncarea În fântână sau pe apă, formulele propițiatorii. În final are loc un ospăț, acțiune ceremonială specifică sărbătorilor, deseori precedat de o colindare a satului care, asemenea traseelor din ceremoniile de iarnă, implică aducerea unui obiect cu valențe magice, performarea unor urări și obligativitatea darului: A treia zi, după ce l-au Înmormântat, adecă În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
preluat schema secvențială a riturilor de trecere și au aplicat-o În diverse tipuri de organizații. Astfel, În Întreprinderi au loc rituri de integrare și rituri de despărțire (la pensionare sau la plecarea În altă unitate). În același timp, micul ospăț colegial oferit de o persoană care tocmai a fost promovată reprezintă tot un rit de trecere polivalent, care afirmă atât comuniunea (vechiul statut), cât și desprinderea (integrarea În noua funcție). La rândul său, viața din mediul liceal sau universitar este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sociale. Trebuie menționat Însă că pentru Roberto Da Matta modelul ideal al procesiunii este cel religios, iar imaginea standard a paradei este cea militară. Pelerinajul nu intră În sfera lui de reflecție. Sărbătoarea și carnavalultc "Sărbătoarea și carnavalul" Sărbătoare, festival, ospăț, banchet, fiesta, carnaval, celebrare - În literatura de specialitate, termenii folosiți pentru a denumi această clasă ceremonială sunt variați și eterogeni. În esență, sărbătoarea apare ca o categorie integrantă, În care sunt apoi incluse diferite complexe ritualice care se individualizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
implică distracția (instituind astfel o rupere de regimul normal de muncă și sobrietate): acum au loc concursuri, dansuri, diverse jocuri, iar râsul și lipsa de griji sunt manifestări emblematice; d) În aceste momente se generalizează consumul excesiv de alimente și băutură: ospățul reprezintă esența sărbătorii (cu atât mai semnificativă În societățile arhaice, unde austeritatea și lipsurile dominau În marea parte a anului). Deseori, excesele alimentare sunt dublate de excese verbale, sonore (zgomote și muzică), figurative (măști, care alegorice) și comportamentale (extravaganța și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]