1,728 matches
-
vor fi vreodată. Ți-am mai spus că intenția mea este să rezolv acest incident fără vărsare de sânge, dar am impresia că pe ei nu-i interesează asta - vor doar ca problema să se rezolve o dată pentru totdeauna. Dacă ostaticii vor muri, vor face doar câteva fotografii și le vor da presei ca probă de netăgăduit că „niște bandiți fără suflet“ au atacat, au jefuit și au omorât niște nevinovați sportivi care nu le-au făcut nici un rău. — Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ar putea da o versiune diferită. În mod oficial, organizatorii vor argumenta că au făcut tot ce le-a stat în putere, că au angajat cei mai buni specialiști și că n-au precupețit mijloace și bani pentru a salva ostaticii, dar că, din păcate, au ajuns prea târziu, deoarece niște beduini sălbatici erau interesați doar să fure și să omoare... - Nené Dupré schiță un ușor zâmbet trist. - Ei manipulează presa, iar pe tine nimeni nu te va lua în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de care am nevoie. - Mecanicul veșnic jegos se apropie de hartă și arătă cu degetul un punct concret. - Noaptea asta ne vor parașuta în munți și vor reveni să ne ia după patru zile. Dacă reușim să-i eliberăm pe ostatici, o să-i ducem înapoi în Europa. Dacă nu, ne întoarcem în Angola. — De ce în Angola? — Acolo nimeni nu pune întrebări. Trec printr-un război civil și sunt destul de ocupați să se omoare unul pe altul... Apoi, după trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un război civil și sunt destul de ocupați să se omoare unul pe altul... Apoi, după trei sau patru luni mă voi ocupa de „Statul bătrânilor“. — Sper să nu mai fie probleme, dar în orice caz știi ce gândesc eu în legătură cu ostaticii: sau toți liberi, sau toți morți. — N-ai de ce să-ți faci probleme. — Ba îmi fac multe probleme, și tu știi mai bine ca oricine - îl contrazise englezul. Întotdeauna am avut încredere în tine, dar niciodată nu m-am încrezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
răsfiră pe o măsuță joasă și așteptă ca însoțitorii lui să se apropie. În asta se văd perfect puțul, palmierii, jaimele și mașinile - arătă. Dar se vede clar că nu e nici un loc unde-ar putea să-i ascundă pe ostatici, așa că cel mai probabil e că i-au dus în vreo peșteră din munții ăștia. — Nu cred că am avea nevoie mai mult de o zi ca să cercetăm toată zona asta metru cu metru... - spuse Julio, cel mai mare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să funcționeze - veni răspunsul simplu. Știu că ne aflăm aici și, din câte mi s-a spus sunt adevărați profesioniști, gata de orice. Ori îi învingem, ori ne putem considera morți. — Ne rămâne a treia cale... - remarcă Aisha. Să eliberăm ostaticii. — Cam târziu, nu crezi? Nu mai avem puț și nici un alt loc unde să mergem. Nu mai avem nici grădină și nici animale. Și am pierde pentru totdeauna singurul lucru care ne-a mai rămas, mândria de a fi tuareg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
buzele obrazul maică-sii. - Nu te mai necăji - o rugă. O să trecem noi și peste asta, dar ca să reușim, va trebui să ne apucăm de treabă chiar acum. De îndată se îndreptă spre celălalt capăt al peșterii, unde se aflau ostaticii, și întrebă pe un ton imperativ: Cine e Maurizio Belli? Cel mai tânăr dintre ei abia șopti: — Eu! Vino cu mine! — Unde? — Nu pune întrebări! Tonul său era atât de sec și tăios, că sărmanul băiat aruncă doar o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dintr-o parte în alta a munților, repetându-se într-o mie de ecouri, îl obligă să ciulească urechile. — Ce a fost asta? întrebă în cele din urmă. — O împușcătură. A trecut timpul stabilit și fratele meu a executat primul ostatic. În fiecare zi o să omorâm unul. — Sălbaticilor! — Până la venirea voastră niciodată n-am făcut rău nimănui - îi răspunse. Vrei să te întorci în peșteră? Băiatul, îngrozit, negă cu un gest hotărât din cap. — Bine!... - insistă tuaregul. În cazul ăsta, rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
suferință. — Dar se presupune că am venit să salvăm oamenii, nu să-i lichidăm. Nu puteam să-l luăm cu noi și, apoi, nici n-am fi putut rămâne aici să-l îngrijim. Dacă lepădăturile astea au început să omoare ostatici, de ce n-ar fi putut fi ăsta cel dintâi? — Pentru că vezi bine că nu a fost - răspunse sud-africanul cu acreală. Și nu-mi place să omor prostește pe cineva care nu mi-a făcut nimic și, pe deasupra, mai e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că astăzi am văzut vulturi, hiene și șacali. Asta pare o grădină zoologică, nu ultimul colț din Tenere. — Da, am văzut și eu, dar se pare că îi atrage mirosul stârvurilor. Ce fel de stârvuri? Bănuiesc că cele ale cadavrelor ostaticilor. — Păi, dacă ostaticii sunt deja stârvuri... noi ce dracu’ mai căutăm aici? Încercăm să-i eliberăm pe cei care mai sunt în viață. Dacă a mai rămas vreunul. După părerea mea, nu cred să mai fi rămas vreunul, fiindcă vulturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
văzut vulturi, hiene și șacali. Asta pare o grădină zoologică, nu ultimul colț din Tenere. — Da, am văzut și eu, dar se pare că îi atrage mirosul stârvurilor. Ce fel de stârvuri? Bănuiesc că cele ale cadavrelor ostaticilor. — Păi, dacă ostaticii sunt deja stârvuri... noi ce dracu’ mai căutăm aici? Încercăm să-i eliberăm pe cei care mai sunt în viață. Dacă a mai rămas vreunul. După părerea mea, nu cred să mai fi rămas vreunul, fiindcă vulturii ăștia zboară peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe locuitorii lor să rabde de sete câteva zile pe an ca să învețe să prețuiască ceea ce au. Dar să continuăm... - adăugă. Să presupunem că suntem de acord să predăm jumătate din armele și munițiile noastre. Ce altceva mai vrei? — Un ostatic. Sam Muller îl privi îngrozit. — Altul? — Unul foarte special, care să ne risipească orice îndoială privind eventualitatea unui nou atac. — Nu te gândești la...? — ...Mecanicul. - Răspunsul veni însoțit de o înclinare din cap: Exact! — Fugi de-aici! — E o propunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ne-am hotărât. — Te întorci la puț? — În mod sigur nu. Locul acela nu mai are nici un viitor. În realitate, niciodată n-a avut... Vru să mai adauge ceva, dar se întrerupse văzând că de după stânci apăru grupul format din ostatici, maică-sa și soră-sa... - Iată-i! exclamă. Întregi și nevătămați. — Slavă Domnului! Pilotul se duse să le strângă mâna și să-i îmbrățișeze pe cei ce păreau idiotizați, deoarece se aflau afară din peșteră și la câțiva metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
meargă la spital, după moartea domnișoarei Botescu ! Dar Muti, deși teribil de afectată de pierderea prietenei ei, la munca de spital n-a vrut să renunțe ! Papa a trebuit să accepte și, de altfel, a și fost, foarte repede, luat ostatic de germani. Cine știe cine l-o fi denunțat că era prieten cu Jorj Athanasiu, ministrul liberal ! Când era foarte pornită, Muti spunea că denunțul trebuie să fi fost opera domnului Ialomițeanu. Pentru că Papa nu făcuse cu adevărat politică ! în schimb alții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în mijlocul camerei. Uite, a spus la sfârșit, arătând cu vârful cizmei mormanul de hârtii de toate calitățile, umplute de cele mai diverse scrisuri. Uite, i-a spus lui Papa, toate hârtiile acestea sunt denunțuri ! Cum să nu vă fi luat ostatici, cu atâtea denunțuri primite, tot de la dumneavoastră, tot de la români ? Și, de fapt, pe cele mai multe dintre ele nici nu le-am luat în seamă ! Asta i-a spus ofițerul german lui Papa. Papa nu a mai trăit destul ca să vadă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
EminescuOpXIV 83} Campanie romeică fără În anul următor (1187) sămânța cea rea a neprecauțiunii împărătești rodi pe deplin, succes în a[nul] 1187. căci el lăsase teatrul războiului din Moesia fără nici o garnizoană și nu îndatorise populația de-a-i da ostatici cu de prisos. Frații Asan și Petru, întăriți prin cumani din partea de loc în care mai târziu se-nființă Moldo-Valahia, întemeindu-se cu încredere pe oștirea lor de luptă, disponibilă, și cu de prisos, nu se mai mărginiră a se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trecut. Trei luni împresură în zadar mica cetățuie Lovițos, deși nu lipsi de a-și da toată osteneala pentru a o lua și în totului tot se alese numai cu câștigul că prinse pe soția lui Asan și că primi ostatic pe fratele al doilea al acestuia, anume Ioan (Ioannitius, Kalojoannes). Deși cestiunea acestui război stătea acum mai rău decât oricând și cerea o desfășurare de puteri mai mari din partea bizantinilor, totuși împăratul întrerupse {EminescuOpXIV 84} și de astă dată campania
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căpăta de la acesta. Între acestea Petru ridicase ca tovarăș de guvern și părtaș al puterii sale pe fratele său mai mic, Ioan (ce-i ziceau și Ioannitius și Kalojoannes) care scăpase în patrie din închisoarea de la Constantinopole, unde stătuse ca ostatic, și nu stătea întru nimic îndărătul fratelui său Asan în privirea urei împrotiva romeilor și a furiei de a-i persecuta. Această stare de lucruri Ivanco o aduse la cunoștința împăratului Alexie Angelos și-l îndemnă să trimită oaste și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui și de-a asculta de dânsa. Sfentislav fusese de copil încă exilat și închis la Niceea împreună cu mumă-sa, iar când mumă-sa primi libertatea și se întoarse în țară pe baza învoielii încheiate cu Terteres, el rămase ca ostatic la romei și numai după mijlocirea patriarhului bulgar, Ioachim, carele, folosindu-se de ocazie favorabilă, puse cuvânt bun pentru dânsul pe lângă împăratul, el își recâștigă libertatea și învoirea de a se întoarce la casa părintească. Acest tânăr, care în urma pribegirii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în mână; dar cât de nestatornici sânt sorții războiului avea să vază Carol Robert în persoană. Voievodul român, Mihail Basarab, își plătea într-adevăr regulat tributul de vasal cătră Ungaria și oferi regelui spre siguranță chiar pe fiul său ca ostatic. Totuși regele, după impulsiunea voievodului Toma al Ardealului, care voia să-și lărgească teritoriul, deschise ostilitățile contra Valachiei deja în anul 1323, intrând fără motiv binecuvântat în țară în fruntea unei oștiri puternice și încunjurat de cei mai mari demnitari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de Simontornya, magnați unguri, demult nepriitori regelui lor, esploatînd învingerea pătimită la Nicopoli, ridicară contra lui flamura răzvrătirii și cercară a-l răsturna din scaun, Mircea li se prinse tovarăș, ba chiar fiul său natural, Vlad, pe care-l trimisese ostatic la Buda pentru a chezășui fidelitatea sa cătră Ungaria, fugi din locul său de exil și încercă să se strecure în Polonia, dar în fugă a fost prins de familia de neam Thurzo de Bethlenfalva, ce-și avea moșiile în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de regulă se gerau ca pretendenți, una pentru a ține la-ntîmplare în eșec pe părinții lor, apoi pentru a putea cîstiga o partidă în țara mai mică. Pentru acest cuvânt se vede că regele Sigismund a oprit la sine ca ostatic pe Vlad, cel mai mare fiu nelegitim al lui Mircea, și cu bună samă tot pentru acest cuvânt Vlad, izbutind să fugă la Constantinopol, a fost bine primit și îmbrățișat la Curte, dîndu-i-se chiar un post în garda împăratului bizantin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
frații lui cel mai mare și după dreptul public singurul pretendent legitim al tronului, merse la Constantinopol, făcu legământ de amicie cu împăratul romeic Emanoil II Paleologul, luă de nevastă pe-o nepoată a acestuia, fiica despotului Theodor, dădu împăratului ostatici pe frate-său Kasîm și pe soră-sa Fatima și se așeză cu reședința la Adrianopol, întinzîndu-și domnia preste toate cuceririle osmane din Europa. Cei doi frați și rivali ai lui, Isa și Mahomed, cuceriră pe sama lor posesiunile turcești
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în anul 1414 soli proprii la Curtea din Adrianopol, ceru și căpătă pace, încheie despre aceasta un tratat, se îndatori să plătească un tribut anual în feliul și după măsura pe care le va dicta Mahomed însuși și trimise ca ostatici pe doi fii ai săi și trei fii de boieri mari. Pe solii de pace valahieni, sârbi și bulgari și de alte neamuri sultanul îi primi cu multă distincțiune, blîndeță și seductoare prietenie, îi invită la ospețe strălucite, le închină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la sfârșitul vieții și al domniei, Mircea cel Bătrân n-a susținut bătălia cu turcii, acceptând condițiile de pace, recunoașterea ca vasal al sultanului și haraciul de 3000 de galbeni, precum și obligația de a-și duce fiul la Adrianopol, în calitate de ostatic și garant al politicii filootomane a părintelui său. Moartea lui Mircea cel Bătrân, la 31 ianuarie 1418 a sfârșit o filă din istoria relațiilor româno-otomane. Răscoalele din Rumelia și Anatolia, care vor izbucni către perioada de sfârșit a domniei lui
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]