1,607 matches
-
și un suport al profundei mele nostalgii. Pe plan emoțional eram În situația unui om, care, pierzând o femeie, rudă apropiată, Își dă seama - prea târziu - că din cauza unei leneveli a sufletului omenesc drogat de rutină, nici nu s-a ostenit s-o cunoască așa cum ar fi meritat ea pe deplin, nici nu i-a arătat clar dovada afecțiunii lui, de care atunci nu-și dădea seama și care pe urmă a rămas nedezvăluită. Mă usturau ochii meditând lângă foc, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
știe despre o țară Îndepărtată pe care nimeni n-o cunoaște. Curios, nu eram foarte popular printre colegii mei. Nici măcar o dată În cei trei ani petrecuți la Cambridge - repet: nici măcar o dată, n-am vizitat Biblioteca Universitară, nici măcar nu m-am ostenit să aflu unde e (acum știu unde este noul ei loc) sau să aflu dacă există o bibliotecă a colegiului care Împrumută cărți pentru acasă. Chiuleam de la cursuri. Fugeam la Londra sau În alte părți. Întrețineam mai multe legături amoroase
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
muncă forțată de la Solovki sau din temnița Lubianka. Rosti cutremurat de groază numele lui Ejov și Iagoda, dar uitase complet de predecesorii lor, Urițki și Dzerjinski. Deși odată cu trecerea timpului Învățase să judece mai corect problemele sovietice contemporane, nu se ostenea să-și reconsidere ideile preconcepute din tinerețe și Încă mai vedea În scurta domnie a lui Lenin, un fel de strălucitor quinquennium Neronis. S-a uitat la ceas, eu m-am uitat la al meu și ne-am despărțit, iar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Grünewald se petreceau lucruri ciudate. Vederea unui schelet de pat din fier care-și expunea anatomia arcurilor În mijlocul unei poienițe sau prezența unui manechin de croitorie negru, lungit sub un gherghin Înflorit, te făceau să te Întrebi cine oare se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără poteci. Odată am descoperit o oglindă grav mutilată, dar Încă promptă, plină de reflexii silvestre - de parcă s-ar fi Îmbătat combinând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Știu, "Capul plecat sabia nu-l taie", spune el cu durere. Altfel nu pot face... De vă surâde pacea în genunchi, liberi sunteți să alegeți. Dar cătați-vă alt domn. Eu, pâș-pâș, mă duc la Putna să mă culc... Sunt ostenit, tare ostenit, adaugă, apoi se duce la fereastră și privește cerul însângerat de ultimele raze ale apusului ce coboară dincolo de coline. Mă gândesc la cei douăsprezece mii de oșteni juruiți de Cazimir. Mi-i dă?... Nu mi-i dă?... Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chiar... Dar a crezut în misiunea lui. S-a lăsat bătut în cuie. Fără suferință, nici mântuire n-ar fi fost... A crezut... Și a înviat. Du-ți crucea până la capăt, Ștefan al Moldovei, și vei fi mântuit! Acu, ești ostenit, ostenit... Te-ai rătăcit olecuță. Când ai pierdut tot, tot, îți mai rămâne ceva: speranța în tine. Să n-o pierzi. Te vei regăsi. Te știe o țară, Ștefan al Moldovei nu e omul să se dea bătut. Să sălășluiești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă pună la încercare, fostul meu coleg de grupă Toma Pavel: „Spinoza”, răspund eu prompt; el râde aprobator; râd și eu, mândru că am nimerit-o; și 2) dormitorul părinților, din locuința de pe Florilor, unde, întors de la facultate, mă așez ostenit pe un scăunel, lângă vechiul aparat de radio „Philips”, care tocmai transmite o sonată pentru violoncel de Bach, în interpretarea lui Pablo Casals; sunt singur, părinții lipsesc, nu-s acasă; în cameră, deși afară e cald, e puțin răcoare, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trebui. De aceea avem copii și tineri vopsiți în cap de toate culorile. Că nu se învață și suntem prea comozi. Ne-am învățat să ne scuzam în tot felul și să dăm vină pe alții. Nu vrem să ne ostenim, să dăruim cu dragoste, să punem suflet, să facem ceva bun și frumos ca să-L bucurăm pe Dumnezeu. Acolo, la acea peșteră, se mai păstrează și azi locul. Este marcat cu o stea de argint și în mijlocul ei poți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
milenari, de pe vremea Mântuitorului. Au o circumferință de vreo 6 m, o coaja groasă și ramuri puternice. La mijloc sunt găunoși, parcă ar fi scorburi. Ramurile au fructe, măsline. Sunt foarte bătrâni, de mii de ani. Se vede parcă-s osteniți de povară anilor care le-au măcinat puterea și rezistența. Cu toate acestea, ramurile ce cresc din coaja lor milenara sunt inca purtătoare de rod. în această grădină sunt o mulțime de flori minunate și de toate culorile. Au un
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim într-un loc, acolo unde a rămas întipărita în zid Palmă Domnului. Lumea se închină, săruta, pun și ei mâna în acel loc din zid. Cugetam adânc, vedem cu ochii sufletului pe Domnul ostenindu-Se din greu pe Drumul spre Golgota. Mulțime multă, convoi mare L-a însoțit pe cale. Erau, desigur, multi care-L urau pe Domnul, îl loveau, îl scuipau, îl împingeau cu multă ură și răutate. Dar printre aceștia, răi și nedrepți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
înălțimea unui om și cam de 1,50 m de lata cu un gemuleț mic spre răsărit. Foarte simplu, nici pat, nici masă. Avea doar din piatră că un pat pe care dormea. Și foarte putin dormea. Mai mult se ostenea cu rugăciunea. Dormea pe piatră, mânca rădacinoase și fructe din pădure și haină aspră purta. Dar avea credință, măi ceva că aurul. Și așa, cugetând la viața lui, ne rugăm să ne ajute și nouă să fim mai credincioși, mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
să poată udă, pentru că de fiecare dată îi ieșea un om în cale care-i cerea apă de băut. Lot îi dă să bea iar acesta, după ce își astâmpăra setea, restul de apă îl varsă. Treizeci de ani s-a ostenit Lot astfel. într-o zi s-a dus la Avraam și l-a întrebat ce să facă, pentru că omul acela îi stă în cale. Avraam i-a spus: „Nu-i mai da! Cel ce-ți cere de băut este diavolul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ziua alergăm în toate direcțiile, parcă ne mâna cineva să nu mai avem timp să privim în sus la Tatăl. Poate și El se miră de ce alergăm după multe în zadar. Doar El se îngrijește de noi. Noi să ne ostenim doar cu poruncile Lui. Dar uităm uneori și de noi. în acel zid sunt mii și zeci de mii de biletele sau acatiste, aș zice eu, în crăpăturile lui. Fiecare caută să-și pună un mic bilet unde au scris
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mai catari puțin. De voiești încerci și Domnul te ajută. Se spune că aceste trepte au fost făcute de un singur călugăr, care a lucrat la ele peste 50 de ani. Cred că-i un sfânt cel ce s-a ostenit și a făcut aceste trepte. Domnul fie binecuvântat și călugărului să-i dea cunună în împărăția Să! Loc în Rai să-i facă. Era luna și frumos și încet-încet am inceput urcarea. Noi n-am fost pregătiți să fi luat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
bolnav. Dar la televizor ai timp cel putin o oră din 24. Restul îl omorâm cu altele pentru trup. Am ajuns comozi și mai trândavi. Din mândrie. Bine ar fi să nu mai dăm vină pe alții și să ne ostenim cu ce ne este de folos. Cu osteneală și milostenie împletite cu dragoste se câștigă cunună! Ultima zi de pelerinaj (Sâmbătă) Dimineață am fost la slujba la Sfanțul Mormânt al Maicii Domnului, între orele 6 și 8. Ne-a dus
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vină nu-I găsesc, Si strigă, jurând de rău: „Piară Omu-acesta rău! Că Se face Dumnezeu, Și-ntr-a noastră Lege mare Vrea să facă strâmtorare.” Servitori fără de minte îl dezbrăca de vesminte Și cu biciul îl lovesc Până când îl ostenesc Din spini cunună-I împletesc Și pe frunte I-o tocmesc, Peste obraz îl lovesc Și tare îl batjocoresc. Iisus Crucea o ducea Și, de slab, se-mpiedica, Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ. Față Lui, de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de credincioși. Ei cânta împreună, Slăvind « Jertfă Domnului Hristos » E bucurie-n suflet, Și mare sărbătoare, Aduc și darul lor, Prinos de mulțumire Domnului Hristos. Ce gândesc 27.03.2006 Oare cât trăiesc La ce ma gandesc ? De așa mă ostenesc. Am gândit vreodată eu Când mor, cu mine cât iau ? Viat-i scurtă pe pământ, Si se duc zile pe rând. Se duc și se grăbesc, Eu cu ce mă pregătesc ? Fapte bune de-as lucra, Mântuire aș lua. Sufletu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nu ni se rătăcească bagajele și aveam pentru fiecare vești, corespondență și câte un pachețel de "acasă". În cadrul pregătirii de la Direcția Personal mă interesasem de fiecare în parte ce știa, ce studii avea, ce calificative obținuse în anii anteriori. Fiind ostenit de pe drum, nu aveam acuitatea vizuală necesară pentru a le distinge culoarea reală sau ipotetică a ochilor, căprui, negri, verzi sau "albaștri", dar bănuiam, având în vedere o ambasadă socialistă dintr-o țară cu dictatură militară, că predominanți trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
stâlp, într-un peisaj întunecat de ceață, ca un însemn, o realizare tehnică virtuoasă, se citește și cu sufletul de acasă; un deal, domol, străbătut de o cărare, mai mult ghicită decât văzută, te cheamă acolo, tot acasă. Copaci triști, osteniți de freamăt. Ochi patetici sub cușma de astrahan; fețe de bătrână, care, ascunse sub broboadă, par a-ți aminti de un anume semn, de care te cercetează, dacă îl mai știi. Tăcutele portrete ale pământului lui Potârniche sunt tăcutele povești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Evanghelistului Luca: «Acuma, Doamne, lasă pe robul Tău să plece în pace» (Lc. 11:29)”. Colectivul de la Facultatea de Teologie, prin vocea profesorului Vasile Loichiță, spunea, puțin după moartea lui,: „Fie această postumă recunoaștere din partea facultății de pe catedra căreia a ostenit, o suplinire a repedei uitări care ne revine aproape fiecăruia din noi, - într-un chip mai mult sau mai puțin meritat, - după adormirea noastră! Odihnă în pace!”, iar „Cuvântul preoțesc”, în numărul dedicat de această dată morții blândului mitropolit edita
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
unic proclamat de undeva de sus. Desigur, nu același adevăr ca mai înainte, dimpotrivă, poate chiar opusul acestuia. Adevărul însă trebuia să fie unic și enunțat în mod imperios. Veniseră acolo ca la biserică. Marii preoți ai gândirii românești se osteneau să le comunice cam ce trebuie să gândească. Cum să nu le fie recunoscători? Iar la biserică se îngenunchează. Nu e nici o rușine, nu-i așa? Cotidianul, 1-2 decembrie 2001 Cum să devenim optimiști în timpul iernii — Prea vă place să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
România. La Neptun, președintele Iliescu a ținut un alt tip de discurs, mai puțin liberal, mai social-democrat și mai potrivit cu situația reală în care ne aflăm. Nici măcar în economie liberalismul absolut nu e un panaceu universal. Nu, probabil că eram ostenit și n-am înțeles eu bine ideile prim-ministrului. Nu se poate ca țara noastră să fie condusă de doi oameni ale căror idei se opun și se contrazic, creând în felul acesta o confuzie generală ce nu poate fi
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
prin doar cîteva fraze, a reușit să facă ordine într-o lume a fotbalului avidă de consilierea sa. Nu cunoștea amănuntele problemei pe care credea c-a rezolvat-o, iar Octavian Știreanu, Corina Crețu și ceilalți nu s-au prea ostenit să-l pună în temă. După cum nimănui nu i-a trecut prin cap să-i atragă atenția că, știți, șefu’, n-ar fi tocmai bine să se afle prin străinătățuri că vă băgați, pardon, unde nu vă fierbe oala, abia
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cu o nespus de inteligentă tratare cultă a metaforei țărănești: " Eu m-am vechit, m-am veștejit și ca florile de brumă m-am ofilit, soarele m-au lovit, căldura m-au pălit, vânturile m-au negrit, drumurile m-au ostenit, zilele m-au vechit, anii m-au îmbătrînit, nopțile m-au schimosit și, decât toate mai cumplit, norocul m-au urgisit și din dragostele tale m-au izgonit; iară acesta nou, vios, ghizdav și frumos, ca soarele de luminos, ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]