1,637 matches
-
vrei să aduci câteva încoace? Eu o să caut niște hârtii. O parte din mine voia să spună: dar n-o să vină cineva dacă aprindem focul, n-o să cheme cineva poliția? Dar n-am făcut-o în parte pentru că eram prea ostenit și-n parte pentru că simțeam că încep să pricep cum stăteau lucrurile cu ne-spațiul -nu venea nimeni niciodată. În pofida îngrijorării mele în privința lui Ian, încercam un sentiment reconfortant la ideea că voi dormi din nou în același loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fâșii mototolite ore întregi, încercând să văd altceva în afară de hârtie și litere, dar n-am văzut altceva pentru că nici nu era altceva. Veni ora prânzului și mi-am amintit că n-am mâncat nimic toată ziua. Corpul meu era prea ostenit ca să se dea în spectacol pe tema asta, dar problema se resimțea sub forma unei dureri surde cu garnitură de greață pe margini. Am ignorat-o. Scout și Fidorous aduseră înăuntru un motostivuitor pe care se aflau două blocuri dreptunghiulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cadă. Rowe ocupa două camere - un dormitor și un salonaș - la primul etaj al unei case a cărei proprietăreasă, doamna Purvis, rămăsese și ea locului. Doamna Purvis Îi făcea și menajul. Îi Închiriase camerele gata mobilate, așa că Rowe nu se ostenise să le aducă vreo schimbare. Trăia ca un om care-ar fi poposit Într-o oază În plin deșert. Aproape toate cărțile de pe rafturi proveneau de la anticariat sau din biblioteca publică a cartierului, excepție făcînd David Copperfield și Magazinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu atîta seriozitate. Celălalt se uita la el, posomorît. Rowe Încercă să risipească norii: — Presupun că e o chestiune de principiu. Hai s-o lăsăm baltă și să mai beau o ceașcă de ceai. Mă duc după ceainic. — Nu te osteni. Aș vrea să discutăm... N-a mai rămas nimic de discutat. Și nu-i nici o osteneală. Străinul Își curăța unghiile, sub care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
broșuri despre problemele tineretului și ale muncitorimii, despre Europa și despre Dumnezeu. Toate ferestrele erau Închise, iar cînd Digby dădu la o parte perdeaua murdară, zări un pat În neorînduială - pesemne că Poole se odihnise puțin și nu se mai ostenise să facă patul. Apa din robinet se scurgea Într-un lavoar; un săculeț pentru burete atîrna de tăblia patului; Într-o cutie de conserve, În care fusese cîndva pastă de langustă, erau acum lame de ras uzate. Odaia era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
numele nu ți-l cunoști! Spunînd acestea, rupse o bucată dintr-un ziar și i-o Întinse lui Digby: Privește, e fotografia dumitale, fotografia unui asasin! Du-te și reflectează la asta! Era chiar fotografia pe care Digby nu se ostenise s-o privească. Afirmația doctorului i se păru absurdă. — Asta nu sînt eu! spuse el. — Du-te și privește-te-n oglindă. Pe urmă, vei Începe să-ți aduci aminte. SÎnt multe lucruri de care trebuie să-ți amintești. — Doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dintre cele cinci cărți ale lui Moise. . Titus Oates (1649-1705), conspirator și aventurier englez. . Damien (1840-1889), misionar belgian care a acordat asistență leproșilor din Arhipelagul Hawaii. . „Fiindcă Orfeu e Orfeu: metamorfozat În el Însuși N-are nici un rost să ne ostenim Să-i căutăm vreun alt nume. O dată pentru totdeauna, Orfeu e Orfeu cînd cîntă...“ (Rainer Maria Rilke) . Semnale care indicau apropierea avioanelor inamice. FILENAME \p D:\carti\Ministerul groazei\Surse\Operat\G Greene, Ministerul groazei.doc PAGE 45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ele dispăruse. Aflam constelații de mică pe plafonul celest, unde mii de care se Întreceau ca pe vremea Romei antice. O pastilă efervescentă risipindu-și ceața translucidă În pahar Înfățișa În sens invers episodul separării pământului de ape. Când vertebrele osteneau, o Întoarcere spre antipozii camerei Îmi dezvăluia alte miracole. Tabloul reprezentând o vază cu trei crizanteme galbene, așezată pe o masă veche, alături de-o fâșie de mătase, spunea povestea unui han lyonez unde neguțătorii medievali de stofe se opreau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Adolescenții ăștia mototoli, care n‑au nimic altceva în cap, își plâng hainele distruse pentru că o să mai dureze multă vreme până când își vor convinge părinții să le cumpere din nou pantaloni și fuste la modă. Pentru asemenea incapabili s‑a ostenit Sophie. Dar a făcut‑o în primul rând pentru ea însăși. Vestiarul sălii de sport, care trăsnește a transpirație și a gaz, trebuie renovat complet. Elevii ultimei clase de liceu nu profită cu nimic din asta, fiindcă renovarea va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
făcut de râs. Dobitocul citea Înainte, poate pentru că-i era greu să-și audă vocea și să și Înțeleagă ceva, poate fiindcă spera că e doar o scenă mai aiurea, că până la urmă tot Între coapsele fetei primarului o să se ostenească el. Totuși, Încheindu-și lectura și privind buimac fețele roșii de hohot ale tovarășilor, a Înțeles. S-a rușinat, s-a necăjit și, peste câteva ceasuri, s-a Înfuriat de-a binelea. A adunat Încă doi gealați și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
starea de sănătate a amândurora: mamă și făt. Iar bunica G. umbla pe drumuri: A vorbit cu toți cardiologii pediatri din țară și nimeni nu i-a dat nici o speranță. A apelat la eventualii sponsori amintiți, nimeni nu s-a ostenit nici măcar să răspundă, doar nu era în ajun de alegeri, ca să-și facă propagandă. Vreo doi i-au spus să nu aștepte ceva că poate, eventual, primi de la unul personal cel mult 100 €. Astea sunt partidele, ce să-i faci
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
3.Scrieți o compunere cu început dat: „Stelele păliră, pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată (Emil Gârleanu, Fricosul) Alegeți un titlu potrivit. Fetica Tudor Arghezi Ce duh ai și ce putere. Să-mpletești ceară cu miere. De la floarea din grădină. Ostenită de albină? Tu aduni de pe meleaguri. Pentru stupi și pentru faguri. Pulberi, rouă, stropi și leacuri, Poate că de mii de veacuri. Ca din lână, ca din ace. łeși rețeaua de ghioace. De celule-n care pui Mierea dulce și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și scut în veșnicele sale bătălii, sub stindardul Legiunii Arhanghelului Mihail. Legământul primilor legionari, punctul 83, cărticica șefului de cuib: „În dimineața zilei de 8 noiembrie 1927 ne-am dus la sediul nostru din Iași, și câțiva care s-au ostenit au venit și din alte părți. Nu mulți la număr, dar puternici în credința noastră neclintită în Dumnezeu și sprijinul Său, puternici prin hotărârea și încăpățânarea noastră de a sta neclintiți în mijlocul oricărei vijelii, puternici prin dezlegarea noastră completă de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cereau să petreacă multe ore la telefon în intimitatea biroului și chiar să facă o dată o călătorie la Londra în timpul nopții (plecând fără să-și ceară scuze sau să dea vreo explicație oaspeților lui). Între timp, Beatrice nu s-a ostenit să se întreină cu rudele soțului ei și îi lăsa singuri în cea mai mare parte a timpului, retrăgându-se în dormitorul ei sub pretextul unei migrene de care suferea periodic. Și astfel, Godfrey, Mildred și Tabitha, așa cum poate ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta.) Și după ce el și-a părăsit postul și Dorothy i-a luat locul, ea i-a spus clar că nu se putea bizui pe el, în acea etapă, pentru a se ocupa de fermă în lipsa ei. Fără să se ostenească să-și consulte soțul, a dat un anunț pentru angajarea unui administrator și George s-a pomenit că devenise efectiv inutil. Între timp, Dorothy s-a pus pe treabă. Profitând de relațiile din Parlament ale vărului ei Henry (în ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de investigații sporadice, a reieșit că informatorul fusese un fizician egiptean proeminent cooptat recent în programul nuclear irakian. Dornic să intre în grațiile noilor patroni, repetase această bârfă după ce o auzise într-o conversație dintre doi colegi; dar nu se ostenise să afle dacă era corectă sau nu. Deși irakienii au fost furioși să descopere că au fost induși în eroare, fizicianul era prea prețios ca să fie lichidat și nu s-a mai făcut nimic în privința asta. Mark însă avea alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doctorul Gillam și de doctorul Bishop în primele ore ale dimineții, acum era în afara oricărui pericol și vor putea să-l externeze curând. Probabil că în mod normal aș fi fost uimit de aceste dezvăluiri, dar m-am pomenit prea ostenit ca să mă ridic la înălțimea situației: chiar și când mi-a spus că Graham era să fie ucis în timp ce încerca să facă un documentar despre Mark Winshaw, nu mi-a provocat nici râsul nici indignarea. Pur și simplu am adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
orașului. Prin acest giulgiu cenușiu uruitul familiar al traficului Londrei pătrundea persistent, dar cu un efect înăbușit, straniu. Michael se desprinse de fereastră și se așeză în fața ecranului televizorului care pâlpâia în liniște. În cameră era întuneric, dar nu se osteni să aprindă lumina. Luă telecomanda și schimbă alene de pe un canal pe altul, stabilindu-se în cele din urmă la un buletin de știri pe care-l urmări câteva minute plictisit, fără să înțeleagă, vag conștient că pleoapele începeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a alcătuit una nouă; a renunțat la prieteniile de altădată și și-a făcut altele noi; și îndată ce a avut prieteni și soldați care erau ai lui, a putut, pe o temelie ca aceasta, să înalțe orice construcție; s-a ostenit mult ca să cucerească puterea și prea puțin ca s-o păstreze. CAPITOLUL VII Despre principatele noi care se cuceresc prin armele și prin favoarea altuia Acei care numai printr-o soartă norocoasă, din simpli particulari devin principi, reușesc să obțină
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Îi scrise deci lui Giovanni Fogliani, că, întrucît stătuse mulți ani departe de patrie, voia să vină să-l vadă pe el și orașul lui, și într-o măsură să ia cunoștință de averea lui; și cum tot timpul se ostenise pentru altceva decît pentru a dobîndi cinste și onoare, voia acum, pentru ca toți concetățenii lui să vadă că nu-și cheltuise timpul zadarnic, să vină cu cinstea cuvenită și însoțit de o sută de oameni călare, din care unii prieteni
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
be... beau cu tineee un paaa... pahar... Daaa de unde daaacă nu-i? Dacă nu-i, nu bem și pace. Nuuu merge trea... treaba așaaa. Du-te laaa Prispă... Lasă pe mai târziu, Toadere. Acum culcă te și dormi, că ești ostenit. Euuu vreaaau să fac cin... cinste. Vreauuu să beauuu cu ne... nevasta meaaa. Sunt trudită și eu și... Dacăăă... dacă nu teee duuuci, mă supăr foooc! Așaaa ca nici... niciodată! Văd că n-o pot scoate la capăt cu tine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
iar „chiaburii să pună mâna pe coarnele plugului, că prea au huzurit!” Atunci să vezi cum toți prăpădiții ajung oameni mari și dau cu biciul în tine! Mă tem că ai dreptate, Toadere... În ziua aceea, Toaibă tocmai se întorsese - ostenit peste măsură - de la semănatul păpușoiului și își spăla praful adunat peste zi. Bade Toadere! Bade Toadere! - s-a auzit strigat la poartă. Ce-i, Cotârlă? Cine mă mai cheamă? Tot aceala care te-o anchetat... „Cum se vede treaba, omul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de repede. A bătut în poartă. Femeia a ieșit îmbrăcată gata, de parcă ar fi știut pentru ce a venit el. Eu am să alerg cât pot mai repede, ca s-o ajut pe Maranda. Tu vino încet, că îi fi ostenit venind încoace. Mărunțică, cu o legăturică de buruieni în pestelcă, a pornit cu pas grăbit spre casa lui Toaibă... Îndată a înghițit-o întunerecul. „De-ar ajunge la vreme! Oare Maranda mai poate de durere?” - gândea în timp ce pășea șchiopătând pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
impulsului ce am dat culturii naționale prin însemnata donațiune ce am făcut acestei instituțiuni». O asemenea distincțiune din partea celor mai alese personalități culturale ale neamului, sunt și sin gurele mulțumiri la care pot năzui toți acei care, înconjurați de singurătate, ostenesc în munca tuturor ceasurilor lor, și dăru iesc cu fața spre viitor, agonisita tuturor strădaniilor lor. Mișcat adânc de așa de frumoasa atențiune a A cade miei Române, mă grăbesc să vă exprim atât D voastră câ t și tuturor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei, era așezată lumea mea. Alunec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]