5,719 matches
-
zuilen), Țările de Jos au putut, în felul acesta, să mențină un climat de pace în rândul populației, grație formulelor de coexistență care au dus treptat la o fuziune a elitelor. Austria, care a fost împărțită în două tabere înarmate ostile în anii ’30 și a traversat o perioadă de război civil înainte de Anschluss-ul hitlerist din 1938, a cunoscut un asemenea proces de coalescență a elitelor în anii care au urmat celui de-al doilea război mondial. Rezultatul a fost „o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dezbinare la unitate consensuală este convergența elitelor. Mai multe facțiuni aflate în competiție conflictuală descoperă avantajele unei largi coaliții, care le permite să mobilizeze sprijinul electoral al unei majorități stabile de alegători și să-și protejeze astfel interesele împotriva facțiunilor ostile sau disidente prin controlul puterii executive. Înfrângerile electorale succesive pot convinge elitele aflate în minoritate că, pentru a evita excluderea permanentă de la putere, ele trebuie să-și modereze pozițiile politice și ideologice și să-și asigure o largă bază electorală
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
discipolilor săi, dispar în mod prioritar. Copiștii creștini au alte griji, mai importante decât salvarea acestor volume sub versiune. Platonismul și stoicismul, revendicate uneori de Părinții Bisericii ca înțelepciuni propedeutice, pregătitoare, pentru creștinism, beneficiază de un avantaj asupra concepțiilor realmente ostile idealului ascetic catolic. Și apoi, cartea antică servește ca exercițiu mnemotehnic accesoriu, într-o epocă în care primează oralitatea și transmiterea verbală. Discursul evanescent, neconsemnat de scribi ori de copiști, este pierdut pentru totdeauna. Așa s-a întâmplat și cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aceleași scopuri: aceasta constă în a da trupului un rol paradoxal pentru că ea presupune negarea cărnii prin afirmarea ei absolută. Platonicienii thanatofili contra platonicieni biofili. Prefigurare a vicleniei rațiunii hegeliene... De unde o serie întreagă de îndemnuri la a consuma materia ostilă din această lume: iubire sexuală, voluptăți fizice, senzualitate fără margini și dereglare rimbaldiană a tuturor simțurilor. Numai epuizarea propriei substanțe, cheltuirea exacerbată, economia libidiană consumată într-un fel de potlatch, într-un schimb generalizat de forțe, permit negarea materiei. A
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Nicio vorbă de ateism, de materialism, de epicurism. Umbra rugului îl amenință pe oricine se îndepărtează de diktatul Bisericii și al oficialilor ei, secundați întotdeauna de delator, vecinul sicofant, o creatură nedorită. 2. O lumină medievală. Totuși, în acest climat ostil gândirii libere, niște indivizi cu identități aproape șterse astăzi duc mai departe flacăra unei filosofii hedoniste - adică o filosofie care trece prin trup și nu-l disprețuiește. Mai bine: care face din el un instrument al mântuirii și al bucuriei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de înfruntare a unei autentici etici jubilatorii. în 1526, Eloi este arestat împreună cu nouă din prieteni săi. Reputația sa este considerabilă, loiștii, discipolii săi se numără cu miile. I se reproșează că citește cărți interzise și că propovăduiește doctrine eretice. Ostil martiriului, căruia nu-i vede nici utilitatea nici profitul, el retractează. Bun retor, abil dialectician, el obține pedeapsa cea mai mică: să arboreze în exteriorul locuinței un semn care să-l prezinte ca eretic. El persistă totuși să profeseze, cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau își desfășoară activitatea în jurul său. Corporațiile percepute ca responsabile sub aspect social pot beneficia de clienți mai mulți și mai satisfăcuți în timp ce percepția publică de iresponsabilitate socială asociată unei corporații se poate solda cu proteste, boicoturi sau alte mișcări ostile din partea consumatorilor. De asemenea, implicarea voluntară a corporațiilor în finanțarea programelor sociale le poate asigura o mai mare independență față de controlul guvernamental. Pe termen lung, corporația contribuie la crearea unui mediu de afaceri stabil și echilibrat prin contribuțiile pozitive la
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
planificat și deliberat, în comun. Mai mult decât atât, ea tinde să nu mai funcționeze pe principiul compensațiilor sau prin calcularea forțelor din punctul de vedere al teritoriului, populației și capacităților financiare, ori prin gestionarea crizelor prin alianțe sau coaliții ostile între Marile Puteri (vezi Schroder, 1992, pp. 683-706). Acest principiu este înțeles acum în sensul unei echilibrări a puterilor relative ale statelor (sau alianțelor acestora) din sistem, astfel încât nici una dintre ele să nu atingă stadiul de hegemon, un echilibru militar
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
precum IRA nord-irlandeză sau ETA bască în categoria grupărilor teroriste ar putea fi contestată, în virtutea faptului că violența pe care au promovat-o sau o promovează ar fi, în esență, legitimă. Organizațiile de acest gen sunt numite „teroriste” de către cei ostili scopurilor lor, „de eliberare națională” de către susținători, iar termenul „mișcare de gherilă” are un caracter mai neutru (Willets, 2005, p. 433). Comun tuturor celor trei concepte este că ele presupun utilizarea violenței - care, în practica organizațiilor internaționale, poate obține legitimitate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
autorul teoriei geografice a „îngrădirii”, pe care George F. Kennan o va fundamenta în sfera ei politică. Obiectul esențial al scrierilor sale este reprezentat de modul în care poate fi controlat heartland-ul atunci când acesta este ocupat de o putere continentală ostilă puterilor maritime, fie că această putere este Germania sau Rusia sovietică. Pentru Spykman, heartland-ul trebuie „îngrădit” prin stăpânirea teritorială a unei zone numită rimland și care cuprinde în mod esențial țărmurile heartland. Această teorie e bazată fundamental pe considerentele blocadei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
asupra violenței legitime în virtutea suveranității fiind totodată scop și mijloc în atingerea acestui obiectiv. Pe de altă parte, statul se angajează, în regiunea delimitată prin granițe, să-și apere cetățenii în fața pericolelor „de afară”, inerente unui mediu anarhic și presupus ostil. Mediul internațional este, afirmă realiștii, o lume hobbesiană, a competiției, în care nu există o autoritate centrală de natură să impună ordinea. Acest fapt face ca fiecare dintre unitățile componente ale sistemului - statele - să-și urmărească pe cont propriu supraviețuirea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din 2002 a Statelor Unite din Tratatul Anti-Rachetă (Anti-Ballistic Missile - ABM), în vigoare din 1972, nu s-a făcut datorită intenției decidenților americani de a relua o cursă a înarmărilor cu Moscova, ci pentru a crește protecția națională față de state considerate ostile și cu care nu sunt stabilite acorduri asemănătoare, cum ar fi Coreea de Nord. În plus, denunțarea tratatului ABM a fost urmată la scurt timp de semnarea unui nou acord - SORT (Strategic Offensive Reductions Treaty). Desigur, simpla existență a unui regim de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de factură pedagogică, corectivă (Lisievici, 1999). Copilul seropozitiv prezintă distorsiuni masive ale triadei cognitive. Cognițiile negative față de sine sunt: autoculpabilizarea, depresia, autoevaluarea negativă, indezirabilitatea, incapacitatea de a-și atinge scopul. Cognițiile negative față de lume sunt: perceperea lumii ca fiind epuizantă, ostilă, izolare, stigmatizare, neînțeles de ceilalți copii. De asemenea, copiii bolnavi nu sunt acceptați în școli normale și din această cauză, simțind că sunt respinși, încep să deteste lumea. Importantă este și evaluarea negativă a viitorului, expectațiile anxiogene, umilitoare, elemente asupra
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de persoane în organizația testată: „resemnații” - oamenii care se complac în situația actuală, pe care o percep ca fiind pozitivă; „respinșii” - se simt foarte nesiguri de situația lor la momentul respectiv în organizație, percepând mediul de lucru ca fiind unul ostil; „revoluționarii” - pentru care ideea de schimbare și progres se află la loc de cinste, ei apreciind schimbările radicale și rapide ce au loc în organizație. Bineînțeles că, odată nominalizate persoanele din cele trei categorii, cercetătorul poate utiliza analize ulterioare vizând
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
au fost legați de cercurile oligarhice, învățământul lor, extrem de costisitor, era inaccesibil păturilor populare, concluzie la care ajunsese oarecum și W. Jaeger în Paideia. Clientela sofiștilor era în mod cert oligarhică, iar vederile lor politice nu puteau fi cu totul ostile acestei pături” (op. cit., p. 30). Observația aceasta, desigur incontestabilă în ordine de fapt, nu-mi pare că diminuează deloc caracterul totuși „demotic” al sofisticii, afirmația principală din text a lui V. Florescu rămânând perfect validă. Faptul că învățământul sofiștilor nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
rămâne gândirea lui Rousseau. F) Reacția la modul de viață contemporan nu poate fi decât un fenomen tot atât de contemporan. G) Formele de „cinism” contestatar, de la Socrate și Diogene până la primii creștini sau de la Rousseau până la fenomenele de azi, nu sunt ostile civilizației, ci, dimpotrivă, reacționează contra degradării ei prin barbaria acaparatoare și primatul mijloacelor asupra scopurilor. H) Rousseau nu concepea contractul social ca un acord între guvernanți și guvernați, așa cum afirmă Al. Ivasiuc. Din contră, el spune în mod expres că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
tipar și datele false de pe paginile de titlu și așa mai departe?. Astfel, bibliotecarul lui Musil se ține la distanță de conținutul cărților lui, dar nu este deloc indiferent față de ele, așa cum am putea crede, și Încă și mai puțin ostil. Dimpotrivă, iubirea lui pentru cărți - pentru toate cărțile - Îl incită să se plaseze prudent la periferia lor, de teamă ca un interes prea marcat pentru una dintre ele să nu-l ducă la neglijarea celorlalte. * Tocmai această idee a „privirii
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
eliberarea unei autorizații. În căutarea adevărului despre crime, Baskerville se vede concurat de Inchiziție și de redutabilul ei reprezentant, Bernard Gui, care e convins că la originea acestora se află ereticii, și mai ales adepții lui Dolcino, fondatorul unei secte ostile Papalității. Gui reușește să smulgă mai multor călugări, prin tortură, mărturisiri conforme părerilor sale, fără să-l convingă totuși pe Baskerville de justețea raționamentului său. Într-adevăr, anchetatorul ajunge În ce-l privește la o concluzie diferită. El crede că
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu vine niciodată singură. (Probabil pentru faptul că o persoană care deja a cunoscut amărăciunea unui mare necaz Își pierde Încrederea și nu mai este În stare să vadă oportunități nici măcar În Împrejurări favorabile nou-apărute, pe care le consideră chiar ostile.) Omul nervos n-are nici ochi, nici urechi. (Cel exasperat, de exemplu, de o neîmplinire sau de o interdicție pe care o consideră absurdă devine prizonierul - pe moment cel puțin - al propriei stări. Se și spune, de altfel: „Cel ce
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ne Înălțăm sufletul dincolo de limitele sale obișnuite (știe, altfel spus, să ne facă să exprimăm ceea ce avem mai bun În noi). Μ Unii Își clădesc curajul - dar chiar și existența - pe convingerea că soarta Îi susține În Împrejurări oricât de ostile. Paradoxal, dar acești oameni, subordonați total ideii de destin, ajung să nu mai dea preț Înseși vieții (care, În viziunea lor, nu ar mai depinde de noi, ci de o anumită și neocolită predestinare sau fatalitate). Μ Stilul didactic al
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai puțin genial) trece strălucit prin botezul focului și prin experiența războiului, se întoarce, se însoară cu iubita sa necunoscută (care apoi se va dovedi diferită de îngerul care părea să fie, iar trăsăturile sale - trăsături burgheze, întrucât se arătau ostile dezinteresului sublim al artei - vor ieși fără milă la iveală); celălalt, mai sărac (fiul nelegitim al unei servitoare), dar mai genial, va sfârși prin a cădea prizonier; la întoarcere, va avea surpriza de a afla că iubita i-a fugit
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ea nu trebuie confundată cu agresivitatea transferată, de exemplu trântirea ușilor, izbirea pumnului în masă etc., aceste acte nefiind deloc indirecte, ci numai deplasate la nivelul altor ținte decât subiectul. Elementul definitoriu rezidă în faptul că „acest tip de comportament ostil este realizat de obicei pentru a face rău oponentului, evitându-se în același timp să fie identificat ca agresiv” (Osterman, 1999, p. ii). Definit strict în contextul muncii, „termenul mobbing desemnează un comportament al colegilor de serviciu, superiori sau subordonați
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
a potențialului de angajare prin discreditarea profesională; activități de hărțuire care afectează sănătatea fizică și psihică a victimei. 2.4. Dinamică Hărțuirea psihologică se instalează treptat, având o evoluție procesuală. Debutul îl constituie expunerea victimei la o serie de comportamente ostile extrem de dificil de delimitat, fiind foarte discrete și indirecte (Bjorqvist, 1992, apud Einarsen, 1999, p. 3). Există un consens în literatura de specialitate în acest sens, iar acest fapt a fost confirmat și de numeroasele studii efectuate pe victime: inițial
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
foarte discrete și indirecte (Bjorqvist, 1992, apud Einarsen, 1999, p. 3). Există un consens în literatura de specialitate în acest sens, iar acest fapt a fost confirmat și de numeroasele studii efectuate pe victime: inițial, ținta este expusă unor comportamente ostile subtile, ceea ce face aproape imposibilă sesizarea și contracararea lor din această fază. Un alt moment esențial îl constituie incidentul critic. Situația declanșatoare poate fi mereu descrisă drept conflict. Mobbing-ul este de fapt un conflict escaladat și exagerat. Etapa de hărțuire
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
a respinge aceste comportamente. Stigmatizarea nu întârzie să apară. În interacțiunea normală, acțiunile de tip mobbing sunt inofensive și nu tind spre ofensarea sau excluderea nimănui. Atunci când sunt însă repetate pe o perioadă îndelungată de timp și practicate în scopuri ostile, ele conduc spre stigmatizarea unui membru al grupului. Elementul caracteristic îl constituie manipularea agresivă. Faza finală se organizează în jurul managementului personalului. Atunci când un caz de mobbing ajunge în atenția managementului, este extrem de greu pentru victimă să-și apere cazul, inclusiv
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]