4,332 matches
-
pe relația autoritate-credibilitate inerentă actului narării; Vizînd scopuri practice, legate de o situație: stabilirea unei relații, indicarea unui obiect sau exercitarea unei influențe, povestirea utilizează o retorică practică destinată învingerii eventualelor rezistențe, trezirii și menținerii atenției, captării bunăvoinței și dezarmării ostilității" (P. Bourdieu apud J.M. Adam, 1994: 9). În ceea ce privește indicialitatea pragmatică a enunțării, două direcții par pertinente: pe de o parte semnalele de gen (de tipul "A fost odată un împărat"/vs/"A fost odată" "Un împărat" veți răspunde cu care
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
joc are rațiuni sociale: mesajul umoristic acționează la nivelul relației comunicative, stabilizînd coeziunea grupului, ca și la nivelul conținutului comunicării, exprimînd o anumită atitudine față de o anumită țintă (instituție, persoană etc.). Freud considera că individul se defulează, se debarasează de ostilitate și anxietate producînd și inter-pretînd glume;pentru Robert Escarpit umorul este un mijloc de exorcizare a angoaselor omului modern: În lumea noastră tensionată pînă la ruptură, umorul este unicul remediu care destinde nervii lumii fără a o adormi, îi dă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
involuntare (încovoierea corpului în cazul descurajării, îndreptarea corpului în cazul unei bătălii cîștigate) sau prin gesturi voluntare, supuse unui cod (palmele în jos calmarea interlocutorului, clătinarea capului îndoială, capul ridicat și bărbia înainte dorință de dominare, arătătorul întins gest de ostilitate). F. Surger (în Les gestes vérités) consideră arătătorul reducere miniaturală a bastonului, lancei, deci neîndoielnic semn de agresivitate. În co-funcționarea proxemică/gestualitate/limbaj ni se pare important să subliniem relația dintre modificările posturale și accesul la spațiul intim (unui reporter
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în limba română de Gheorghe LENCAN STOICA INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Lui Ștefan Harja, român, cetățean al lumii Cuprins Prefață la ediția în limba română: O carte interesantă și originală despre românii din Italia (Gheorghe Lencan Stoica) / 9 Prefață: Românii și ostilitatea variabilă (Luigi Manconi) / 17 O premiză: De ce am scris această carte / 23 Partea I CUM SUNT ÎN REALITATE ROMÂNII Capitolul 1: Cetățeni noi într-o Italie în schimbare / 29 Capitolul 2: Religia, ceva mai mult decât o credință / 47 Capitolul
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
mai multă obiectivitate adică. A fost necesară o astfel de prezentare mai ales întrucât sub acest aspect s-au manifestat cele mai diverse subiectivisme, manipulări și chiar erori. De aceea, la o privire atentă cartea ne vorbește despre "români și ostilitatea variabilă", așa cum apare în prefața deosebit de interesantă scrisă de Luigi Manconi. Lucrarea lui Guido Melis și a Alinei Harja, ne prezintă, mai întâi, ce i-a determinat să urmeze acest demers. Apoi, în cele două părți, cartea ne înfățișează cum
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
pasivă a autorităților române, surprinsă foarte bine de către Guido Melis și Alina Harja. În încheiere putem considera analizele din carte drept un eveniment deosebit în ameliorarea relațiilor dintre românii din Italia și țara noastră. Gheorghe LENCAN STOICA Prefață Românii și ostilitatea variabilă Dacă această carte nu ar fi avut deja propriul titlu, atât de explicativ și de rațional, aș ști eu ce titlu să propun. Aș propune un titlu, așa cum zic unii din sectorul comercial al caselor editoriale, de "chioșc de
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
negative motivele de dezaprobare al inamicului român ostracizat sunt aceleași cu ale inamicului albanez, ostracizat la rândul său în trecut. Aici putem să observăm anumite efecte. În primul rând, faptul că în cazul în care conotațiile negative, care suscită periodic ostilitatea noastră, sunt aceleași, acest fapt ne arată care sunt zonele cele mai vulnerabile ale sensibilității noastre și care sunt elementele cele mai expuse ale structurii noastre psihologice, individuale și colective. Mai exact, ceea ce noi semnalăm este că, stigmatizarea celuilalt este
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
expuse ale structurii noastre psihologice, individuale și colective. Mai exact, ceea ce noi semnalăm este că, stigmatizarea celuilalt este un punct slab al nostru. În al doilea rând se evidențiază aceea pe care noi putem să o definim ca fiind o "ostilitate variabilă". Studiile științifice italiene și internaționale documentează cum "clasamentul inamicilor" tinde să prezinte un PANEL de subiecți țintă care, în mod substanțial, în timp, nu s-a modificat chiar dacă există intrări și ieșiri din scenă. Ceea ce variază, cu precădere, este
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
fost însă doar parțial justificat de evenimente: "În primul rând, a crescut frica în fața activităților infracționale realizate de români și de rromi realizându-se în același timp o puternică identificare între cele două tipuri de comunități. În al doilea rând, ostilitatea față de aceste grupuri etnice s-a mărit până la un punct încât au existat "expediții de pedepsire" împotriva unor tabere de nomazi. În al treilea rând, teama față de activitățile infracționale ale imigranților români a fost împărtășită de marea parte a populației
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
deținerea primatului de către români în domeniul accidentelor cu caracter mortal la locul de muncă, al agresiunilor cu caracter sexual care le afectează pe românce la locul de muncă; atitudinea abuzivă și intimidatoare ale organelor de siguranță publică; dificultățile birocratice și ostilitatea funcționarilor publici: dificultăți în exercitarea dreptului de a vota în cazul alegerilor pentru demnități locale; și mai ales, difuzarea unor informații cu caracter tendențios în situația în care sunt implicați români"128. Așa zisă "problemă românească" analizând-o în mod
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
arată permanent și-l împuținează de el însuși printr-o constantă și prea evidentă umilire a naturii umane și chiar a lumii, în totalitatea ei. Cu acest sentiment, autorul Primului cerc a perseverat în a spune adevărul, în a înfrunta ostilitatea totalitarismului, dar și a democrației occidentale și, mai ales, a continuat să-și scrie opera-mărturie, căreia i-a dat un chip în care să se vadă perfect noul duh al veacului XX, nu numai ateu și haotic, dar și profund
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
deoarece structurile lui sunt foarte solide, cetățenii sunt înfricoșați, iar noua generație este deja îndoctrinată. Anne Applebaum, o bună cunoscătoare a literaturii concentraționare (interesată în special de componenta documentară a acestei literaturi) identifică următoarele explicații pentru tăcerea, indiferența sau chiar ostilitatea pe care le-a constatat în atitudinea rușilor față de această problemă: faptul că rușii se concentrează în prezent pe transformările economiei și societății lor, faptul că discuția despre Gulag s-a epuizat deja, faptul că există un complex de vinovăție
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
viața lui Ivan Denisovici, era publicată povestirea Gospodăria Matrionei (1963), care, deși nu a avut impactul nuvelei de debut, este purtătoarea unui mesaj subtil despre tragedia prin care trecea Rusia sub totalitarism, așa cum o vedea Soljenițîn, cel care cunoscuse deja ostilitatea regimului. Incipitul povestirii intră în relație, într-un mod foarte interesant, cu finalul tragic, prin semnalarea unui eveniment demn de a atrage atenția, iar captatio benevolentiae se realizează în mod desăvârșit. Auditoriul este privilegiat să afle întâmplarea misterioasă care explică
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
popoare, a cunoscut și a cultivat ura față de alte religii, impusă, potrivit Bibliei, de Dumnezeu, pentru a-și salva monoteismul, iar de proprii legislatori pentru a-și păstra sentimentul național, dându-i puterea să rămână integru până în azi în ciuda tuturor ostilităților. Datorită acesteia, evreului îi era permis să ucidă și chiar era obligat în anumite cazuri, pentru că idolatrul, care atenta la religia lui Jahve, era un vinovat fără iertare, un dușman care trebuia distrus. Adeptul lui Jahve nu trebuia să aibă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere... Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Le-a spus lor: Sunt de ajuns. Din întreg contextul se înțelege că Isus vorbește metaforic pentru a simboliza ostilitatea lumii: pune bătălia escatologică în raport cu misiunea pacifică din Galileea. Nu laudă violența, după cum se poate observa și din răspunsul său, care întrerupe ironic discursul, precum și din comportamentul avut în Grădina Ghetsemani, care o reflectă pe cea a slujitorului lui Jahve
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
construite pe vocea mulțimii și nu pe fapte reale, nu ar fi invocat și acuzația de dezertare, dacă ar fi avut probe pertinente la îndemână? O asemenea acuzație ar fi constituit cu certitudine un subiect incontestabil al antipatriotismului și al ostilității creștinilor față de statul roman, dar această problemă nu exista. Păgânii nu au spus niciodată nimic, deoarece conduita creștinilor era ireproșabilă, fiind printre cei mai buni cetățeni ai Imperiului, respectuoși și ascultători față de stat, prompți în ajutorul acestuia și la plata
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
producerii uitării și a dezgustului față de „arta“ războiului. Atitudinea sa devine o caracteristică esențială și determinantă a creștinilor în fața lui Dumnezeu și a oamenilor epocii sale. Aparentul contrast dintre invitația de subordonare neotesta-mentară față de stat (cf. Rom 13, 1-7) și ostilitatea vizibilă față de acesta (cf. Apoc 13) este soluționată de Părinții Bisericii prin concepția unei lealități absolute, înțeleasă ca obediență față de legile civile neaflate în conflict cu cele divine ori cu etica creștină. 2.1.4. Atenagora Remarcând rugăciunea creștinilor pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trăi al acestora, de cel simplu și pașnic al creștinilor. Aceștia din urmă, după cum citim în Tis ho sozomenos plousios? Există mântuire pentru cel bogat?), 34, 2-3, formează o armată pașnică și nesângeroasă, condusă chiar de Dumnezeu pentru a birui ostilitățile prin arma rugăciunii. Esența pașnică a creștinismului e afirmată și în Paedagogus, I, 12, 98, 4-99, 1. Autonomia vieții este concepută ca depinzând de educarea spre pace, în timp ce războiul are o funcție antieducativă. Deși nu vorbește despre o obiecție fiscală
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a proceselor sumare imediate rezolvate adesea prin condamnarea la moarte ori ad metalla. Execuțiile capitale aplicate soldaților creștini au fost mult mai frecvente decât cele ale civililor; aveau loc în timpul și în afara persecuțiilor declarate. Procesele soldaților creștini erau cauzate de ostilitățile statului roman față de creștinism și de climatul de rigoare instaurat în armată de anumiți împărați, pentru limitarea declinului disciplinei militare. Trezirea interesului împăraților pentru respectul religiei de stat, era doar un pretext dintre atâtea altele, pentru a o înfăptui mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Soldații creștini care participau puteau să se însemne cu semnul sfintei Cruci, fie pentru a da de înțeles păgânilor că nu aderau la riturile lor, fie pentru a da mărturie publică despre profesiunea credinței lor. Consolidarea vizibilă a creștinismului și ostilitatea maniheismului, credințe contrare cultului împăratului, au devenit suspecte împăratului Dioclețian și cezarului său, Galerius, care, printr-o serie de edicte, au restabilit obligația sacrificiilor neglijate chiar de soldații lor. Acest aspect ridica anumite suspiciuni referitoare la decăderea cultului oficial și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
uneori exagerat - drept cruzi și perverși, ostili peste măsură creștinismului, împinși de ură și însetați de sânge. În ciuda realității imediate, împărații romani nu i-au persecutat pe creștini din plăcerea sadică de a face victime (Nero etc.), ori dintr-o ostilitate personală față de ei (Decius, Galerius și Iulian Apostatul), cât mai ales din preocuparea bolnăvicioasă de a-și feri tronul de atacurile dușmanilor, adesea identificați cu creștinii (Domițian, Licinius etc.) precum și datorită atașării lor față de morala creștină (considerată îndărătnică de Galerius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este străină legăturii logice existente între evenimentele istorice de aceiași natură, săvârșite de aceiași persoană; este pusă la același nivel cu osândirile la moarte ale celor care îi tulburau gândurile, deveniți o stinghereală în calea vieții sale imorale ori a ostilității față de guvernarea sa. Există o apropiere izbitoare între motivele care au dus la eliminarea unor personaje din anturajul său, precum Agripina, Octavia, Seneca, Lucanus, Petronius, Piso, Thrasea Paetus, Iunius Torquatus etc. și cele care au condus creștinii la martiriu. Unui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Orientul Mijlociu. Epurarea soldaților creștini nu a fost integrală, întrucât după aceste evenimente elementele creștine, din armata imperială, nu au fost îndepărtate complet. Îndepărtarea soldaților creștini viza înlăturarea comilitonilor coreligionari cu funcții de comandă ori decizionale, precum și a celor cunoscuți prin ostilitatea lor accentuată față de religia păgână, deveniți cauza tulburărilor între camarazii de arme. Prezența acestor elemente militare, în acest caz creștine, îngrădeau inițiativa autorităților imperiale de a-și reînnoi armata, în planul lor de restaurare generală a Imperiului, rezumând totul la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Lactantius și Eusebiufață de Constantius I Chlorus (305-306), care nu i-a persecutat pe creștinii, deși erau numeroși și pe teritoriul său, putem deduce că fiecare împărat sau cezar dădea o interpretare personală edictelor de persecuție. Unicul act de ostilitate al lui Constantius Chlorus contra creștinilor a fost acela de a fi doborât templele pe care aceștia le-au înălțat. În atitudinea sa, cezarul Occidentului nu a întâlnit lamentațiile, dezaprobările și nici interferențele colegilor săi de domnie, care au observat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
starea sufletească a soldaților păgâni sau creștini ai epocii. Atitudinea soldaților creștini și poate păgâni, care au îmbrățișat creștinismul din oportunism, a determinat o pronunțare inevitabilă din partea Bisericii în materie de morală și conștiință, fapt explicabil prin revenirea teoretică la ostilitatea războiului în general. Motivația are un caracter generic și nu atinge esența problemei inițiale a acceptării serviciului militar alături de apartenența creștină, chestiune destul de actuală; canonul 3 al conciliului de la Arelate (Arles, 314) este perplex și oportunist. Pentru secolul IV nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]