1,886 matches
-
dacă da, la ce sumă ar trebui să se tragă linie? Niciuna din aceste probleme nu poate fi rezolvată cu ușurință, și nici nu a fost rezolvată până acum. Chestiunea finanțării partidelor va rămâne așadar o problemă cheie, care va otrăvi dezbaterile partidelor și va conduce la un număr aproape infinit de anchete judiciare, dacă nu chiar de cazuri penale. Cerințe pozitive Recent, îndeosebi în țările din regiunea atlantică, centrul atenției s-a deplasat spre cerințele pozitive desemnate să realizeze o
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
vor supune regulilor jocului. O observație similară se poate face despre Argentina de după război, ca rezultat al dominației partidului peronist în anii '40 și '50: acesta a creat o asemenea suspiciune în rândul altor organizații încât climatul politic a fost otrăvit timp de zeci de ani. Există și alte situații la fel de dificile experimentate de sistemele cu un singur partid în procesul de liberalizare, în special în Orientul Mijlociu și în Africa, de la Algeria la Zambia și de la Sudan la Gabon. Durabilitatea sistemelor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
casa ei, la înmormîntarea ei. Ce stupizenie! De supărare, n-am ascultat nimic de o săptămînă și voi contiua să nu pot asculat nici un disc, nimic. Nu admit să înțeleg că o fată atît de frumoasă a putut muri. Au otrăvit-o, se crede. O alta. Altele. Ce păcat! Ce porcărie! Pe 20 iunie se susține lucrarea Sper să termin totul cu bine. M-am săturat. Vreau să mă gîndesc numai la ceea ce scriu. Mi-au venit și banii. 12509. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
într-o notă aflată în arhiva lui Pantelimon Halippa se nominalizează câteva cazuri: Opatchi, fost președinte ai Tribunalului Cetatea Albă, s-a spânzurat; Rusu, fost judecător aflat în București, s-a spânzurat, D-ra Dr. Bivol aflată la Giurgiu, s-a otrăvit; Antonov, contabil, și-a tăiat arterele de la mână; Sârbu, notar din Tighina aflat la Câmpulung Muscel, s-a spânzurat. După încheierea armistițiului, semnat la Moscova (12 sept. 1944) insistențele pentru “repatriere” capătă un caracter centralizat și intensificat, autoritățile rusești pretinzând
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
iar în spatele ei, popoarele subjugate de dictatura comunistă, inclusiv cele din U.R.S.S., plătesc un preț înspăimântător pentru realizarea visului lui Petru cel Mare: milioane de oameni sunt uciși pentru opoziție anticomunistă reală sau imaginară, iar sărăcia, mizeria, propaganda terifiantă, otrăvesc viața celor din „lagărul socialist”. Influența internațională a acestuia sporește necontenit cuprinzând, după 1948, imensa Chină iar, după 1950, țări din America Latină, Africa, Orientul Apropiat și Îndepărtat. Numai formidabilul efort politic și militar al lumii libere, condusă de S.U.A., a
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
dragul meu, care se poate repeta. Non bis in idem, nu uita. În orice caz, trebuie să știm exact ce s-a Întâmplat. — V-am spus de o sută de ori că un pumnal e mai sigur. și o floare otrăvită de asemenea. — Nu, ideea a fost bună. Tu și slujitorii tăi trebuia să puneți cum se cade În aplicare planul nostru. Înainte de toate trebuia să trimiți un om capabil și de Încredere, ca să vadă tot ce se Întâmplă și să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
înverșunare în pietrele mai mari din albie, vrând să le înlăture din cale, spumegând de furie. Dar acum era cu totul altceva: albia secase, doar în locurile în care era ceva mai adâncă se păstraseră câteva știoalne, ochiuri de apă otrăvite în care mai erau niște gângănii adaptate la mediul toxic, infestat cu milioane de microbi. Se duseseră vremurile când de-aici prindeam pești și raci cu nemiluita, pe care bunica îi arunca fără milă în ceaunul cu apă clocotită pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
UASCR și le spuneam : „Nu merge cu aspirină, nu merge așa și pe dincolo ! Vreți ceva, veniți și mă întrebați în particular. Nu veniți după aceea, că e prea târziu“. Eram toți foarte obsedați de acest subiect, care, evident, ne otrăvea tinerețea. Noi eram studenți la Medicină, știam mai bine ce să facem, cum să ne descurcăm, dar era vorba de ce aveam să întâmpinăm ca tineri absolvenți, cu mare probabilitate, când vom fi repartizați la țară. Acolo deveneam direct responsabili de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
În curtea Televiziunii, șoferii și oamenii din depar‑ tamentele tehnice, cei care sunt azi mari și tari în sindi‑ catele ce au participat din plin la falimentarea Televiziunii, îndemnați de redactorii care fuseseră în Studioul 4 în zilele când știrile otrăveau apele, se învârteau în cerc, în curte purtând niște bannere cu sloganuri scoase parcă din Scânteia anului 1946. Plus niște caricaturi grotești ale lui Coposu și Paler ; chiar dacă Paler fusese director la un moment dat în Televiziune și simpatizat de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
am mutat fără să stăm pe gânduri (ca păsările!...) - și, în sfârșit, am o cameră de lucru și sper să pot relua nefericita mea carte despre șamanism. Dar nu înainte de a fi încheiat o serie de lucruri mărunte care îmi otrăvesc viața și îmi dispersează forțele (vai! destul de limitate în ultima vreme!). Într-adevăr, a trebuit să scriu textul comunicării pentru Congresul de la Fontainebleau 1, să redactez un articol pentru Critique (despre întâlnirile de la Eranos)2, iar acum mă străduiesc să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
treptele iertării. "Greșiților noștri le iertăm greu, sau dacă iertăm, nu uităm. (Și iertare fără uitare e ca și cum n-ar fi, bătătură fără cîine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. (Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobîndi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.) Cel mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am greșit. Cine ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se raporteze, făcînd propuneri concrete". La Concluziile din finalul Raportului consemnează între altele: "Am mai constatat că elementul evreiesc în cadrul Regionalei este mult prea numeros, fapt care ținînd seama de curentul antisemit creat în această regiune, unde populația a fost otrăvită de regimurile trecute mai mult ca în oricare altă regiune a țării a creat o atmosferă rea asupra organelor Securității, pe care îi privește populația cu sfială și în aceste condiții își duc munca cu multe greutăți. Chiar și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
realitate: din virtual devine real. Deoarece, s-a observat acest lucru, nu numai că el „ocupă” un timp infinitezimal Între trecut și viitor, un timp virtual, dar și atunci când, printr-un anume efort sau Întâmplare, el „apare”, substanța sa este otrăvită de aceleași două „lespezi psihologice” citate mai sus. Am spus „Întâmplare” deoarece mi-am amintit că În romanul meu Îngerul de gips, apărut În 1973, preocupat de această curioasă și dificilă categorie a prezentului, am propus două situații când el
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
afirmă poetul care sunt uneori. Numai ei au această putere, acest ne-omenesc privilegiu. Zeii și, cum se poate deduce dintr-unul din exemplele epice de mai sus, Îndrăgostiții, adevărații Îndrăgostiți. Sau unii nebuni, rupți printr-un fel de miracol otrăvit de chingile propriilor lor, trecute, interese, de propria lor amintire, memorie, chiar din chingile cele mai ferme ale omului - legătura dintre cauză și efect. Sau, cei care trăiesc o catastrofă primesc „În dar” prezentul, ce-și arată fața teribilă, zeiască
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru că ni se părea că moartea este infinit depărtată și, mai știi, poate nici nu există?! Revenind la mine, eu privesc spre propria-mi copilărie cu sentimente amestecate, prea marea apropiere și totala-mi subordonare față de „animalele adulte” mi-au otrăvit și Înfricoșat nu puține ore, seri, nopți sau dimineți. Sau vise! Și azi, aflat În al optulea deceniu de existență, la patruzeci de ani de la plecarea dintre cei vii, figura Tatălui meu - un bun și onest tată de familie, un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
erau siguri de finalul pe care ea avea să-l afirme, așa cum un șarpe Își mlădie coada solzoasă și strălucitoare după micile și ascuțitele accidente ce-i stau În cale. Acele „mici accidente”, „pietre și mărăcinișuri” care, sub tensiunea unei „otrăvi” ce vine din adâncuri, ies „bolborosind” la suprafața conștiinței, a „vederii minții”, nu numai reordonând, aproape arbitrar, totul, dar și provocând revelații, uneori greu suportabile. Și, În fața lor, a marilor profeți, omenirea a fost nu numai dezarmată, stupefiată până la o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o poză colectivă pe peron, înaintea plecării în Germania. O primă fotografie completă a grupului nostru. Deși suntem pe drum și evenimentele nu și-au încheiat desfășurarea, nu-mi pot reprima sentimentul acut al curgerii timpului, un sediment care îmi otrăvește bucuria clipei. Chiar acest moment, al imortalizării fotografice, inaugurează o anume numărătoare inversă, prima de-a lungul călătoriei, care începe să-mi bată sec în tâmple. Nu mă pot detașa, oricât aș dori, e ceva în mine, o fisură, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
diarist-ului. Totuși, nu și furtișagurile cărora le-au căzut victime câțiva colegi de-ai noștri pe drum. „Să nu caști gura!” - este dezideratul imperios pe care mi-l rostesc mie însumi în fiecare zi, martor al acestor întâmplări ce otrăvesc din când în când atmosfera generală și produc încurcături staffului german. Dar mai bine să vorbesc despre lucrurile plăcute: dincolo de evenimentul de la Președinție, m-a impresionat amplasarea reședinței șefului statului, unde a avut loc recepția. Clădirea împarte, practic, aceeași curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ideal major: o dată împlinit, el urma să răstoarne criteriile și „realitățile” nu numai în lumea specifică căreia i se adresa, lumea literară, dar și, printr-o rezonanță amplă și intensă, să restabilească „firescul, normalitatea” și în societatea românească, perturbată și otrăvită de vreo două decenii de false sloganuri, false entuziasme, false construcții ideatice, false cariere, false orizonturi. O dată împlinit!... Da, eu, aici, îmi iau îndrăzneala de a afirma, în deplină luciditate și responsabilitate - și o fac cu gravitatea unei afirmații testamentare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Și e sigur că nu i se va face nici un rău, deoarece are o scrisoare depusă la un amic care relevă anume secrete la care țin adversarii săi și care pentru ei ar însemna pierderea partidei. Deci nu-l pot otrăvi, nu-l pot pumnalà, și se pot gândi cu groază că l-ar fi putut suprima. BIBLIOTECA ACADEMIEI. STAMPE Tipuri și Costume Cioban moldovan cojoc și glugă, căciulă, cizme, ca și astăzi. Boer muntean A15 anteriu haina lungă dedesubt verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ne povestește o istorie cu Villiers de L'Isle Adam dr. La Pommeraege și d-na Urlățeanu. Villiers de L'Isle Adam a scris o istorie adevărată o nuvelă luată după un fapt-divers. Un doctor La Pommeraege, care și-a otrăvit doi clienți și a fost condamnat la decapitare. Alt doctor vine în închisoare la el și-i cere să facă experiență cu capul tăiat să-i spuie ceva și să-i răspundă capul tăiat, pentru a verifica viața independentă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pietre în pomul înflorit. Să nu pui brânză în sticlă și să nu dai oțet mâței. Tragi nădejde ca spânul de barbă. Nu-l primește în târg și el întreabă de casa vornicului. Vinul bun și nevasta frumoasă sunt două otrăvi dulci la om. Vinul e dat să-l bee voinicii. Un nebun a mâncat nouă pâni; mai nebun a fost cel ce i-a dat. Mărgăritarul stă-n fundul mării și mortăciunea plutește la fața apei. Are bun prietin, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ialomiței, despre pacostea șoarecilor și a șobolanilor în această toamnă secetoasă, am aflat că, de la o vreme, nu de mult, s-a iscat în șoricărime și în guzgănime un fel de ciumă care i-a stârpit cu miile. Au pierit, otrăvite de carnea lor, și mâțe de prin sate. [NOTE DISPARATE]* Nu te supăra pe lucruri și împrejurări: lor puțin le pasă de supărarea ta. + Cu mila lui Dumnezeu Io Matei Basarab Voevod și Domn. Scris-am Domnia mea ție, Vaso
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scriitorii buni, care creează realul din elementele disparate ale vieții, fiecare în felul său. Scriitorii mediocri lucrează la fel după rețete și șabloane. Dacă Socrate ar fi fost bogat și ar fi dat prânzuri îmbielșugate, apoi magistrații Atenei, în loc să-l otrăvească, s-ar fi socotit onorați să fie poftiți la masa lui. În vreema lui Law, Voltaire își începea istorisirile cu bandiți, printr-o frază devenită celebră: "Era odată un fermier general..." Satira își are justificarea în scopul ce urmărește. Romanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu este pe deplin lămurit dacă Elena, fiica lui Ștefan, împărtășea sau nu această erezie. Partizanii lui Vasile, fiul lui Ivan al III-lea, îl sfătuiesc să se refugieze la Vologda și Beloozero, Sofia, mama lui Vasile, urmând să-l otrăvească pe Dimitrie, fiul Elenei „Voloșanca” (românca, așa cum îi zicea Ivan). În replică, marele cneaz îl numește pe Dimitrie, mare cneaz al Vladimirului, Moscovei și Novgorodului și-i execută pe complotiști, iar pe vrăjitoarele care trebuia să procure otrava, le-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]