2,905 matches
-
mai2004 REFLECȚII (CLV) Prin sânge, ieri, noi ne-am desprins „De ce-i bătut în cuie”, Dar a rămas în minte prins Un ghimpe de statuie. * Noi vrem s-ajungem iute sus Cum azi nevoia cere, Căci traiul vieții e redus - Otrava-i pusă-n miere. E Iadul astăzi pe pământ, De parcă-i dat cu maiul În crezuri fapte și cuvânt; Pe undeva și Raiul. * Am simțit astăzi chemarea Care-nghite depărtarea, Dar întreb plin de blândețe N-au rămas, oare, podețe
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de ajuns, pentru ca masa aceea înfuriată să se îndrepte ca un singur om către localurile lojilor Pro Patria și Gremio Lusitano, pe care le devastează. Sidonio Paes scăpase într-adevăr ca prin minune, pentru că tânărul Julio Baptista înmuiase gloanțele în otravă, ca să fie mai sigur, si, datorită acestui exces de prudență, capsa nu luase foc. La sediul Lojii Portugal din Paris, Rue Cadet, vestea atentatului provoacă stupoare. Un document recent publicat, - scrisoarea unui agent secret francez adresată unui membru al Legației
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apoi, tot în numele lor, fiecare membru al societății consideră de datoria lui și altă treabă nu are decât să-ți taie frânghia de care benevol te bălăngăni, să-ți facă curățări intestinale prin clisme, să-ți smulgă din trup dulcea otravă, să te scoată din valuri și să-ți aplice vreuna din metodele de respirație artificială: tip Silvester sau tip Schäfer sau gură-la-gură sau nas-la-nas sau naiba știe ce altă invenție de menținere cu sila în viață". "Unii susțin că sinuciderea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
păzitorul vieții cu orice preț. L-oi fi convins eu în lungile noastre certuri că, în anumite condiții, sinuciderea nu e un lucru de lepădat...L-am lăsat crezând că eu l-aș fi otrăvit și drept e că gândul otrăvii lui nu mi-a fost străin... Poate că un doctor sau niște medicamente l-ar salva. Trebuie să mă întorc! Pot să mă sinucid oricând vreau." Se sculă de pe bancă și începu să alerge prin parc, scurtând-o direct printre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
erau ca un joc, ca o făgăduință, ca un preludiu. Atingerea mâinii celor mai mulți oameni mi-ar produce o displăcere vie. A câtorva mi-ar fi indiferentă, o simplă senzație tactilă. Atingerea mâinii Adelei îmi răspândește în sânge și în suflet otravă. Trăsura mergea acum repede la vale, zvârlind pietrele în lături. Am început să-i țin Adelei o prelegere de astronomie sentimentală și cât am putut mai elocventă, țesând expunerea cu melancolii după anii de altădată. Dar în momentele acele cochetam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o împotrivire. Când a pornit trăsura, și-a trecut brațul pe sub al meu, ca să câștigăm spațiu și să nu cădem jos. În stil romantic curent, s-ar zice: un drum neuitat. De fapt, nimic romantic: eram intoxicat. Simțeam în sânge otrava. Și mă lăsam în stăpânirea ei cu plăcerea de a nu putea rezista. Cealaltă realitate, restul universului vizibil, se încerca în zadar să-mi intre prin simțuri. Abia dacă mai prindeam imaginile lunii, care, vindecată de cloroza din timpul zilei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
micuțul caporal? Nu-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând flăcările mici și jucăușe ce căutau să se Întindă peste coloanele de cifre Înșirate În vechiul document și, făcându-l sul, Îl băgă În buzunar. Cuvintele vizitatorului Îi picurară otravă În suflet. Mașa se simțea neliniștită, nu cumva semnase pactul cu Anticristul? Norii se adunară pe cer. Vântul Îi adusese de pe câmp ca pe pe niște snopi de paie pregătiți de treierat. Un miros greu de pene arse se răspândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
poate fi neglijată...! Strugurii au fost aleși, bob cu bob... Dar vă rog, gustați...!” Tony Pavone duse sticla la gură sorbind o Înghițitură. Spre mirarea muncitorilor Însă, fu nevoit s’o scuipe repede având vaga senzație, În sticlă se afla... „Otravă...”. Înapoie sticla fără o altă explicație, ar fi dorit să justifice gestul, Însă,efectiv, nu mai putea deschide gura și, nici să articuleze măcar un singur cuvânt. Contrariat, șeful de echipă duse sticla la gură sorbind câteva Înghițituri zdravene, apreciind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-și amintească tot, chiar și momentul când a intrat În dormitor. Așa dar, nu murise...!! Iar fantasmul viselor, ce se Întâmplase? era bolnav, ori Încă visează prostii...? Încercă să-și construiască o cât de mică apărare. Indiferent ce fel de otravă a contractat, nu-l mai interesa. Trăia, iar viața Îl va ajuta să elimine toate necazurile, călcând În picioare moartea...! Astfel Înarmat cu acest adevăr filozofic, Încercă să coboare din pat. Picioarele Însă, refuzară! Costată cu stupoare: era complet paralizat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cunoaștem acum din fotografii făcute de astronauți, frumusețea pământului, albul și albastrul său, mițele lui, marea scânteiere plutindă. O planetă magnifică. Dar nu se făcea totul ca să devină intolerabil locuitul aici, o colaborare neconștientă a tuturor sufletelor răspândind nebunie și otravă? Ca să ne evacueze? Nu Într-atât aspirație faustiană, se gândi domnul Sammler, cât o strategie de pârjolit holdele. Prăpădește tot, și cu ce mai rămâne moartea? Pângărește, și apoi fugi spre fericirea uitării. Sau zbughește-o spre alte lumi. Recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Yorkul cel tremurător, răsculat, de prost gust - orașul de te Îndoi de râs al lui Feffer! Și chiar Sammler mergea la o extremă, devenind, poate, prea disperat, prea prins de problemă, Începând să se gândească la pastile de dormit, la otravă. De vină era de fapt sistemul nervos Încâlcit, „spaghetele de nervi“. Aceștia erau nervii vechi din Polonia ce Își arătau furia. Era vechea lui panică, afecțiunea lui aparte. Nu voise să citească un reportaj de a doua zi despre arabii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
după ce s-a așezat pe scaunul de la volan. Mamă ? a întrebat-o Danny cu o voce acum blândă și abia șoptită. E o poveste de dragoste, i-a răspuns ea. 2 Dacă ai imunitate, poți să lupți chiar și cu otrava. Jina a citit cartea în reprize de câte cinci minute, a citit până când a simțit că-ncepe să fiarbă. A lăsat romanul de-o parte ca să revină la o respirație normală. I se părea că era înapoi, în școală, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
felul ăsta, o să poți să privești în urmă și să-ți dai seama ce n-a mers. Alice a umplut treizeci de pagini într-o singură noapte; era ca și când s-ar fi înțepat la un deget și-ar fi lăsat otrava să i se scurgă afară din organism. Alice a mai cumpărat un jurnal, apoi încă unul și-a îndesat pe paginile lor lucruri de care numai ciudații au habar - cum e atunci când îți urăști nu numai șunculițele de copil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Pearl s-a întors către Ellis. Ne-a cotropit spanacul. Femeia și-a dat jos rucsacul, care era plin cu frunze verzi, lucioase. Crezi că Helena o avea ce face cu el ? Normal ! Pe-al nostru l-au terminat popândăii. Otrava aia de-am dat-o prin grădină nu i-a oprit. Pearl s-a întors din nou către Jina. Am auzit că ai un băiat. Îl duci pe râu ? Jina uitase cum stăteau lucrurile în ținutul ăsta: încă înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nici furtunile deșertice care m-au traversat vei locui în altă clonă a edenului și te vei lăsa vânat în cel mai vegetarian mod de o nouă Evă (i)responsabilă acuzată de practici oculte și iubire pătimașă care va șterge otrava mărului rătăcit în coșul cuvintelor încrucișat în pielea șarpelui ce-ți sâsâia amorul iar nu-ți vei aminti atunci de mine nici de furtunile deșertice care m-au traversat și e normal să fie așa sculpturi în suflet dincolo de asfintit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dimineții se înălța zborul spre cosmos din cameră galbenă cu samovar în spatele camionului scuturat la fiecare articulare a caldarâmului am pedalat pe tricicleta cu îngeri la noua locuință tata strângea la timp furtunul prin care țâșneau gaze iepurele bolnav de la otrava din iarbă tremura în cornișa timpului în timp ce eu întinam caietul de matematică cu tema pentru acasă se dovedea existența spațiului extraterestru la ore fixe peștii din bucătărie primeau hrană în borcanul de murături încet deveneau toxici rafala vântului a spart
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pună pe față o mască de după care lacrimile nu mai puteau fi zărite. În timp ce el se retrăgea în cameră confuz, Erjika se gândea cum să-și materializeze planul. Fuma ținând palmată țigara, savurând fiecare fum în parte ca pe o otravă ce o va scăpa de viața asta crudă. Stătea pitită privind-o pe Creața, care tocmai se despărțea de mine. Ochii ei radiau fericire sau poate exprimau acea mulțumire de sine pe care o afișăm cu toții atunci când lucrurile par să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
strivind gângănii. Îmi arsesem pielea capului cu litri întregi de petrol. Umblam înfășurată, cât mai pe lângă ziduri, n-am mai făcut vizite. Îmi ardea creștetul și îmi ardeau obrajii. Puteam să mă duc să depun ouăle de păduchi pe biroul otrăvii ăleia? Ia și matale un suvenir de la Rampa Cățelu. Cine știe, m-aș fi trezit cu ea rânjind: „De, cucoană, capra păduchioasă ține coada sus. Acu’ să văd cum te mai dai intelectuală”. Nu am mers, Mircea. Și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tulburate la căpătâiul bolnavei. Urletele răgușite, urletele sălbatice care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire fixă de nebunie. A doua zi dimineață Sanis, spăriat în cele din urmă, a dat fuga la doctor. Tânărul, vlăstar al neamului, subțirel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
laudă în gândul său Culi Ursake. Nu zăbovise nici aici; lăsase urmele lupilor. Număra el în ceata asta un bătrân, două haite vechi și cinci lupani. Ca să nu-i ia prea multă vamă din teritoriul lui, trebuie să le puie otravă. Cum or cădea doi sau trei din ei, ceilalți fug peste șapte munți. Mai departe, umblând cu aceeași luare-aminte, Culi Ursake a văzut jderul, fulgerând pe zăpadă. Și-a însemnat locul, fără să se oprească. Acum stătea neclintit lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși printre picioare. —Tu vrei să te duci și Vidra se împotrivește, râse într-un dinte nana Floarea. Paznicul nu catadicsi să răspundă la asemenea observație. Încă se amestecau în el otrăvurile și dezgusturile și încă nu-i venise vremea să rupă din el mânia. —Așa-i acest Culi totdeauna! oftă bătrâna. Feciorul ei ieșise, întorcând aceleași sprâncene posomorâte. Sania era trasă dinaintea ușii; calul înhămat. Vremea se arăta moale și senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rămâne pădurea fără mine. Cel de jos, bolnavul, rânji mormăind: —Las’ să rămâie, că-i cel mai mare dușman. Badea Toma îl privi cu mirare pe Culi, auzindu-l că grăiește. Culi urmă a șopti: —Lui Murgu să-i puneți otravă și să-l dați lupilor... Badea Toma clătină cu îngrijorare din cap. În vremea asta nana Floarea, ca o minte puțină de muiere ce se afla, rânduia sania, și paznicul cel tânăr îi ajuta să scoată hamurile de pe calul căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că să vie domnu doctor Micu carele au fost cu noi în focu bătăliei iar caprele și ciutele mărg bine au hrană și iarba e slabă ne mai având ce scrie salut cu respect Toma paznic vă rog mai aduceți otravă pentru lupi Greu de descurcat a fost rândul al cincilea: încarteluia licsan drumachi donuses crie Cu oarecare stăruință - după ce s-au fost vestit cu telegramele și s-au adunat în acel sobor la Sibiu - prietinii vânători n-au acceptat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mustafa, precum și dragostea lor pentru șahzadè. Pe de altă parte, în lungul drumurilor Anatoliei, credinciosul împărăției cugetase la întâmplare și-și înșiruise întrebările și răspunsurile după metoda retorilor greci. Ciudată acea scrisoare care a apărut dintrodată în serai, după jocul otrăvurilor. Ciudată împotrivirea stăruitoare a doamnei-sultane. Întreg seraiul o cunoaște, întreg seraiul se uimește de mila doamnei-sultane. Însă împărăteasa n-a plâns atâtea lacrimi la moartea fiului său Mehmet. Ființa aceea aprigă și ageră ca o coasă n-a fost dăruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
peste Gao, Mali și numeroase alte ținuturi, stăpânul din Tombuctu este un personaj de seamă, respectat în toată țara negrilor. Are la dispoziție trei mii de călăreți și o sumedenie de soldați pedeștri înarmați cu arcuri și săgeți înmuiate în otravă. Când se deplasează dintr-un oraș într-altul, se urcă pe o cămilă, la fel ca oamenii curții sale, care sunt însoțiți și de cai ținuți în frâu de slugi înarmate. Dacă nimerește peste dușmani și e nevoit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]