3,713 matches
-
nimic am venit, în nimc mă voi întoarce. S-a încheiat circuitul nimicului în natură! Punct. Atât? Poate că foamea nu-i în noi, ci în Univers. El ne mănâncă: secundă cu secundă și an după an. Implacabilă,moartea ne pândește din prima clipă de viață. Ne ajută chiar să creștem, ne pregătește cu grijă pentru marele ospăț final. Asta este : și moartea-i un stomac ! Da, cred că moartea-i stomacul universului ! Poftă bună! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (111
EXCURS ÎN UNELE ORGANE INTERNE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346879_a_348208]
-
altfel eliberarea tetrarhiei sale de sub stăpânirea romană. Situația politică existentă îi era de ajuns. Știa că îndată ce provinciile Palestinei vor fi devenit independente de Roma ar fi urmat un război fratricid asta dacă nu i-ar fi ocupat perșii care pândeau orice slăbiciune militară sau politică din răsăritului imperiului. De aceea tetrarhul îi prefera pe romani oricărei alte puteri și nu ieșea din cuvântul cezarului Tiberius. ,,Pax romana” îi era suficientă. Îl întrebă totuși pe cel adus în fața sa dacă el
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
meu? - Nu. Dar să termin povestea mărțișorului, așa cum am găsit-o eu pe internet. Există o legendă a apariției tradiției de mărțișor conform căreia soarele a coborât pe pământ la o horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit și l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniță. Lumea se întristase, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
MISTER Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 397 din 01 februarie 2012 Toate Articolele Autorului ianuarie se îngroapă în zăpadă nopțile de ger devin o crustă viața mea nu e decât o pustă tocată-n ritmuri de lambadă mă pândește parcă o atrapă mă cheamă nu’ș ce zbor razant atacuri blitz cu un desant din care nimeni nu mai scapă poate sunt sau nu mai sunt focul care nu se vede aurul ascuns în Vede noaptea spulberat de vânt
TOTUL E DOAR UN MISTER de ION UNTARU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347019_a_348348]
-
marginea prăpastiei. Apoi ce ?? dacă e ...nimic Un deget întreaba ochiul Câte ore sunt... De unde să știe Bietul de el Dacă timpanul Nu mai aude ticăitul Ceasului căzut în groapa cu lei. Lasă...se face seară Dincolo, din cealaltă odaie Pândește cu interes Gura...vrea să afle Ce o să spun ...ha ha ha Adică se pregătește De nimic pentru Că timpanul tace. Cred că de fapt nu mai este Nu mai e nici scara, nici ciocanul A fugit cu ele...și ce
NU MAI JOC de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347026_a_348355]
-
reușeam să aștern un cuvânt, o propoziție coerentă. Eram perturbat, posedat, golit...Incapabil să reproduc, deveneam subit amnezic... Mă îmbolnăvisem!... Noaptea, imaginativ, compuneam și cream furtunos, cu o vervă teribilă, iar peste zi eram incapabil să scriu. Îl zăream, îl pândeam pe inginer... Mă sâcâia tentația să îi tai calea, să îl aștept, să îl salut și să încerc să-l scot din carapace, să-l desconspir... Fără succes! Devenisem irascibil, precipitat și tot mai indiferent la probelemele asociației, absent de la
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
Dramă și Jertfă a Fiului. În pofida celor ale humei, el poate să strige din tot sufletul: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”. Și preotul-poet o transmite enoriașilor-cititori: „- Crezi tu?/ - Cred, Doamne, ajută necredinței mele/ și dacă poți,/ să nu mă mai pândească/ nici iarba și nici steaua, / chiar peste florile de gheață/ ce vor să Te cunoască,/ trage la noapte, când mă rog,/ ca pe-un amin - perdeaua.” (Ajută necredinței mele, s. n.). Este piatra de temei a poeziei lui Dumitru Ichim. Pe
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
e din ce în ce mai zgomotos, ritmurile vieții cotidiene sunt din ce în ce mai trepidante, astfel că omul este împins într-un ring din ce în ce mai strâmt și nu mai are timp să se gândească și la sufletul său. Iată una din capcanele cele mai perfide care ne pândește pe fiecare dintre noi. Oglinda reflectă chipul omului iar conștiința chipul lui Dumnezeu. Credința precede cunoașterea pentru că pornește dintr-o convingere lăuntrică în timp ce cunoașterea pornește dintr-o curiozitate de ordin natural, necesară evoluției. Din acest motiv consider că știința urmează
EXERCIŢII DE MEDITAŢIE (3) de ION UNTARU în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346360_a_347689]
-
nr. 652 din 13 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Suntem azi, aici și-n gânduri Ca un stol rătăcitor, Păsări triste, rânduri-rânduri... Sunt și eu un trist cocor... Suntem păsări de hârtie, Suntem păsări de zăpadă, Păsări de melancolie... Ne pândesc păsări de pradă... Suntem păsări de uitare, Suntem păsări de-ntuneric, Păsări pribegind în zare... Trec și eu în zbor himeric... Suntem azi și-n amintire Ca un stol de păsări moarte Zburând peste cimitire... Mici stafii cu aripi sparte
AZI,AICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 652 din 13 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346414_a_347743]
-
și să moblizeze resursele limitate pentru a nu se pierde nimic din ceea ce am avut și nici a se irosi talanții generațiilor contemporane. Grație eforturilor sale concretizate într-o întreagă generație de adevărați români și creștini, planurile dezintegratoare care au pândit valorile românești, au fost zădărnicite și vor mai fi prin neîntrerupta prezență vie a exemplului „Profesorului” și a recursului permenent la spiritualitatea și cultura generate de el în tezaurul neamului. Spiritul filosofic al lui Nae Ionescu trăiește și va trăi
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
Ce s-o mai dai întoarsă atâta? Un fel de manie autodestructivă ne înghiontește. E-un război, cum spuneam. Și cuvintele nu respiră, ale naibii, decât când vor ele. Multe producții literare mediocre s-ar elimina de la sine, dacă ar pândi în fiecare dintre noi câte un Michelangelo vigilent, gata să lovească cu dalta, atunci când „produsul” nu glăsuiește. Exact contrariul tainei, o dez-tăinuire, pare a fi esența laborioasei întreprinderi a așternutului la scris. Ce efort, în timp ce lumea de afară te cere
TAINA SCRISULUI (39) – EXPLICAŢIA EXPLICĂRII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346520_a_347849]
-
că plânge și tremură de frig, sărmana, că vântul șturlubatic dezbracă toți copacii, furându-le coroana și-o pradă pân’ la sânge... surâde toamnei!, poate-i trece această suferință rece și nici nu știe, inocenta, cum iarna stă și o pândește... acum trimite o iscoadă: brumă peste trandafiri și tot îi face fițe-fițe, amăgind-o prin tufișuri, cu parfum de dumitrițe... surâde toamnei! s-o vrăjești și când va închide ochii și-o să cadă în extaz, o să-i fur trei dumitrițe
ZÂMBEŞTE TOAMNEI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346521_a_347850]
-
recomandării exprese descurcă-te singur ! ) iar pentru a-i desăvârși propria ardere internă Îi anexează ca reper și cip propriul model care, prin evoluție singulară și credință să ducă, în final, la configurarea a ceea ce numim om. Fiara din noi pândește momentul pentru a ieși la atac, răutatea sanguinară este canalizată împotriva a orice nu convine, mai ales în momente de criză, când se strecoară tiptil în afară pentru a începe circul, a sări la bergata întâiului opozant întâlnit. Războaiele, alte
JURNAL DE GÂNDURI ZDRENŢUITE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348244_a_349573]
-
hotel, nici măcar pentru mâncare, era imediat după reformele monetare, așa că am hotărât să cumpărăm pâine și muștar - cele mai ieftine produse alimentare - și să stăm pe o bancă în parc până a doua zi în zori. Pe atunci nu ne pândeau primejdii de noapte, nici milițienii nu circulau noaptea prin oraș. Azi parcă nu-mi vine să cred că au existat așa vremuri, dacă nu le-aș fi trăit. Simt și acum gustul pâinii cu muștar și aud și acum în
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
cu toate tăcerile ce-mi dai Te voi primi-n albastrul pe care-l așteptai ... Clipă ruginie Mi-s toamnele aproape de suflet și ce dor Atâtea ploi de gânduri deschise peste mine! Ai aruncat năframa plecării-așa ușor Și mă pândesc furtuni și ce de toamnă vine! Ies mările din haine și-s valurile moarte; Nu mai ajung la țărmuri, sirenele-au plecat, Meduzele-s albastre și viețile uscate Le-au invadat iubirea și toate-s deodat' În corul din amvoane
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
în voalul de argint; La nunta mea, tu toamnă, cu palma ta letală Mi-ai ofilit iubirea și m-ai forțat să mint ... Eu te-am iubit nebună și te-am primit docilă Pe glezna-n așteptare, sărutul ți-am pândit; Și ți-am citit, iubito,în slova-ți dificilă Mesajul fără cheie.Și-andante ne-am nuntit ... Ți-ai așezat vicleană timida răsuflare Peste albastre vise lăsate amanet La poarta dintre ceruri, unde hotarul doare Când pașii se mai calcă
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
în doi Așteaptă visele răspunsuri, cu ochi deschiși, cu umeri goi. Când noaptea-și caută mirese, în umbra dorului din gene * Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-și scutură lumina, agonizând în come dulci Pândește cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoșteniți de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Și iar, mi-e teamă că mai naște o
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
poartă. Puse mâna pe ea și o șterse de praf. Încet o împinse. Ușa scârțâi groaznic, nefiind mișcată de sute de ani. Cine era acest om care îndrăznea să intre în castel? Ce căuta el acolo? Nu știa ce-l pândește înăuntru? Înainte de a intra în castel, Etrius își aminti tot ceea ce se întâmplase cu câteva zile înainte... * Baza navală Alameda. O bază militară ce stă pe un vapor, dar având mărimea de zece ori mai mare decât un portavion. Un
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
credeau ca Sense, că ‹‹Răbdarea în suferință este mai mare decât învierea din morți sau decât orice altă minune.›› Pe mine mă spovedea la Crăciun și la Paști Părintele Liviu Munteanu, din brigada de preoți, care sfida primejdiile ce-l pândeau.” (Remus Radina, Testamentul din morgă, pp. 39-40). În continua și permanenta încercare a celor închiși de a duce o viață creștină, sărbătorirea Nașterii și Învierii Domnului erau considerate puncte esențiale, în plus amintirea modului în care aceste momente importante erau
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
luna matroană bătrână mă mângâie pe cap și-mi aurește umbra pe care-o las pe pământ somnul mi-e tot mai străveziu temple străine îmi trec peste frunte dezgrop false tezaure și morminte goale jefuite de tâlharii care mă pândesc la cotitură câteodată găsesc cuvintele moarte zac amețite prin timp sau îngropate de vreme în miez de noapte mă-nfășor în ele ascultând frunzișul lor cum mișună prin vis dealuri de cuvinte dealuri de morminte silabe dincolo de moarte chipul meu
VREAU SĂ SCRIU... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345252_a_346581]
-
fi vrut să rămână și să nu mai plece deloc! M-a crescut într-o vreme, cănd fără mama am fost și acum sufletu-mi geme că n-am prețuit-o cu rost. Auzea, ca bătrânii, putin, cuvintele-n buza pândea și azi, cu respect, mă înclin cum viața cu mine-mpărțea. Am crescut un timp la cămin unde, da, aveam ce mânca, reușeam să nu plâng sau suspin doar sâmbătă, când mă elibera. Acasă m-așteptau frigul, bătrânețea și boală
PĂPUȘĂ DIN TRECUT de DORA PASCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376875_a_378204]
-
Anotimp > IARNA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului IARNA Ninge de vreo două zile, Peste tot numai zăpadă, Ies băieți, dar și copile, În peisajul de baladă. Vrăbiile, cam rebele, Îi pândesc de pe fântână, Doi curcani plini de mărgele În ogradă se îngână. Fug copiii prin ninsoare, Neaua-i albă și-i destulă, Omul de zăpadă are Nasul ca o barabulă. Croncăne pe cer o cioară Fâlfâind din aripi grele, Fulgii cad
IARNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377056_a_378385]
-
infinitul limitat” omenesc se umple cu infinit dumnezeiesc, cu hâr și energie divină care ne pot ridica măcar câteva momente deasupra contingentei timpului și a spațiului. Pe cei deja virtuoși, cu o treaptă mai sus pe scara indohovnicirii, îi pot pândi însăși ispitele postului sau ale ascezei. Ispitele de a considera că au de-acum suficientă putere spirituală de a se stăpâni, de a se înfrâna doar cu ajutorul propriei voințe fără ajutorul lui Dumnezeu, de a fi în control asupra poftelor
TEOLOGUMENA – DESPRE POST de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377951_a_379280]
-
străzile orașului cu pietre rotunde grele că sânii albi cât luna și florile din grădina cu cireșe coapte pe care aș fi vrut să le fur așa de pofta îmi era când nu Te iubeam iubirea părea indiferență dar mă pândea lasă că într-o zi te prind să văd unde ai să-ți ascunzi inima. Cand nu Te iubeam Doamne lut și țărâna eram (de Dorina Stoica) Referință Bibliografica: Când nu Te iubeam / Dorina Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CÂND NU TE IUBEAM de DORINA STOICA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376383_a_377712]
-
acoperit tot ce este trist, așa cum vorbele acoperă trădarea, frământările, regretele, așa și trebuie, orice tăcere dezvelește adevărul, drumul este prea anevoios, câinii turbează în singurătate, oamenii mai mușcă uneori, nici primăvara nu aduce pacea, eu simt cum moartea ne pândește-n luna mai, la școală eram exmatriculat mereu în mai, iar prima fată care mi-a spus că nu mă iubește era născută în mai, eu am crezut-o. Uneori e iarnă-n luna mai. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Schițe
SCHIŢE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376397_a_377726]