1,924 matches
-
magistrul său, centaurul Hiron i-a dezvăluit secretele taumaturgiei, ale plantelor vindecătoare și ale atâtor alte substanțe, prin diverse proceduri și combinații de produși. Poetul Pindar, în Pythica III - relatează că a înlesnit nașterea lui Asklepios, smulgându-l din focul pântecelui matern, de aceea mitul său stă sub semnul focului cosmic regenerator, purificator. Cultul său a fost introdus în Attica în secolul VI î.Chr. Antecedența sa pare a fi imemorială, când se apela, pentru vindecare la magia albă, descântec, buruieni
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mișcări nu pot fi realizate decât de articulația temporo-mandibulară, prin acțiuni musculare multiple. Cunoașterea punctelor de inserție musculară a permis stabilirea cu precizie a intervenției diferiților mușchi masticatori în timpul deplasării mandibulei, confirmate electromiografic de Zenker (1955). În coborârea mandibulei, intervin pântecele anterior al digastricului, milohioidianul și geniohioidianul. Pentru ca aceștia să poată acționa, este necesar ca osul hioid, mobil, să fie mai întâi fixat. Această imobilizare o realizează prin contracție mușchii subhioidieni (omohioidianul, tirohioidianul și sternohioidianul), inervați de ramura descendentă a hipoglosului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
anterior al digastricului. Reîntoarcerea la poziția de repaus se face aproape fără activitate musculară. Refracția activă, dincolo de poziția de repaus, pune însă în activitate temporalul anterior și posterior. La mișcările de lateralitate participă partea posterioară a temporalului de partea respectivă, pântecele anterior al digastricului, milohioidianul și geniohioidianul. Eficacitatea masticației depinde atât de suprafața articulară de contact a dinților mandibulari cu maxilarul superior, cât și de forțele dezvoltate de mușchii masticatori, apreciate de Fick până la 400 kg. Ocluzia gurii, tensiunea pereților obrajilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
propriile-i piese, succesul scontat. Dacă adaptarea Cârciumei realizată de Busnach, în 1879, la doi ani după apariția romanului, este bine primită, adaptările ulterioare nu recoltează favoarea spectatorilor. Nana, în 1881, Pot-Bouille, în 1883, Renée (după Haita [La Curée]) și Pântecele Parisului (Le Ventre de Paris), în 1887, sunt primite modest. Cât despre Germinal, interzis de cenzură în 1885, demolat de critică în 1888, este un eșec atât de usturător încât de acum înainte Zola renunță la teatru. Edmond de Goncourt
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ne-a intrat când mama ne-a dat viață. Chiar din fragedă pruncie dușmănia ne-a-mpărțit; Ce spun eu? chiar înainte să ne naștem ne-a-nvrăjbit. Cauza nu-i alta decât sângele incestuos! În timp ce ne unea pe noi același sân nenorocos, În pântecele mamei mele războaie intestine Stau, la a noastră despărțire, fatală origine. Ea apăru, știi bine, din leagănul de prunc, Ne va urma probabil până și în mormânt. S-ar zice că și cerul, printr-o funestă hotărâre, Pentru incestul părinților
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la Ierusalim, că acolo vrea el să putrezească... și eu m-am gândit că oasele tot nu putrezesc; le-am îngropat aici, și carnea am făcut-o pastramă... Iusuf s-a îngălbenit deodată și s-a apucat cu mâininile de pântece. ... și a urmat jelindu-se Aron m-am gândit, de ce să nu fac iconomie la transport; am pus pastrama-ntr-un sac și i-am dat lui...să-l ducă la Ierusalim, la frate-meu, Șumen, s-o îngroape acolo
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că el a știut... Și el a mâncat pe drum pe tată... Ce fac eu acuma? Când a auzit toate astea Iusuf, i s-a-ntors inima pe dos; a-nceput și el să se bată cu pumnii-n cap și-n pântece, și să se vaite: M-a spurcat jidanul, efendi cadiu! Aman! M-a spurcat! Ce mă fac eu acuma? Tu de ce-ai mâncat? zbiară Aron. N-ai zis tu că sunt haine? Și parcă trebuia să le mănânci? De ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu mediul său social și natural, și transformat dint-un produs natural amorf, născut prematur, într-un membru definit și competent al unei ordini sociale specifice, eficient funcționale." Situația este comparabilă cu a marsupialelor, continuă Campbell, care au nevoie de un "pântece extern", ceea ce denotă o stare de dependență, care în termeni umani se traduce prin "cămin", și care în Occident s-a extins până în jurul vârstei de 20 de ani (în unele cazuri, mai ales al studioșilor, perioada se poate extinde
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
hai, hai să mai încercăm!... o îndemnă bătrâna, cu blândețe, revenindu-i inima la loc... Din nou o rafală... un trosnet de creangă ruptă, izbi în geam. Femeia, cu o voință nebănuită, lupta pentru viață. Un junghi îi împunse ascuțit pântecele, făcând să i se clătine mintea de durere. Se zvârcolea în chinuri, ca o râmă strivită la un capăt. Afară, crivățul urla ca o fiară, în frământările văzduhului, ca la început de lume... Din înălțimi, din băierile rupte ale cerului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a stins pe orizont... În ceardac, lângă dereg, bătrânul pădurar, încă își continua torsul gândurilor lui. Se uita în vale, dincolo de gard și de jur-împrejur, cât prindea ochiul, la pădurea adânca... fară sfârșit. Pârvu, neclintit de ceasuri întregi, stătea pe pântece, cu botul pe labe și se e uita la stăpân, cu ochi deștepți și blânzi, și cu urechile drepte și ciulite. - Măi Pârvule, măi băiete... știi tu ce‟i în sufletu‟ meu?!... murmura bătranul, privindu-l în luminița ochilor. Câinele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur că frigul avea să-l doboare înainte, poate, ca răpitorii să-i dea de urmă. Anton îl ridică în brațe, apucându-l pe sub pântece și, porni spre casă; în mers, micul căprior își întorcea botul înspre el, privindu-l cu ochii umezi, limpezi ca un cristal, până în adâncul irisului. Acum, că se afla la el în brațe, micul animal nu mai tremura, ci părea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
priviră îndelung în ochi, într-o tăcere groasă s-o tai cu cuțitul. Lupul avea în toată ființa lui, în ochi mai cu seamă, o liniște poruncitoare, care parcă paraliza orice voință. Cu o liniște de neînchipuit, se lăsă pe pântece și pe labele dinainte, parcă, gata să se arunce și să sfâșie. Dar, nu... n-avea de gând. La lumina lunii, apărea înfricoșător de mare - cenușiu-dungat în lungul spinării. Anuca tresări zicându-și : „El e dungatu.“ Era lupul care a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ne va chinui ca o întrebare absența îndelungată a șarpelui dar dumnezeu va porunci heruvimilor să ne păzească iar merele nu vor fi niciodată un subiect tabú Vatmanul un tramvai spintecă noaptea șarpe însuflețit ieșit la vănătoare (intestine metalice) în pântece sunt oameni trăiesc (încă) geamurile sprijină frunți drumul către fiecare dintre ei este așternut cu tăceri doar vatmanul ascultă muzică trece zâmbitor prin fiecare stație nu mai are demult întrebări nerostite doar două linii taie în el din când în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
un perete de sticlă curba, se desfăcea într-o sfâșiere de pielițe, și creierul meu scindat, storcit, înstrăinat și totuși plin de o orbitoare fericire țâșnea din carnea dezumflată și flască și se lipea patetic de membrana vibrîndă a marelui pântece. Deveneam una cu păianjenul. Ne frământam împreună, ne amestecam până la indiscernabil, ca plastilina policoloră când o clifești în palmă, când o strângi până îți iese printre degete. Plezneam în patru, în opt, în șaisprezece, în treizeci și două de ființe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
după un tufiș să n-o vadă cei din vale, de la Izvor, eu văzând-o întreagă, și-și scoate cămașa udă, cu hainele uscate ținute strâns între genunchi, și cele două țâțe atârnându-i moale, ușor aplecată din spate, pe pântece pielea adunându-i-se valuri, își dă grăbită peste cap cămașa uscată, îndreptându-se, acum îi pot vedea chipul luminat ca după o nouă naștere, abia ieșit din apele reci ale Izvorului, îmbracă pe rând una câte una celelalte haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ușoară, mai ales datorită acelui dar primit de tine de la Dumnezeu și pe care te străduiești să-l protejezi, de aceea eu n-am voie să intervin, n-am voie să-l ating, ar fi ca și cum aș scoate pruncul din pântecele mamei înainte de vreme, ești primul om a cărui vindecare e atât de aproape și ușoară și totuși mie mi-e greu să mă implic, Eu ascult peste măsură tulburat de ceea ce-mi spune, Daniel, continuă el, nu înțelege ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de paranteze în jurul gurii, ochii căprui care erau mai tot timpul puși pe glume. Era surprinsă și totodată neliniștită de frumusețea lui. Ce spusese Ashling ieri? Redescoperiți magia. În mintea ei prindea contur o imagine: ea gâfâia de dorință, cu pântecele umflat de plăcere, cu spatele întins pe nisip... Nisip? Nu, stai așa puțin, ăla nu era Dylan, ăla era Jean-Pierre, francezul seducător care-i sucise mințile și cu care își pierduse virginitatea. Doamne, oftă ea, fusese genial. Avea optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
viață. O merită, le spusese ea. Niciodată nu fusese bun de nimic. Își dorea să-l fi strâns de gât când se născuse, sau mai bine să-l fi Înjunghiat cu un umeraș pe vremea când Încă-l purta În pântece. Dumnezeu era martor că băuse destul gin și whisky cât să-l omoare pe ticălosul cel mic atunci când fusese Însărcinată. Da, zise Insch când aceasta plecase-n sus pe scări la toaletă. E foarte improbabil să se mai Întoarcă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
agită brațele ca pentru a-și face loc: lumina acolo, departe, nu mai era nimeni, nici un glas. Reuși să pătrundă în atrium și pumnalul lui Julius Lupus intră orizontal, trădător - nu ca în luptă dreaptă, ci ca în încăierări - în pântece, iar el se clătină și simți îndată focul... Iar din spate, Chereas - Chereas, cu care glumea în fiecare zi - îl lovi din nou, foarte puternic, pentru că genunchii i se înmuiară, iar el, Gajus Caesar, al treilea Împărat al Romei, căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dintre obișnuitele dispute ale adolescenților. Însă valul de ură ce cobora dinspre Palatinus îi apropia într-o uniune psihică și mentală care se vădea în gesturi și priviri. Trei băieți puternici, frumoși, din prețioasa sămânță a tatălui lor dispărut, din pântecele generos al frumoasei lor mame. „Cea mai frumoasă femeie din Roma, cea mai puternică din imperiu“, îi spuneau, strângând-o toți trei deodată, într-o îmbrățișare care-i sufoca. Cu fiecare lună, brațele lor se făceau mai puternice, Drusus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el îl chema Alexandros Helios, numele cuceritorului Babylon-ului și numele divin al Soarelui, iar pe ea - Cleopatra Selene, numele reginei din Aegyptus și divinitatea lunară. Erau gemeni. Astrologii din Aegyptus găsiseră semnele mirabile ale nașterii lor în sămânța tatălui, în pântecele mamei și în toate astrele zodiacului. Toate erau însă semne ale nenorocirii. În spatele lor venea, înlănțuit și înspăimântat, cel mai strălucitor cortegiu pe care Roma îl văzuse vreodată: sute de artiști, medici, arhitecți, poeți, preoți, muzicieni, servitori, bucătari, acrobați... toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însă ea îl căută, se agăță de el, nu voia să se desprindă, până când se desfăcu odată cu un alt strigăt, iar Gajus fugi în noapte, pe cheiul micului port, în vreme ce o parte din el, primul lui fiu, murea sufocat în pântecele ei. Nu-i mai simt inima, îi șopti disperat medicul care, cu un instrument lipit de abdomenul ei umflat, ascultase pulsul vieții aceleia noi, egoiste, care încerca să se elibereze. Ea muri în timp ce Gajus privea cum noaptea aluneca încet din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pusese toate speranțele în căsătoria aceea și în moștenitorul care urma să se nască, atrăsese de partea lui majoritatea senatorilor cu planurile sale. Acum nu mai era tutorele lui Gajus și-l privea pe acesta cu ură. Medicii care deschiseră pântecele fetei moarte spuseră că era un băiețel minunat. Cândva ar fi putut deveni împărat. Toți veniră să-l vadă când, spălat și pieptănat, cu gura întredeschisă în căutarea aerului pe care nu-l găsise, fu depus alături de trupul chinuit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Anneus Seneca, îl legăna, trăgându-l spre ea, trupul ei îl căuta pe al lui. Te rog, vino să trăiești înăuntrul meu. Te rog. Era o inovocație foarte veche, din religii îndepărtate: zeul care trece în fecunditatea întunecată, profundă a pântecelui femeii. El primea mângâierile care îi învăluiau trupul. O clipă avu senzația că era o vrajă. Bijuteriile scoteau clinchete ușoare, iar ea îl săruta așa cum preotesele din Phrygia sărutau statuile zeilor. Împăratul închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
duse să plângă într-un loc unde nu-l putea vedea nimeni. Nu știa însă că unele dintre acele răni, cele mai adânci, le făcuse un ucigaș tocmit de Pisoni. Oamenii săi luară trupul Miloniei, cu veșmintele în dezordine - văzură pântecele umflat. — Era însărcinată, spuse Herodes. Apoi o luară pe fetița cu părul năclăit de sânge, ca un animal zdrobit. Pe moment, nimeni nu-i băgă în seamă pe cei cinci-șase care căzuseră victime furiei germanilor și zăceau risipiți în atriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]