1,745 matches
-
Spunând femeii: Nici Eu nu te osândesc, mergi, de-acum să nu mai păcătuiești (Ioan 69 8, 11), Domnul îi cere să se întoarcă la familia ei și să intre întro viață normală, pentru a evita alte prilejuri de a păcătuii, prilejuri care s-ar înmulți prin desfacerea căsătoriei. Sfântul Apostol Pavel susține căsătoria ca instituție de origine divină și caracterul indestructibil al ei: „Iar celor ce sunt căsătoriți, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
în Treime. Din această cauză, Sfântul Pavel lansează imperativul: „Fugiți de desfrânare”, arătând că desfrâul este cu mult mai grav decât celelalte păcate, pentru că „Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrâului păcătuiește în însuși trupul său” (I Corinteni 6, 18). Gravitatea desfrâului constă că nu întinează numai pe bărbat, ci și pe femeia de care se alipește și cu care formează „un singur trup” (I Corinteni 6, 16) iar împreună, bărbat și
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
Giugică, sunt discreditați, ci - insinuant - și părintele care „s-a Încurcat la pelin, a treia zi de Paști, cu partidul, În colț la Savu, În odăiță, pe-nfundatele”; semnatarul scrisorii, „un creștin enoriaș”, transmite implicit un avertisment preotului ce a păcătuit pe- nfundatele (adică În secret), vegheat vigilent de ochiul creștinului mai ceva decât de divinitate. La five o’clock se bea, desigur, ceai. Potrivit modei timpului, Într-o anume zi din săptămână protipendada bucureșteană Își deschide larg ușile casei cunoscuților
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
tot n-a dat nimic. Am înțeles și i-am spus: Aș vrea să știi că milostenia mea poate fi primejdioasă. El mi-a răspuns: Milostenia ta este, de bună seamă, singura pe care am dreptul s-o primesc. Am păcătuit. Am lăsat să cadă toate pietrele în palma lui concavă. Au căzut ca în adâncul mării, fără zgomot. Apoi mi-a spus: Încă nu știu care e darul tău însă și al meu e primejdios. Vei rămâne aici cu zilele și cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
explicarea fenomenelor de hipnoză, telepatie și patologia lor, percepția prin cel de-al șaselea simț al lumilor paralele. Nu oricine însă este un receptor perfect sau ecranarea amintită funcționează excesiv la ființele superioare om. Ca de obicei personajele lui Nerval păcătuiesc prin a nu fi înțelese în suferințele lor: "Am fost internat într-un sanatoriu... Pentru mine singura deosebire dintre starea de veghe și cea de somn era că, în prima stare, totul se transfigura în ochii mei; fiecare persoană ce
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
intuiția și metafizica și precizia și orlogeria și inteligența și... și...". Poate că și noi, cei ce ne credem atât de puri în zborul nostru neântinat de mocirlele ce încă mai cuprind regiuni din Europa, poate că și noi mai păcătuim prin pene vopsite ce-am uitat să le rupem. Suntem totuși păsări cărora n-au reușit să le taie vârful aripilor. Pe unii ne-au resemnat cu pete de vopsea sau consemnat în colivii de aur. Se mai strecoară însă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să creadă că dacă ei suferă în această viață, acest lucru se întâmplă doar pentru a-și ispăși păcatele pe care le-au săvârșit într-o existență din trecut. Dacă încălzești un metal în cuptor, faci asta pentru că metalul a păcătuit, sau pentru că vrei să-i îmbunătățești calitățile?573. Noi înșine suntem indispensabili Creatorului, unici și liberi să formăm arcul reflex noetic, relația noastră prin Lumină. Ceea ce ne face unici, și de fapt individualizează gândirea umană este că Dumnezeu controlează nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și..., deci aș adăuga eu, e haosul urmând să se ordoneze. Poate că și noi, cei ce ne credem atât de puri în zborul nostru neîntinat de mocirlele ce încă mai cuprind regiuni din Europa, poate că și noi mai păcătuim prin pene vopsite ce-am uitat să le rupem. Suntem totuși păsări cărora n-au reușit să le taie vârful aripilor. Pe unii ne-au însemnat cu pete de vopsea sau consemnat în colivii de aur. Contrar acestei tipologii prea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe care El o are spre preamărirea noastră. Iubite frate mai tânăr, dacă ai înțeles cât de cât acest cuvânt, pe care l-am pus cu toată sfiala înaintea lui Dumnezeu și a sufletului tău, ia aminte, căci cu toții am păcătuit, toți suntem ușor de înșelat și ne supunem păcatului. Cei pe care-i cinstim și-i numim Sfinți - și sunt, căci i-a confirmat Dumnezeu prin semne și minuni - ne-au lăsat mărturisirile vieții lor trăite în păcate de tot
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am zis, mi-ai spus că ai vacă, porci, păsări, ai ouă, lapte și brânză, dar le vinzi altora iar familia ți se îmbolnăvește și moare de foame, batjocorită de cugetul dumitale care preferă să-i facă pe alții să păcătuiască, dându-le aceste produse. Pe dumneata te socotești curat și demn de mântuire? Pentru uciderea celor pe care ți i-a dat Dumnezeu să le porți de grijă, să-i hrănești, să-i îmbraci, să-i adăpostești? Omul tăcea. Cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sancționate; dar oricât de grave ar fi ele, nu trebuie să ne despartă de nădejdea milei și dragostei lui Hristos. Altfel pierim ca Iuda, în loc să ne salvăm ca Petru. Învățarea Sfintelor Scripturi „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc înaintea Ta " (Psalm) În iarna 1947/48, având asigurat necesarul existenței materiale, viața noastră în colonie a fost marcată de intensitatea activității duhovnicești. Am citit o mulțime de scrieri ale marilor teologi ai Ortodoxiei, precum și teologi apuseni, mai vechi și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
spre Iisus o singură strigare, ca orbul din drum, ca vameșul, ca leprosul: „Iisuse, milostiv fii mie, păcătosul!”. Desăvârșirea (capitol special) Într-o discuție exegetică asupra versetului din Psalmul 1 care zice: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc înaintea Ta”, Anghel Papacioc, după multe lucruri frumoase și folositoare duhovnicește, a încheiat cu o reflecție, preluată de mulți și păstrată în atenția lor. De curând am auzit-o din gura lui Alexandru Sandu Ștefănescu: „E bine să umplem sufletul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
erai fericit cu ea... spui așa numai acum... Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Mi-ai luat-o numai din gelozie și ciudă. O.K. Și eu pot fi gelos. Dar tu singur m-ai încurajat să cred că n-am păcătuit. De ce te-ai prefăcut, de ce m-ai indus în eroare? Nu-i drept să mă blamezi acum. Dacă te-am fi văzut suferind, m-aș fi simțit mai vinovat. Dar erai atât de drăguț cu mine, atât de prietenos... întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și cum numai sunt de văzut! Și mă gândeam la Hartley pe bicicleta ei, și la fața pură și deschisă pe care o avea atunci, atât de straniu asemănătoare și neasemănătoare cu fața ei bătrână și ostenită, care suferise și păcătuise în toți acești ani, cât eu colindasem pe alte tărâmuri cu Clement și Rosina și Jeanne și Fritzie. „Vai, dragostea mea, mă nedreptățești alungându-mă brutal, căci te-am iubit atâta amar de vreme, desfătându-mă în preajma ta.“ Pe măsură ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pușcărie s-a realizat o unitate... Deci în răul acela mare, astea au fost momente care ne ridicau oarecum moralul, spiritul, că nu suntem chiar pierduți, că speranța era că, totuși, odată ne vom elibera. Eram și tineri, și oamenii păcătuiesc, și tinerii, și-așa mai departe. Acolo în închisoare era un moment de reculegere. Aveai posibilitatea, în atmosfera aceea, să meditezi... De exemplu, la Securitate, fiind numa’ singur în celulă timp de 8 luni de zile, din august până în martie
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Că n-am fost sigur niciodată dacă voi ieși din închisoare. Noi am fost educați din punct de vedere religios foarte bine, pentru că noi la școală am făcut religie în clasele primare... Și cunoșteam toată problematica religioasă: că dac-ai păcătuit Dumnezeu te pedepsește, nu te duci în Rai, te duci în Iad, și-așa mai departe... Eram foarte bine informați despre treburile astea, și-atuncea căutam să ne purificăm sufletește. Și să vă spun ceva: într-o situație din aceasta
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ar exista aceste lucruri, foarte mulți oameni s-ar prăpădi. Și să știți că și cei mai păcătoși oameni, sau cei mai răi, când ajung în situații din acestea, mulți se convertesc... sau se căiesc, măcar. Și zic: Doamne, am păcătuit, îmi pare rău... I se trezește speranța, și zice: Doamne-ajută-mă să scap de-aic... Acolo, în închisoare și-n mizerie se călesc sufletele, să știți. Și preoții aveau misiunea extraordinară să ajute pe toți oamenii... că erau mai prăpădiți, săracii, din
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sunt cele mai grave păcate făcute de oameni pe pămînt pentru că îl hulesc pe Dumnezeu și alunga Harul Duhului Sfânt de la om. Acestea sunt: păcătuirea cu încredere prea mare și nesocotita că Dumnezeu mă va ierta și pentru această pot păcătui mereu. neînfrânarea de la păcat și aminarea pocăinței până la bătrânețe sau pe patul de moarte. credință că voia lui Dumnezeu mă va mintui și nu voia mea. Altfel spus, Părintele Cleopa le prezintă ca fiind: necredința în Dumnezeu, lepădarea de credință
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
si strambandu-se: [...] inca un suflet nimicit cu total!”. Ruben, sub înfațișarea liniștită și blândă de dascăl, este un Mefisto care nu-și dezvăluie intențiile demonice, dar se bucură nespus când reușește inițierea eroului și-l determina pe călugăr să păcătuiască întrucât îl convinge să îndrăznească a aspira către cunoașterea absolută, adică aflarea formulelor magice pe care Dumnezeu le-ar fi rostit la Facerea lumii. Ruben iși recapătă fizionomia satanică, „se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pe larg în Observator cultural. În privința femeilor de mai sus, unele sunt active în organizații ecumenice, cele mai multe sunt ortodoxe, câteva sunt catolice și câteva protestante. Unele dintre ele au duhovnici și nici una nu se consideră dincolo de bine și de rău. Păcătuiesc și altfel decât din vanitate. Duhovnicii lor știu că ele sunt feministe și nu își scuipă în sân. Dimpotrivă, le tratează cu prietenie, deschidere și înțelegere. Dacă însă unele feministe sunt libercugetătoare, este opțiunea lor și trebuie respectată. Cei (tineri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
care, până în ziua morții, Domnia Sa îl însoțea pretutindeni, asemenea unui paj; că un om pur și inteligent cum îmi place să cred că este I. Buduca nu s-ar hazarda să-i ia apărarea dacă domnul N. Breban ar fi păcătuit într-adevăr, așa cum afirmă Goma. La acest nivel al discuției trebuie să constat însă că, preluându-i ca atare și argumentele și concluziile, inteligentul scenarist de la Cuvântul comite o eroare de logică, datorită căreia, plecând de la premisa că Breban ar
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
facă să optezi în continuare pentru autorul ei? Punând această întrebare, se înțelege de la sine că, de fapt, mă întreb cum se împacă, totuși, convingerile anticomuniste și antifeseniste ale domnului I. Buduca cu opțiunea sa pentru Breban, care, după ce a păcătuit sub Ceaușescu, păcătuiește, cu aceeași „nevinovăție”, sub Iliescu?! Cu alte cuvinte, îi atrag atenția asupra faptului că se află cel puțin într-o eroare de logică, dacă nu de alt fel: talentul literar al domnului Nicolae Breban nu reprezintă o
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
în continuare pentru autorul ei? Punând această întrebare, se înțelege de la sine că, de fapt, mă întreb cum se împacă, totuși, convingerile anticomuniste și antifeseniste ale domnului I. Buduca cu opțiunea sa pentru Breban, care, după ce a păcătuit sub Ceaușescu, păcătuiește, cu aceeași „nevinovăție”, sub Iliescu?! Cu alte cuvinte, îi atrag atenția asupra faptului că se află cel puțin într-o eroare de logică, dacă nu de alt fel: talentul literar al domnului Nicolae Breban nu reprezintă o garanție spre a
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
graniței, fie din cealaltă. În resentimentul său colegial - care se vrea superior prin această artă a descrierii și prin lipsă de încrâncenare - își face loc un entuziasm de prisos, care, literar vorbind, este neverosimil. Așa stând lucrurile, textul său ar păcătui oricum, chiar dacă autorul nu ar avea nici o altă vină; dacă dreptul său de a fi fost singurul care a putut să intre și să iasă din țară ori de câte ori a vrut (în vreme ce la graniță erau împușcați oameni) n-ar fi fost
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
să pară stăpân pe sine la slujba de Înviere și degeaba a luat (ca un credincios) lumină din lumina Prea Fericitului Părinte Teoctist s-o împrăștie celor care-l înconjurau. Prezența sa acolo ne-a făcut, fără să vrem, să păcătuim abătându-ne de la cele sfinte și gândindu-ne că în Dealul Mitropoliei nu s-a schimbat cine știe ce. Apoi realizatorii emisiunii „Viața spirituală” ne-au făcut să nu ne mai îndoim că așa stau lucrurile. Fiindcă, deși susțineau sus și tare
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]