3,151 matches
-
bolnav și s-a retras la mânăstire după moartea cinstitei preotese. Mânăstirea nu este departe de noi. Căutați pe cineva care are mașină și duceți-vă după el. - Atunci, faceți ce vreți! Duceți-l la groapă ca pe un păgân. - Păgân ai spus, părinte? Dar de câte ori a fost la biserică și s-a rugat și a pus câte un ban la cutia milei, era tot un păgân? Când îi intrai în casă cu moliftele spunând câteva cuvinte, luai bani tot de la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
te-ai născut, pământ te vei face”. La televizor aflăm tot felul de ritualuri de înmormântare din lumea largă și ne mirăm. Nu sunt și ei oameni ca și răposatul Vasile Cumpătaru? Da, numai că noi suntem creștini, iar ceilalți păgâni. Și păgânii au Raiul lor ca și Iadul lor ca și noi în eternitatea credinței în care ne naștem. Cu prima ocazie când mă voi duce la socri, voi opri în Hulubărești să aflu cum s-a terminat gâlceava, dacă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
post-modernă ori premodernă, dar un asemenea fenomen social nu poate trece neobservat nici măcar la o masă de Crăciun. El se înscrie, bineînțeles, într-un proces mai larg și mondializat de reabilitare a corpu lui : „actualmente operăm o întoarcere la concepția păgînă despre corp”, consideră Marc-Alain Descamps. Decăzut la statutul de „carne” supusă penitențelor, corpul creștin este eliberat de păcatul său originar - dar și de „păcatele” atribuite muritorilor de către nutriționiști - pentru a se bucura de sine ca singură și sigură întrupare a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să voteze cum se cuvine, să nu fie magic, să uite de mituri și să ne spună totuși povești, victima inocentă din trupul căreia ne hrănim, fiindcă pămîntul e el, grîul a ieșit din sudoarea și sîngele lui, Christos cam păgîn, sufletul etern al națiunii, inalterabil, identic cu sine, dar schimbător la prima bătaie de vînt, pur ca lacrima și degrabă ispitit de cei răi, latin învins de daci sau dac îndrumat de latini, pelasg turcit, barbar candid, delicatețe aspră, izvor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dintre „istoriile” Bibliei și „istoria” definită de lumea modernă, adică evenimentele a căror „istoricitate” poate fi constatată pe baza unor documente și mărturii credibile. Chestiunea abordată era delicată. Pe de o parte, teologia tradițională afirmă că Dumnezeul Bibliei, spre deosebire de „divinitățile păgâne” care aparțin lumii imaginare a mitului, este un Dumnezeu „care acționează în istorie”. Pentru teologia creștină este într-adevăr esențial să putem spune că afirmațiile de credință sunt înrădăcinate în istorie. Vom înțelege imediat că o dogmă precum cea a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ceea ce este decis în momentul creației lumii noastre și după această creație, nu înaintea sa. Libertatea umană este prin urmare mai puțin „determinată” în Biblie decât în lumea Mesopotamiei. Al doilea aspect Dumnezeul lui Israel este creatorul lumii, nu divinitățile păgâne, în special cele ale Mesopotamiei. Povestirea biblică dezvăluie progresiv că Dumnezeul creator este și Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac și al lui Iacob; este Dumnezeul care-l scoate pe poporul său din Egipt și îl conduce prin diferitele evenimente
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
moartea sa a dat un nou sens sacrificiului și ispășirii. Moartea unui singur om a ispășit păcatul celor mulți. Noua alianță promisă a fost încheiată. Mântuirea așteptată de Israel poate avea loc acum, dar fără înlăturarea cu violență a puterilor păgâne. Acestea vor fi cucerite nu prin sabie, ci prin vestea cea bună a domniei lui Dumnezeu și a morții ispășitoare a Fiului său. Dar ucenicii nu au perceput acest lucru în acea după-amiază de vineri când a murit Isus. Învățătorul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
le găsea” (1,18). Cel mort menționat în 2,3 pe care Tobit l-a îngropat, a fost executat, „sugrumat” (textul NRSV), „expus”, în sensul de spânzurat în public. Simțul obligației evreului de a îngropa pe conaționalii osândiți de autoritățile păgâne, chiar cu riscul vieții, este foarte important în cadrul acestui studiu. Perspectiva lui Josephus concordă cu cea exprimată de Tobit. Explicând obligațiile etice ale evreilor, Josephus afirmă: „Noi trebuie să oferim foc, apă, mâncare tuturor celor care cer, trebuie să indicăm
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în Paradis” (Lc 23,43). Luca însă ne precizează că Isus a înviat abia duminică. Prin urmare, „paradisul” se referă obligatoriu la un loc sau o stare de fericire deplină în așteptarea învierii trupești. Limbajul „învierii” în lumea antică Lumea păgână nega învierea, deși mulți păgâni credeau în tot felul de teorii despre viața de după moarte. Unicul lucru de care erau siguri că nu se putea întâmpla era că nimeni, după moarte, nu se mai putea întoarce la viața trupească. Există
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
că asta avea în minte autorul mitului!) Ideea mitului este clară: deși ne putem închipui ce ar însemna ca cineva să se întoarcă din morți în trup și să trăiască din nou cu adevărat într-o anumită formă trupească, lumea păgână considera că așa ceva nu se poate întâmpla. De-a lungul celor o mie de ani de păgânism până la Isus, autori precum Homer, Platon și Plinius negau în același fel posibilitatea învierii trupești. Lumea ebraică, dimpotrivă, nutrea speranța învierii, după cum se
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
aspecte ale viziunii despre lume, dar când cineva pierde persoana iubită, vrea să-i facă o înmormântare cât mai asemănătoare cu înmormântările pe care le-au știut dintotdeauna. În cazul primilor creștini, care proveneau din toate colțurile lumii iudaice și păgâne, am putea foarte bine să ne închipuim că, de-a lungul primelor două secole, am putea găsi dovezi ale existenței a tot felul de credințe despre viața de după moarte, pe care le aveau diferitele grupuri de creștini. Chestia extraordinară e
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de a utiliza limbajul creștin inițial, în acest caz, cu privire la viața de după moarte, cu scopul de a formula o viziune asupra lumii radical diferită. Viziunea creștinilor de la început asupra lumii era în acel timp, fără îndoială, mai degrabă ebraică, decât păgână. Dacă ne întrebăm unde se localizează creștinismul inițial pe harta istoriei religiilor, cu siguranță ei trebuie considerați drept o mutație în sânul iudaismului. Chiar și când ies pe străzile din Corint și Efes, sau când pleacă pe mare spre Roma
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Mesia”, cu siguranță, ceilalți i-ar fi replicat: „Ce vrei să spui? Despre ce vorbești? Romanii l-au prins și l-au ucis. Cu siguranță nu era Mesia. Toți știu că misiunea lui Mesia este să-i învingă pe dușmanii păgâni, să reconstruiască templul și să aducă dreptatea lui Dumnezeu pe pământ. În schimb, el a fost înfrânt de păgâni; templul e dărâmat; dreptatea lui Dumnezeu nu mai vede niciunde. Tot ce mai avem e dreptatea romanilor... mulțumim frumos!”. Mergând mai
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sentimente ciudat de amestecate în legătură cu principala caracteristică faimoasă a municipiului lor. Înainte de primul război mondial, un ministru metodist a reușit chiar să închidă, pentru o scurtă perioadă, stabilimentul, sub acuzația, nicicând dovedită, că ar fi devenit un lăcaș de culturi păgâne. Dar până în ziua de azi persistă vaga idee că izvorul ar fi, într-un fel, sursa unor neliniști morbide, care asaltează din când în când orașul, ca un soi de epidemie. Dați-mi voie să vă descriu clădirile balneare, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îi plăcea să-și petreacă serile singur, după slujba vesperală, pe care o oficia zilnic, de obicei singur în biserică. Avea nevoie de timp pentru meditații și pentru lectura tratatelor teologice pe care le studia cu un soi de ațâțare păgână, de parc-ar fi fost cărți pornografice. Câteodată își petrecea serile în lungi discuții afective cu anumiți penitenți, cu totul speciali. Asta-i plăcea. Nu se ducea el în căutarea păcătoșilor, ci ședea, confortabil, la postul vamal, pentru eventualitatea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu orașul ăsta în ultima vreme. Micul Poznaș care a luat-o razna, farfurii zburătoare, ajungi să crezi că, periodic, înnebunim cu toții. Probabil că-i ceva care are de-a face cu druizii sau cu romanii sau cu zeii aceia păgâni, sau mai știu eu cu ce. Și de la bun început am simțit eu că fetele alea două de la Papuc fac parte, într-un fel, din toate astea, mai ales cu tămbălăul ăla de sâmbăta trecută. Aveau ceva foarte dubios. Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
conturat în a cincea carte a Bibliei, Deuteronomul, corelat, în general, cu reforma religioasă patronată de regele Iosia (2Reg 22-23; 2Cr 34-35) în ultima parte a secolului al VII-lea î.C.; în timpul acestei reforme s-ar fi demolat sanctuarele păgâne și cultul s-ar fi centralizat la templul din Ierusalim ridicat la demnitatea de unic sanctuar legitim. După asedierea Ierusalimului de către babilonieni, templul este distrus și va fi reconstruit spre anul 515 î.C. de primii evrei reîntorși din exil
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mult câțiva ani), după cum o arată de altfel și persistența tendinței politeiste (Elefantina!) și în epoca postexilică. a) Reformelor cu orientare monoteistă li se opuneau o serie de factori, dintre care cel mai important era cu siguranță legătura dintre divinitățile păgâne și ciclurile agriculturii și creșterii animalelor. Zeul cananean Baal (vezi 2.1) răspundea de fertilitatea solului, turmelor, cirezilor și familiei; ploaia (element indispensabil într-o țară lipsită de surse de apă în stare să aprovizioneze irigația) este numită de autorii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Iuda, este cercetat critic și îi sunt găsite lipsuri; profetul găsește în aceste circumstanțe rațiunile pentru care s-a ajuns la situația dezastruoasă din prezent. Chiar din punct de vedere etnic, consideră că originile capitalei sunt tocmai alese, ba chiar păgâne datorită „amoreilor” și „hitiților” (două denumiri ale locuitorilor autohtoni ai Siriei și Canaanului începând cu epoca neoasiriană). Cu toate acestea, Yhwh a inclus Ierusalimul în poporul său. Dar la acest act de iubire, locuitorii cetății au răspuns cu ingratitudine: au
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de cel originar. Nici profeții, de altfel, nu combăteau mereu credințele și obiceiurile pe care le considerau incompatibile cu credința în unicul Yhwh; această atitudine ne amintește de modul prin care biserica de la început prelua anumite cutume din religiozitatea populară păgână, purificându-le, cizelându-le și încreștinându-le. b) Biblia ebraică lupta frontal împotriva divinităților care patronau cultul fertilității, dar nu cu scopul de a-l nega, ci pentru a-l atribui Dumnezeului lui Israel; în același fel se împotrivea și sacralizării
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a încoronării regelui. e) O dată cu sfârșitul monarhiei în secolul al VI-lea î.C., aceste concepte au suferit modificări substanțiale. Vechea expresie „Yhwh a devenit rege”, repetată în Is 52,7-10, dobândește acum o intensă conotație polemică împotriva tuturor divinităților păgâne care și-o atribuiau sieși și în același timp, progresiv, capătă o nuanță escatologică. În iudaismul mijlociu, în loc să se refere la suveranul pământesc, întronarea este conferită regelui teocratic, adică lui Yhwh, și mare parte din universul conceptual legat de monarhie
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lui, sensibilul este recunoscut. Care este, într-un fel, sacralizat. Sângele locaș al vieții este un mod de a celebra irepresibila vitalitate a lumii 93. Într-adevăr, există într-o astfel de homoso-cialitate fraternă ceva foarte natural, animal, și chiar păgân. O sensibilitate ecologică, care, asemenea unui fir roșu, străbate viața societăților. Și care în anumite momente este recunoscută ca atare. Acest "animism" se sprijină pe procesul de "corespondență". Este de ordinul relianței: a fi legat de ceilalți, cu lumea și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lume. S-a putut spune că esența catolicismului este relația Bisericii vizibile cu Biserica invizibilă, în timp ce creștinismul, în forma lui raționalizată (protestan-tizată?), ar fi, din contră, separația. Remarcă judicioasă prin aceea că relația dintre vizibil și invizibil este foarte magică, păgână. Există deci în această concepție despre catolicism o reminiscență politeistă 94. Iar venerarea Fecioarei, căreia îi este închinat un cult de hiperslavă, cea a sfinților, cărora li se acordă un cult de slavă, fără a uita diversele ritualuri liturgice cu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ritualuri liturgice cu consonanță arhaică: sărbători de rugăciuni, Crăciun și solstițiul de iarnă, cel de vară cu Sfântul Ioan, sărbătoarea morților ca ecou al "samain"-ului celtic (și am putea continua, în voie, această listă), toate acestea amintesc rezistența animismului păgân mai mult sau mai puțin bine botezat în forme catolice. Dacă am semnalat mai sus că era vorba de forme paradigmatice, este pentru că ele amintesc în ce fel legătura socială poate, uneori, să se elaboreze într-un mod orizontal (înfrățire
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
suntem în mod misterios uniți cu celălalt dincolo de spațiu și de timp. Această primum relationis punând accentul pe situațiile trăite cu ceilalți este cea care, dincolo de virtutea insipidă proprie moralei transcendente, una și rațională, face apel la o virtute cam păgână, amestec de forță imanentă și sentiment tragic al vieții. O astfel de etică "deontologică" este ceea ce poate permite înțelegerea multiplelor și realelor revolte contra ipocritei apatii a moralei proprii lumii comerciale. Insurecții în care nu este nimic de temut, pentru că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]