1,817 matches
-
evreu (de unde se vede ce vagă și eronată idee avea țăranul nostru despre așa-numiții letini), ceea ce reiese clar de aici este atitudinea lui extremistă față de ei și faptul că Îi privea ca pe niște eretici sau ca pe niște păgâni foarte primejdioși. Avem a face aici cu un efect complex, În care antipatia confesională e amplificată cu cea de ordin etnic” <endnote id="(795, p. 267)"/>. La Începutul secolului XX, cercetătorul polonez Wtadystaw Podlacha a Încercat să explice prezența evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
oamenii erau ațâțați să participe la pogromuri, pentru că evreii „au devastat o mănăstire de maici și au legat cruci la gâtul câinilor” <endnote id="(100, p. 127 ; vezi și nota 292)"/>. Dintre necreștini, nu numai evreul, ci și islamicul sau păgânul putea juca un astfel de rol. Un voievod al Moldovei, Ilie II Rareș (1546-1551), după ce „de obiceiele creștinești s-a depărtat” (Grigore Ureche), convertindu-se la mahomedanism, pentru a-i convinge pe oameni de sinceritatea opțiunii sale - spun diverși cronicari
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dinaintea Paștelui și neavând ce mânca, creștinii urmau „să se spurce” și „să se facă și ei păgâni”, mâncând „pâne spurcată, adecă amestecată cu sânge”. Atunci, Sfântul Toader i-a salvat pe creștini, Învățându-i „să nu mănânce nimic de la păgâni, că erau toate lucru rile de mâncare otrăvite și necurate”, ci să-și prepare o hrană rituală : „colivă, adecă grâu fiert și Îndulcit cu miere”. „Și de atunci se trage și obiceiul că duc oamenii, În fiecare an, În ziua
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1997. 313. Butoiul cu cuie este un vechi instrument de supliciu, care nu a fost neapărat asociat cu acuzația de infanticid adusă evreilor. O legendă maghiară spune că, la Începutul secolului al XI- lea, păgânii l-ar fi omorât pe primul episcop creștin al ungurilor, Gellért, introducându-l Într-un astfel de butoi și rostogolindu-l În Dunăre din vârful muntelui (azi Muntele Gellért din Budapesta). La fel este ucis țiganul impostor Într-un basm
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scos În evidență. La sfârșitul secolului al XV-lea, de exemplu, floren tinul Benozzo Gozzoli - pictor renascentist care a reprezentat vizual tot Noul Testament pe peretele sudic al catedralei San Gimignano din Toscana - a așezat imaginea Sfântului Apostol Petru tăind urechea păgânului Malhus În prim-planul frescei ce Înfățișa scena arestării lui Isus de către soldații romani. La fel a procedat și pictorul florentin Fra Angelico, În prima jumătate a secolului al XV-lea, În fresca intitulată Trădarea lui Cristos (486, p. 212
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lumina ca iarăși ca iarăși sub stele/ născută de jaf până la piele,/ să-și taie sub soare alte căi.// Nici maica pierdută cu pruncul la sân/ n-o cruță nicicând tirana lege/ de nu dă pâine de-a sa la păgân,/ să-ndoape cu jertfe nebunul stăpân”. Trebuie spus că „nebunul stăpân” de-atunci al României nu ea nimeni altul decât stalinistul Gheorghe Gheorghiu Dej așa că micul poem al profesorului lovise unde intenționase să lovească: sub centura fiarei roșii, de-i
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Mântuitorului nu este întâmplătoare. Cum se va sfârși totul? Finalul suspendat este deschis oricărui sfârșit: izbândă? înfrângere? moarte? În pisania bisericii eroilor căzuți la Valea Albă Războieni, Ștefan a săpat în piatră dramaticele cuvinte: "... Și au fost biruiți creștinii de păgâni și au căzut acolo mulțime mare din ostașii Moldovei..." Îl va obseda amintirea sacrificiului oștenilor, "cei mai buni oșteni ai Moldovei", care, singuri, au ales moartea rămânând acolo cu sabia, ca să acopere retragerea oștirii, acolo pe redută la Valea Albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne e soarta; de parcă am fost blăstămați... Am răbdat și n-am crăpat. Până la urmă, tot am ridicat capul! Așa a fost vrerea Domnului. Poate m-a pedepsit pentru păcatele mele, se smerește Ștefan. Cum poate să vrea Domnul izbânda păgânului?! protestează el apoi. Și... și pentru ce să răbdăm?! Până când să răbdăm?! Și răbdarea are o margine! Împotriva acestei sorți m-am ridicat! Era nedreaptă! se înfierbântă el, dar, după ce face câțiva pași adâncit în sine, se domolește și prinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tine!"... Vorbe, Sihastre! Vorbe!... Am luptat singuri! Am murit singuri! Toți m-au trădat! Ai mei chiar! Și... și, cum să mai creadă în mine, când eu însumi nu mai cred?! În cine să cred?! Constantinopolul a căzut in mâinile păgânilor! Azi e rândul Sucevei! Mâine, al Romei!... Unde ești Dumnezeule?! întreabă, trăgându-și cu greu sufletul. Și totuși...totuși, trebuie să fac ceva! Și... și diavolului m-aș vinde, și sufletul mi l-aș vinde pentru o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se stinge în depărtare... PARTEA ÎNTÂI IZBÂNDA PODUL ÎNALT VASLUI ianuarie 1475 "Auzind și văzând noi aiasta, i-am călcat în picioare, i-am biruit și i-am trecut sub ascuțișul săbiei noastre, la locul de-i zice Podul Înalt. Păgânul împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune, să vină în luna lui mai cu toată puterea sa și să supuie țara noastră care este "Poarta Creștinătății". Dacă aiastă "Poartă", care e țara noastră -, va fi pierdută, atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce mi-i lacrima..." Am... am uitat... Proastă eram! se ceartă ea, respirând greu, de parcă nu-i ajunge aerul, și continuă cu glas înăbușit: În noaptea aceea, am ieșit cu toți ai mei la procesiunea pentru mântuirea orașului de urgia păgânilor. Nu știam ce curând în zori chiar vor muri cu toții... Numai eu am avut nefericirea să supraviețuiesc... Toți sfinții, arhanghelii, Dumnezeu din Ceruri n-ar mai fi putut salva Constantinopolul asediat ce se zbătea în spasmele morții. Noi, pe ziduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
grijă de el. Eu... eu mă rog pentru el. Ce pot să fac alta? Și pentru domnia ta mă rog. Omul nu știe când îi bat clopotele, Doamne-ferește. Ar trebui să te mai pocăiești, să te gândești și la " Viața Veșnică", păgânule! "Viața Veșnică"? Parcă poți ști ce mare scofală o fi și-n Raiul mult lăudat? Nu s-a înturnat nimeni să povestească, ce și cum... Eu nu dau ciocârlia din mână pe papagalul de pe gard, cu toate penele lui colorate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
turci cumpliți ce vin să ne prade pe noi și cele Trei Scaune secuiești! Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și robia acelor păgâni..." Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și robia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei. 7 Județul Măriei sale Altă, altă pricină! bolborosește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și robia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei. 7 Județul Măriei sale Altă, altă pricină! bolborosește Ștefan printre clăbucii de săpun, în timp ce Don Giovanni Batista, un bătrân deșirat, osos, chel, îl bărbierește cu mișcări elegante. Tăutu, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Atletul a toată Creștinătatea" de la Soare-Apune, la Soare-Răsare?! Nu vă prostiți, mârâie Ștefan. Cetește! "... Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni. Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei turci, ca și cum s-ar fi depărtat de credința creștină. Pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei turci, ca și cum s-ar fi depărtat de credința creștină. Pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și robia acelor păgâni..." Dar eu cât sânge am vărsat "una să fim" cu frații munteni, "să suspinăm" împreună, la Dunăre, împotriva turcilor! spune Ștefan. -... "Suspinând foarte după Domnul nostru!" se sclifosește Mihail cu of și vai. Auzi, "Domnul nostru"! Ce, i-al lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu-l mai bagă în seamă: Le răspunzi să stea în pace. Turcii vin asupra Moldovei... Și ne vom strădui să-i oprim aici, pe pământul, în pământul Moldovei. Cu ajutorul lui Dumnezeu și împreună cu regele lor Mathias, vom lupta împotriva păgânilor până în ruptul capetelor noastre. Mihail, cu ochii la cer și mâinile împreunate, suspină înduioșător: "Prea îndurător al nostru! Scapă-ne! Miluiește-ne!" Piei drace! Afurisită limbă! își reține Ștefan un zâmbet ascuns. Ce pacoste la casa omului... Îl vând ieftin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-le Ioane: "Fiți pe pace! Ne vom uni cu regele vostru Mathias și cu Cazimir al Poloniei. Așteptăm ajutoare și din Apus. Împreună, vom face mare război împotriva acelor "turci cumpliți". Și, vom scăpa cu toții de sila și sabia acelor păgâni. Rugați-vă pentru izbânda Creștinătății!" Noroc c-am pecetluit tractatele celea de ajutor, adaugă Duma. În sfârșit, am bătut palma cu Mateiaș. A pecetluit prietenia noastră dăruindu-mi Cetatea Ciceului: "S-o stăpânesc cu sănătate". Aiasta, oare, nu-i semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i-o taie Ștefan. O să umplem prăpastia aiasta cu trupurile noastre și... și nu va mai fi prăpastie! Mai departe?!... Când le-am pomenit numele Măriei tale, dogele a strigat: "Ecce homo!" Și consilierii i-au ținut isonul: "Cruciatul!" "Spaima păgânilor!" "Eroul Creștinătății!" "Sabia Domnului!"... "Măscăriciul lui Hristos!" Ajunge! Și?!... Te ridicau în slăvi, dar în ochi le citeam disprețul. Hainele noastre erau ponosite, prăfuite... Cine eram noi? Niște valahi împuțiți, niște varvari de la Gurile Dunării; pe când ei, numai catifele, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mine! De voi cădea eu, turcii vor avea cale liberă spre inima Europei! De voi fi ajutat va fi bine! De nu voi fi ajutat, ori această țară ferească Dumnezeu -, se va pierde, ori voi fi silit a mă supune păgânilor! Decât aiasta, mai bine moartea! De o sută de mii de ori moartea! Veniți! Nu ne lăsați să pierim! Ca pe Dumnezeu vă rugăm! Veniți!!" PARTEA A CINCEA VALEA ALBĂ CALE ALBĂ iunie iulie 1476 "Principii creștini și vecini, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ungariei, a Poloniei și straja Creștinătății, că turcii s-au împiedicat în mine și mulți creștini au rămas în liniște... Dacă nu voi fi ajutat... ori această țară Moldova va pieri, ori voi fi silit, de nevoie, să mă supun păgânilor. Aceasta însă n-o voi face niciodată, vrând mai bine, de o sută de mii de ori, mai bine, moartea! Din scrisoarea lui Ștefan Vodă expusă de Ioan Țamblac, "sol și unchi al său", la 8 mai 1477, în fața Senatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tătarii și muntenii! Odată! Știi bine care era prețul! sare Duma. Acu-i mai bine?! Turcii de-o parte, tatarii de alta, Laiotă de alta! Și-au dat mâna să ne prăpădească. Săraca Țara Moldovei, murmură Vlaicu. Mi-o sfârtecă păgânii! L-am întrebat: Acu, ce facem? rostește Luca Arbure. A tăcut, n-a ridicat ochii din pământ. Ștt!... Vine!... Boierii, cu capetele plecate, așteaptă într-o tăcere apăsătoare... Ștefan se apropie șchiopătând, gârbovit, urmat de câțiva boieri. Îi privește lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să plece.... Doar el să mai ocrotească Suceava, spune cu o undă de ironie, cât despre noi... Să te grijești, îi poruncește lui Tăutu, ca oasele Sfântului să fie aduse în Cetate, în paraclis, nu care cumva să le batjocorească păgânii, să le arunce câinilor. Alexandru a adormit cu capul pe masă. Ștefan face semn străjerilor: La culcare cu el! Mă țineam să spun Măriei tale... începe Luca Arbore. Starețul de la Mănăstirea Humorului cu toți călugării săi au lepădat sutanele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ci să continui victoria care ți-a fost hărăzită de Cel de Sus... Dar suma de bani colectată a fost trimisă în întregime... fiului nostru prea iubit, strălucitului rege al Ungariei, care a pornit un război atât de mare contra Păgânilor..." Papa Sixt al IV-lea către Ștefan Voievod, 3 aprilie 1976 (patru luni înainte de bătălia de la Valea Albă). * "Ștefan îți este ție foarte scump. Mântuirea lui Ștefan și a Moldovei ajută foarte ție și Ungariei... Să-i faci și lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]