2,791 matches
-
o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă din greutate. Ah, binecuvântată stare. Mă simțeam ca o pivniță goală din care au fost izgoniți șobolanii și n-a mai rămas decât, ici, colo, câte o pânză de păianjen. Chiar lucrurile pe care mi le aminteam nu mai aveau greutate, nu mă mai apăsau, pluteau printr-un gol parcă. În timp ce ascultam muzica dulce a acestui gol dinlăuntrul meu, a vârât capul pe ușă un bătrân. Mi-a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care-l aștept...” Am bănuit că omul căruia nu izbuteam să-i deslușesc chipul ascundea ceva. Îmi întindea o cursă? Am simțit transpirația curgându-mi caldă, lipicioasă pe buze, pe bărbie și m-am trezit apărându-mă de ceva, șopârlă? păianjen? Am aprins lumina. Îmi crescuse pulsul. Afară era încă noapte. M-am uitat la ceas: două fără zece minute. M-am dus la chiuvetă, mi-am dat cu apă rece pe față, după aceea am căutat prin pat, deși știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sută, o mie, zece mii de urechi!», mă gândeam. Ca să nu mă expun, nu mai ieșeam decât dimineața devreme sau noaptea, până când am găsit undeva în jurul orașului o grotă care fusese probabil o cazemată în timpul războiului. O năpădiseră buruienile, șopârlele și păianjenii, dar mi s-a părut salvatoare. Intram în ea și spuneam tot ce-mi trecea prin cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă care se oprea mirată înainte de a o tuli prin buruieni...” Dar Călugărul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai era întuneric. Uneori mi se părea că marea horcăia ca un animal muribund. Apoi își relua răsuflarea normală, puternică, de animal sănătos. M-am revăzut la închisoare pândind zorile într-un ochi de geam zăbrelit, acoperit cu pânze de păianjen pe care nu le puteam îndepărta, căci nu ajungeam până acolo. După aceea mi-a venit în minte râsul nervos al unui doctor înghesuit de pacienți cu figuri amenințătoare, la spital. Și, din nou, fata care servea în restaurantul murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-am aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Hai, ține-o tu de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine». Dar nici el n-a fost mai breaz. Ce credea, că dacă a trăit prin bordeluri asta îl ajută până la moarte? Stătea ca un păianjen uriaș pe trupul bietei fete și pentru că se făcea de rușine în fața celorlalți s-a înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: «Mă, nenorociților, dacă nu puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mea. Ar fi trebuit să bănuiesc că era acolo, la pândă, În Împrejurimi, În acel oraș numele străzilor trasau un mesaj fără echivoc, erai mereu pus În gardă, cu atât mai rău pentru mine dacă nu mă gândisem. Era acolo, păianjenul acela mineral infect, simbolul, instrumentul puterii lor: trebuia să fi fugit, În schimb mă simțeam atras către pânza lui, mișcându-mi capul În sus și În jos și invers, pentru că acum nu mai puteam să-l cuprind dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să protejăm zonele cu chirii mici de dezvoltările urbanistice fără discernămînt, conchide ea, descuind ușa cu două zăvoare a studioului aerisit. Înăuntru are doi lămîi În ciubere de lemn, pe podea - o mașină pentru exerciții fizice care arată ca un păianjen, o canapea Înconjurată de cărți de artă și o pisică tărcată pe nume Maggie. — De ce ai numit-o Maggie? Întreabă Wakefield, scărpinînd mîța după ureche. — Ei, știi. Tennesee Williams. Pisica Maggie pe acoperișul fierbinte. Oh, doamne! Wakefield nici nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sus, pe dealuri, Împușcînd șopîrle Gila, porci și, tot ce se poate, cactuși saguaro. Parchează mai jos de motoare și o ia pe o potecă, prin praf. Vede, din mers, păsări colibri Învîrtejindu-se și țîșnind, și șerpi, și șopîrle și păianjeni. Și mai sînt javelinas, niște porcușori peccari dolofani, de vreo treizeci de kile bucata, tăvălindu-se În mîlul unui arroyo. Aude urletul unui coiot. Poteca urcă pe perete unui canion plin de cactuși țepoși; ocotillo, „gardul viu“; tufișuri; și covoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care a fost cîndva Claude. — O distribui În toate filmele mele, se laudă Caddy. Și eu, spune puștiul, cu curajul celei de-a treia beri. — Drăguțul! Claudette Îl sărută pe buze. Un boa de pene roz, ca o pînză de păianjen plutind liberă se așează pe puști, Învăluindu-l În căldură asudată și parfum. E pierdut. Fetele o să-l halească la micul dejun. Melodiile de la tonomat devin din ce În ce mai triste, iar melancolia mătură Încăperea, mai Întîi ca un fior pe ape, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În spatele draperiilor de catifea, oftează de plăcere la Întoarcerea lui. Deschide obloanele și lasă lumina să intre. Aceasta se strecoară printre ramurile unei magnolii bătrîne. Un ram s-a aplecat peste chaise longue-ul din balcon, acoperit acum de frunze. Un păianjen a țesut o magnifică pînză de-a curmezișul unuia din rafturile cu cărți. Liniștea profundă a după-amiezii tîrzii În vechiul cartier este mai adîncă decît și-o amintea. Se aude doar susurul Îngerului de la fîntîna din grădină, care ține În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un joc. Mi-am propus să omor 100 pe zi și să țin evidența. Când eram în criză de timp, continuam vânătoarea și la masă. Un gardian care s-a uitat prin însemnările mele a dat peste cifre. muște, 225 păianjeni, 15 și altele, 6. 5 Violența din penitenciarul Aiud este, în cea mai mare parte, provocată de droguri. Tipul care dormea în patul vecin cu al meu era bănuit că a denunțat o afacere cu droguri și astfel au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lor. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn, arhangheli se plâng de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfântului duh, cu pliscul stinge cele din urmă lumini. Noaptea îngerii goi zgribulind se culcă în fîn: vai mie, vai ție, păianjeni mulți au umplut apa vie, odată vor putrezi și îngerii sub glie, țărâna va seca poveștile din trupul trist. [1926] * PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptarul C. Brîncusi În vântul de nimeni stârnit hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și deasupra
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
zei de apă, luând sfatul lunii învată să tacă. [1937] * CÎNTECUL BRADULUI Subt Ursa Mare, surpat de bureți, neatins de om, neajuns de ereți, bătrân, bătrân, în imperiul meu bradul bărbos străjuiește mereu. Lichene și buhe și viespi îl cuprind. Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind. La un veac, tot la un veac, din înalt mi-1 lovește în creștet fulgerul alb. Stă între zodii și țară un brad. Sărutate de fulger - crengile ard. Dar, iată, se scutură numai de scrum
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
îți tai și tu copilo numele în inima-mi supusă mărunt, mărunt, ca un ștrengar. Și după ani și ani de zile-l vei găsi cu slove-adînci și uriașe. VISĂTORUL Spânzurat de aer printre ramuri se frământa în mătasa-i un păianjen. Raza lunii l-a trezit din somn. Ce se zbate? A visat că raza lunii-i fir de-al lui și cearc-acuma să se urce până-n ceruri, sus, pe-o rază. Se tot zbate,îndrăznețul și s-azvîrle. Și mi-e
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
craniu, din care să beți pelin când vi-e dor de vieață, și-otravă când vreți să-mi urmați! - Veniți după mine, tovarăși. VARA La orizont - departe - fulgere fără de glas Zvâcnesc din când în când ca niște lungi picioare de păianjen - smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pămîntu-ntreg e numai lan de grâu și cântec de lăcuste. În soare spicele își țin la sân grăunțele ca niște prunci ce sug. Iar timpul își întinde leneș clipele și ațipește între flori
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
singur și sunt plin de scai. Am stăpânit cândva un cer de stele și lumilor eu le cântam la nai. Nimicul își încoardă struna. Azi nu străbate-n grota mea nici un străin, doar salamandrele pestrițe vin și cîteodată: Luna. V - Păianjenul Gonit de crucile sădite pe cărări Pan s-ascunse într-o peșteră. Razele fără de-astîmpăr se-mbulzeau și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pîn'la el. Tovarăși nu avea, doar un păianjen singurel. Iscoditor micuțul își țesuse mreaja de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
salamandrele pestrițe vin și cîteodată: Luna. V - Păianjenul Gonit de crucile sădite pe cărări Pan s-ascunse într-o peșteră. Razele fără de-astîmpăr se-mbulzeau și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pîn'la el. Tovarăși nu avea, doar un păianjen singurel. Iscoditor micuțul își țesuse mreaja de mătase în urechea lui și Pan din fire bun prindea țânțarii celui din urmă prieten ce-i rămase. Treceau în goană toamne cu căderi de stele. Odată zeul își cioplea un fluier din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
din nuia de soc. Piticul dobitoc i se plimba pe mână. Și'n scăpărări de putregai Pan descoperi mirat că prietenul avea pe spate-o cruce. Bătrânul zeu încremeni fără de grai în noaptea cu căderi de stele, și tresări îndurerat, păianjenul s-a-ncreștinat. A treia zi și-a-nchis coșciugul ochilor de foc. Era acoperit cu promoroacă și-amurgul cobora din sunetul de toacă. Neisprăvit rămase fluierul de soc. CĂTRE CITITORI Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi. Voi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să se așeze. Dintr-o dată simțea nevoia să nu se mai gândească la vocea metalică a Elsei Benelli - Președintele e În ședință -, la lipsa de menționări din ziar, la indiferența misterioasă care se țesea În jurul lui ca o pânză de păianjen, Învăluind numele onorabilului Fioravanti. Nu voia să se gândească la faptul că președintele Îl lăsa să cadă. Buonocore schimbă câteva priviri iuți cu ceilalți trei agenți de pază, din cealaltă mașină, și se așeză În fața lui, fără a-și abandona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
primit? Întrebă bănuitoare numărul 13. Emma clătină din cap. — Ai să vezi că-l primești astăzi. Cu vocea ta, ești singura care satisface clienții, o asigură. Dar nu o privea. Fixa sârmele de Înaltă tensiune suspendate ca o pânză de păianjen, dincolo de geamuri. Te rog, spune-mi ce era scris, insistă Emma. Iar numărul 13 Îi spuse. Firma are plăcerea de a mă informa că am fost reconfirmată pentru Încă șase luni. Emma se apropie de asistentul de sală, cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
italiană, deși sunt deja doi ani de când stă aici, dar nu a Învățat nimic, nici nu e În stare să răspundă la telefon, spuse mama Guendalinei. Era obsedată de mama ei și, ca urmare, Își obseda la rândul ei fiica, păianjen obraznic, pe care Camilla o ura, dar pe care Elio insistase să o invite, căci tatăl ei era un tip important la Casație și astfel, Într-o zi, putea să-i fie util. — Nu-ți spun că trebuie să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tati avea Întotdeauna dreptate. Asta e casa mea, am cumpărat-o din economiile mele, voi termina-o de plătit când voi fi practic cu un picior În groapă. Legea oamenilor nu e legea lui Dumnezeu. E ca o pânză de păianjen: se prind În ea muștele, dar bondarii o rup. Și astfel, bucătăria fusese mutată, iar Kevin avusese camera lui și tati construise veranda cu ajutorul bunicului În zece zile. O cutie de sticlă cu acoperiș de tablă și cu ramele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ia tu în primire pe cine vine, iar dacă e grav, sun-o pe Gabi și spune-i c-am rugat-o eu... - Da, domnu’ doctor, duceți-vă fără grijă, dar chiar că sunt urâte, poate v-a mușcat un păianjen. Zogru devenise și el brusc interesat de analize, era curios să știe cum mai arată și din perspectiva asta. Nu mai trecuse de multă vreme prin această probă, pentru care făcuse o pasiune prin anii ’70, după ce aflase că victimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să fug, să-i prind în brațe și să-i trag după mine. Îmi doream din tot sufletul s-o zbughesc spre ei, dar parcă mă ținea o mână strâns lipită de pământ. Muntele mă prinsese în pânza lui de păianjen precum o muscă. Eram înțepenită, trupul nu mai voia să răspundă la comenzile ce i le dădea mintea. Cu o ultimă privire încărcată de suferință și teamă, familia captivă în jocul morții mi-a strigat un ultim adio înainte să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]