1,764 matches
-
ca înșiși liderii să se întâlnească. În schimb, le citi cu voce tare celor doi bărbați traducerea lui Guttman, versiunea în engleză, dându-le apoi hârtia pentru ca fiecare din ei să poată citi din nou cuvintele, în limbile lor. Ambii păliră în același timp. Desigur, veți avea ocazia să verificați autenticitatea tăbliței și fidelitatea acestei traduceri imediat ce vom trece la nivelul următor, spuse Maggie încet, dispusă să le ofere oricât timp ar fi avut nevoie pentru a asimila ceea ce tocmai citiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o dată: e cel mai bun agent din domeniu, un prieten model - și nimic din toate acestea nu s-ar fi putut întâmpla fără el. În final, îi mulțumesc soției mele Sarah. Entuziasmul și nerăbdarea ei pentru această poveste nu au pălit niciodată, nici chiar atunci când munca m-a ținut înlănțuit de birou prea multe ore. Ea a citit manuscrisul cu profundă înțelegere și grijă, sugerând multiple îmbunătățiri. E o sursă constantă de încurajare, bună dispoziție și iubire. Ca și această carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mitul lui Pigmalyon și al Galatheii. Dar toate astea sunt literatură și nimic mai mult. Cert este că oamenii au penetrat vălurile ce acopereau miezul Marii Taine. Îți dai seama că, pe lângă ea, toate așa-zisele mistere care ne Înconjoară pălesc și cad În derizoriu. Ce importanță mai au, În atare condiții, tezaurul templierilor sau al catarilor, Sfântul Graal și chiar problema naturii divine ori terestre a lui Isus, În care Biserica Catolică are interese uriașe?! Ce semnificație mai au, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ada) a eșuat prin intervenția marilor puteri iar Infantele Don Miguel se îmbarcă, la 13 mai, pentru o lunga călătorie în străinătate. Odată cu plecarea lui Don Miguel - șeful necontestat al antirevoluției tradiționale monarhice și catolice - mișcarea de rezistență împotriva "înnoirilor" pălește. Este însă mai greu de înțeles gestul Regelui Joîo VI care, în preziua morții sale, lasă regența uneia din fiicele lui, Dona Isabel Maria "deoarece moștenitorul legitim și succesorul acestei Coroane nu și-a făcut dovada, în această privință". La
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Încordați din cauza Întunericului care se lăsase asupra pământului - pe care nu-l observasem coborând - și a goliciunii boltei cerești, a cărei despuiere - tot așa - n-o observasem. Deasupra mea, Între copacii fără formă ce mărgineau poteca tot mai neclară, cerul pălise din cauza stelelor. În anii aceia, minunata aglomerare de constelații, nebuloasele, golurile interstelare și tot ce mai alcătuia acel spectacol impresionant Îmi produceau o stare indescriptibilă de greață, de panică totală, de parcă aș fi stat atârnat de pământ cu susul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
câte complicații ar fi putut fi evitate! Dac-aș fi lăsat lucrurile în pace în dimineața aceea, poate că toată povestea nefericită cu Stacey ar fi rămas la fel de insignifiantă cum părea - o aberație trecătoare care nu-nsemna nimic și care va păli curând. Sau poate pentru că știam că e scris s-o văd din nou mă simțeam atât de înșelător de împăcat și lipsit de griji. Soarele strălucea când am cotit pe Victoria Street, reflectându-se în ornamentele de tinichea atârnate de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
otăvi Și murgul ți L-oi hrăni; Din ochi negri-oi lăcrăma Murgul ți L-oi adăpa. - Nici așa nu te-oi lua, - Nici așa nu me-i lua Eu așa te-oi blăstăma: Prin cea pădure deasă, Mare ploae te pălească, Calul jos să te trântească, Mâna stângă să-ți o frângă Și cea dreaptă să ți-o rupă, Să ții frâul cu dinții, Să mâi calul ca muții, Și încă să te mai duci Pân ce-i cădea rob la Turci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bună din care ticăloșii să-și poată mai cu ușurință alimenta pretextele calomniei. Iar un altul este că numai suveranii sau cei autorizați de către aceștia sunt îndreptățiți să se amestece și să pună ordine în moravurile celorlalți.“ Iar eu de ce pălesc, în loc să plâng? * Clipele dezolării, pe care le încoronăm cu iluzia lucidității ultime, sunt o farsă lipsită de echivoc. Pe punctul de a-și pune lațul de gât, individul își rezumă gândirea, viața, la concluziile celui care ar fi avut soluția
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îl făcu să înceteze brusc, Sunteți conștient de ceea ce ați spus adineauri, Atât de conștient încât vă predau funcția ce mi-a fost încredințată, îmi prezint demisia, răspunse cel care nu mai era nici ministru, nici al justiției. Președintele republicii pălise, părea o cârpă pe care cineva distrat ar fi lăsat-o pe spătarul unui scaun și apoi ar fi uitat de ea, Niciodată nu mi-am imaginat că aveam să trăiesc ca să văd chipul trădării, spuse el, și se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la Ladurée. —Nu Îmi vine să cred că mai avem doar o singură zi, iubitule! am spus, după ce am comandat. Nu voiam deloc să părăsesc Parisul. Ne simțiserăm atât de bine aici. Amintirea certei pe tema chitanței de la Hotel Blakes pălise În negura uitării. Nu Îmi venea să cred că fusesem atunci atât de prinsă de ea Încât era cât pe-aci să mă gîndesc la posibilitatea anulării excursiei la Paris. Iubito, vom veni aici de multe ori, zise Hunter. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
persoane la 10 ha), în părți din nord și doar pe alocuri în Muntenia. Iar la pagina 46, două hărți arată în nuanțe de roșu ponderea femeilor în populația totală a comunelor, în 1992 și în 2002 : a doua hartă „pălește” în mod îngrijorător, mai ales în aceste zone de presiune agricolă maximă. Pe scurt, în loc să se diminueze pentru a se apropia cît de cît de dimensiunile europene, lumea rurală s-a extins la noi după 1990. Satele nu au mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dând naștere unor urlete înfiorătoare și acoperind până și ultima rază de lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lor întunecate. Astfel, din antreu, dădu direct într-o sală de mărimi considerabile, în care cineva îi spusese că acolo își petrec bolnavii timpul lor liber, numai atunci când starea sănătății mintale le permitea s-o facă. Privind de jur împrejurul încăperii, tânărul păli. La o privire de ansamblu, acesta putu vedea cum, pe pereții împodobiți - chipurile - în artă, atârnă, de fapt, neglijent și fără noimă, o înșiruire sinuoasă de tablouri anapoda agățate, în 80 Rareș Tiron spatele cărora mocnea o igrasie ce, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
răbufnească-n mine. Ce prostie din partea mea, parcă n-am fost eu! Ah, ba da, eu am fost, doar că am fost oarbă - păcat! -, însă cred că oricine altcineva, în fața temniței crunte a unui astfel de loc de muncă, ar păli imediat și s-ar teme; s-ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în gând, pe de o parte, cu versurile lui Homer, pe numele său adevărat Melesigenes, prinse întrunul din cele trei imne consacrate zeiței frumuseții: Părea înaltă de statură, cu chipul pur și feciorelnic (...) Purta un peplu lângă care văpaia focului pălea. /Brățări nespus de mlădioase, flori cu petale sclipitoare! / Și salbe neasemuite în jurul gâtului gingaș, / Frumos și felurit lucrate din aur; sânul verginal/Îi licărea la fel ca luna-priveliște de neuitat!, iar pe de alta cu periplul efectuat de marele cântăreț
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cerut un sfert de coloană, dar cei de la Londra vor lăsa vreo două paragrafe. Nu și-a ales momentul potrivit. În sezonul mort ar fi beneficiat de o jumătate de coloană, printre sirene și căluți de mare. Flama interesului profesional păli când o privi iarăși pe Janet Pardoe: n-o s-o mai vadă În pijama, dimineața, turnând cafeaua, nici n-o să mai vină seara la apartament și s-o găsească pe Janet În pijama, amestecând un cocteil. Spuse cu voce răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sine și mândria din ochii lui o Înstrăinară. Ea spuse, cu serioasă suspiciune: — Unde vrei s-ajungi? Ce crezi că sunt eu? Biletul zăcea Între ei. Nimic n-o va convinge să-l ridice. Tânăra bătu din picior, iar aurul păli și deveni doar o pată galbenă pe sticlă și canapele. — Mă Întorc Înapoi la locul meu, zise ea. El spuse sfidător: — Nu la dumneata Îmi este gândul. Am alte lucruri la care să mă gândesc. Dacă nu vrei biletul, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strecura În Încăpere. — Nu-l mai poți ridica puțin? O locomotivă fluieră de trei ori și creierul lui Înregistră automat semnificația semnalului: un mărfar greu venea pe linie. Apoi se văzu În Încăpere. Femeia Închisese deja fereastra și zgomotul gării păli. Josef Își mătură zăpada de pe haină și din mustăți și se uită la ceas. Nouă și cinci. Trenul de Passau nu va pleca decât peste Încă patruzeci de minute și el avea biletul pregătit. Cu spatele la fereastră și la femeie, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ei. După el veneau Janet Pardoe, domnul Savory și trei hamali cu bagajele lor. Myatt era fericit. Acesta era pământul lui ales. Un hotel internațional Îi era ca o oază familiară, oricât de pustie ar fi fost. Coșmarul din Subotica păli și realitatea lui dispăru cu totul În fața domnului Kalebgian care Îi ieși În Întâmpinare. Se bucură că Janet putea vedea cum era recunoscut În hotelurile cele mai Îndepărtate de casă. — Ce mai faceți, domnule Carleton Myatt? Ne bucurăm teribil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aceea, nimeni nu pronunța nici măcar un sigur cuvânt. Doar spre răsăritul soarelui, se auzi un nou strigat: —Octar!!... Două zile mai târziu, cănd Miti Matái scoase scândurile din apă, inimile tuturor parura să se strângă, iar unele dintre femei chiar păliră vizibil. Zeci de viermișori de mărimea unei unghii se cuibăriseră deja în lemn, săpând în el neîncetat, acoperind în același timp pereții galeriilor cu un strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
foarte greu de înțeles. Se distrează, lăsându-ne să învingem în marile bătălii ale vieții, iar apoi permit să fim înfrânți într-un mod ridicol și rușinos. O să găsim pământ, încheie Tapú Tetuanúi, cu credința aceea a lui care nu pălea niciodată. — Nu poți să găsești ceva decât dacă există, observă maestrul sau. Și nu știu dacă există vreo insula destul de aproape ca să putem ajunge la timp. Încă se găseau dincolo de limitele celui de-al Patrulea Cerc, astfel că nici măcar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apă ca să evalueze, din exterior, gravitatea daunelor, iar în clipa când primul dintre ei reveni la suprafață, diagnosticul lui fu concis și crud: Ne scufundăm! strigă. Octar se întoarse să ceară ajutor celeilalte nave, dar ceea ce văzu îl făcu să pălească: aceasta se află la mai puțin de două sute de metri distanță, înfipta și ea în mijlocul oceanului, care amenință să-i atingă linia de plutire. Înghesuiți pe punte, aproape cincizeci dintre cei mai buni războinici ai lui îi făceau semne disperate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
invidie. Adică, ceilalți 11 însetați înghițeau în sec și-l fericieau pe grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul maxilarelor, dar nici vorbă să se nimerească măcar doi dinți bot în bot, ca să turtească vreun grăunte. Oamenii, puțin nerăbdători, i se adresau cu mare respect: Dar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
drepte. Altă mobilă nu se zărea. Omul În uniformă deschise una din aceste uși - putea să fi deschis oricare alta și spuse: — Așteptați aici, domnule. Era foarte devreme. Cerceveaua metalică a ferestrei Încadra un cer rece și cenușiu. Ultimele stele păliseră. Rowe se așeză pe un scaun, cu mîinile Între genunchi; era obosit și cam plictisit. „Prin urmare - Își spunea - nu sînt un om de seamă, un explorator, ci un criminal de rînd“. Efortul depus pentru a ajunge În locul acesta Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
important pentru ea. — Dacă-mi dai filmul... Și-ți spun și ce știu despre dumneata? Hilfe părea să Împărtășească pînă la un punct ațîțarea lui Rowe. Se săltă Într-un cot și Întoarse puțin privirea. În clipa aceea, Anna Îl păli cu sfeșnicul peste Încheietură, care pîrÎi, și revolverul căzu pe pat. Anna apucă arma, și spuse: — Tocmeala asta n-are nici un rost! Hilfe gemea, zvîrcolindu-se de durere. Fața Îi era albă ca varul. A ei era tot atît de albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]