2,742 matches
-
Rima să se urce pe ea, o conduse de-a lungul unei spițe, urcă peste ax și ridică lanterna spre obiectul care atîrna deasupra lor. Se așteptase să vadă o construcție industrială masivă, un turn deasupra unui puț de mină părăsită, de exemplu. Obiectul, însă, îl intriga. Era din lemn, prins în fier, ca un butoi retezat la un capăt. — E un car, zise Rima. — Dar înăuntru e loc pentru douăzeci sau treizeci de oameni! Ce fel de animale l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ținem de drum. Mergeți pe jos! Polițistul își frecă bărbia. în cele din urmă le zise: — Mai e vechiul drum pietonal subteran. N-a mai fost întrebuințat de ani de zile, dar, după cîte știu, nu a fost declarat oficial părăsit. Adică, nu-i bătut în scînduri. îi conduse prin iarbă spre o formă întunecată din zidul despărțitor. Era o intrare pătrată, înaltă de opt metri și ascunsă pe jumătate de o perdea de iederă. Polițistul îndreptă lanterna spre interior. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dintre ele, modelată și ea de cine știe ce mână putrezită cu milenii în urmă, avea gaura denumită „fereastra sufletului“ pe care și astăzi unii locuitori ai câmpiei o fac în coșciuge ca să li se poată întoarce sufletul când simte nostalgia trupului părăsit. 17. Vă rog să recapitulați aceste sumare date privitoare la disponibilitatea mea pentru o anumită „arheologie mediumnică“ din pricina căreia am avut neplăcerea de a fi citat într-un opuscul despre inscripții pe torți de amfore grecești ca descoperitor al unei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acasă pe jos. Vara, când oboseam sau când arșița soarelui devenea de nesuferit, mă culcam prin gări, pe sub salcâmi, în iarbă. De obicei călătoriile mele se încheiau în preajma vreunui loc încărcat de vestigii sau pe fundul vreunei cariere de nisip părăsite, îmi plăcea să privesc faliile secționate, le citeam ca pe paginile unei cărți, erau și oase vechi. Iarna, pe șosele pustii, vântul îmi biciuia obrajii, vrăbiile aproape înghețate mă însoțeau cu țipete de spaimă, vâram câteva dintre ele sub palton
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de toate, voiam să mă uit, să văd în camera Nathaliei. și am văzut... * Într-un container aflat în gara din Tananarive poliția a descoperit aproape 1 000 kg de oseminte de dinozaur. 4. M-a ajutat rutina unor tehnici părăsite încă din adolescență. Mi le dezvăluise o pisică. Pe-atunci, în fiecare noapte, ea se așeza pe pieptul meu, dormea acolo ca un sfinx minuscul. Câteodată eu aprindeam și stingeam becul de la căpătâi. Erau în joaca mea și spaime și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
hotărî să amâne discuția. Mâncă supa și se simți mai bine. Dar când ea luă tava, el începu din nou să se gândească la situația gravă în care se găseau. - Mă duc la căpitanul Free, zise. Pe când mergea prin culoarul părăsit, Venus și evenimentele nemaipomenite din galaxie i se păreau îndepărtate. Căpitanul Free îi deschise ușa camerei sale și prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se duse mai departe la templu. Se trezise de-acum condamnat să rămână de-a pururi un osta, care nu mai avea niciun crez. Un raspi se rugă de un oficiant să îi facă o slujbă de izbăvire acestui băiat părăsit. Era vară și o neclintire fierbinte tremura între stânci, făcând rocile să sclipească. De acolo, de sus, se vedeau cărări peste piatră, precum niște vene deschise. Nu mai adia pic de vânt, arșița era grea, parcă o vedea atârnând sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
semn cu mâna ajutorului său, care rămăsese în spate și supraveghea în tăcere vâlvătăile flăcării. Nu era cuvenit să bei apă exact atunci, cu atât mai puțin să-i ceri altele bunului duh Kshatra, în afara ier tării. Însă el era Părăsitul. Se uită către preot și către raspi cu privirea vițelului dinainte de înjunghiere. — Vai de sufletele care amăgesc un copil, zise ajutorul, risipind încordarea. Luă carafa și i-o duse la gură, ajutându-l să bea, ca și cum ar fi fost infirm
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe isvorul mort plutește. 575Și acum se sfătuiră veseli ei și bucuroși Ca fărtatul lui să iee Fata - mpăratului Roș. Se gătiră omenește cu ițari și cu cojoc, Cu chimirul plin de galbeni, încinși bine la mijloc Și pe drumuri părăsite ei se iau și se pornesc 580Și trecând pintr-o pădure din ținutu - mpărătesc, Din tufari cu crenge grele el s-apucă să adune În basmaua pistruită ca o mână de alune. Iată că ajunși la poartă - auzir-un vuet mare, Chiuiri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
le fie pe mână. 7. Să îmble iute din picioare, Să le fie vorbele schimbătoare 8. Să iee haine purtate Pe trup bine-așezate, Fără brăcinariu legate, Cămeșile fără chiotori Spintecate până subsuori. 9. Caii voștri cei buni să fie Alții părăsiți De voi să fie primiți, De voi lăudați, Prin târguri jucați. 10. Să nu fie de voi orașe și sate Neîmblate. Aceste învățături vă dau. Să vă fie numele Boo, Unde gode veri merge pin țară, Să vă fie numele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
hrana lui săracul. Acu era o pădure Pe - acolo pe aproape, de-i zicea: Pădurea neagră. Ș-o apucat oamenii din satul cela a zice că nu s-a pute să s-apropie nime de pădurea ceea. Ș-așa era părăsită, nime nu se ducea, că ziceau că la miezul nopții vin dracii. Acu bietu omul ist săracu a zis într-o zi cătră femeea lui: - Măi femee, tot o moarte - am să mor, ian să mă duc eu în pădurea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un om uitat căci însăși ultima "schimbare de domiciliu" a unui individ presupune implicit uitarea. Grigore Popa aștepta, izolat cumva de grup. Găsise un loc unde bătea soarele. Un soare crud, care arginta zăpada, aprindea candele pe câte o cruce părăsită: "I. N. R. I ― Spiru Papadopol născut 1820, repauzat 1905..." Bătrânul își pierduse răbdarea și urmărea cu o schimă nemulțumită mișcările Melaniei Lupu. Doru Matei privea absent în lungul aleii. Arăta obosit și prost dispus. Cristescu, însoțit de Azimioară, se apropie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ERAU CAPABILE SĂ RECREEZE ÎN JURUL LUI AMBIANȚA TERESTRĂ, ÎL AVEAU ÎN PUTEREA LOR. PĂȘI DIN BARCA DE SALVARE ÎN TĂCEREA DE AFARĂ. ÎN FAȚĂ ÎI STĂTEAU NIȘTE STRĂZI GOALE CARE SE ÎNTINDEAU DE O PARTE ȘI DE ALTA, UN ORAȘ PĂRĂSIT. NU SE SIMȚEA NICI O BRIZĂ, NICI O MIȘCARE. COPACII DIN APROPIERE STĂTEAU ÎN LINIȘTEA ACEEA DE MOARTE, CU FRUNZELE ÎNDOITE DAR ȚEPENE, CU RAMURILE NEMIȘCATE. ERA CA O SCENĂ SUB UN CLOPOT DE STICLĂ, O GRĂDINĂ ÎNTR-UN VAS TRANSPARENT, IAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
consătean, pe care l-a rugat să-i dea mamei lui o sumă de bani, pentru cheltuielile de sărbători. O dată cu suma de bani l-a rugat să-i dea și un ceas de mână. Mergând pe drum vede o fântână părăsită unde aruncă cheia de la cașierie, gășită ulterior de organele de miliție, constituind o probă puternică la dosarul crimei. La cercetări a mai recunoscut că ceasul de mână ,,Pobeda’’ a cărei curea o aruncase pe terasamentul căii ferate, se afla la
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
-o, Vasile Caprși s-a răzbunat prin intermediul celor trei criminali. După ce l-au omorât, i-a furat 5-6 harbuji într-un sac care erau și ei furați din tarlaua CAP din Ivești, pe care i-a mâncat într-o grădină părăsită,din apropiere. Ajuns acasă la locuința lui Vasile și povestindu-le bravura lor arătându-i limba victimei , acesta dând-o la câine, zise: ,, Stane , aceasta e soarta meritată, mai vorbește sau spune ceva dacă poți’’, cei doi fiind mereu în
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Aceasta s-a întâmplat de vreo 5 ori și chiar odată pe timp de noapte am rămas înzăpeziți, după multe ore am reușit să ieșim din nămeți luând-o prin câmp și deal împotmolindu-ne , am înnoptat într-o școlibă părăsită, iar deținutul(călugărul) era în paza câinelui lup 108 care a stat de strajă și nu l-a slăbit nici o clipă din ochi. Tot drumul ne-Așajutat cu deale gurii că eram tare înfometați, acele porții de carne, cârnați , vin erau
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
prințul dispărut, Helmut, iar revenirea memoriei lui este primul semn că parcursul lui Molly este destinat să restaureze ordinea naturală, în contra răului ubicuu. Și tot din pântecele principatului se ivește și comoara abandonată în vremea războaielor lui Napoleon. O mină părăsită este sarcofagul ce ocrotește averea la care râvnesc conspiratorii din palatul princiar. Retrezit la viață și la amintiri, Helmut o însoțește pe Molly, în căutarea comorii. Poveste romantică, dar și basm dominat de dilemele modernilor, Molly Manderling culminează, organic cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Livingstone și al lui Stanley îi revin în memorie, iar harta pe care o ține în brațele sale se înnegrește de adnotări. Satele care se ivesc în luminișurile pădurii sunt pustii - ceea ce rămâne în urma lor este o masă de case părăsite, cu aer funebru, de parcă întregi caravane militare au trecut pe acolo. „Este ca și cum cineva ar duce întreaga populație de aici către o destinație necunoscută. Nu, nu, nu poate fi vorba de sclavie, suntem totuși în secolul XXĂ dar ceva se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ajutat să greșesc grav la o vârstă când alții abia își julesc genunchii. Destinul m-a luat de mână într-o după-amiază, m-a scos pe stradă și m-a dus până la micul cimitir din cartierul nostru, un cimitir aproape părăsit, năpădit de ierburi și de păsări. Intrasem de multe ori acolo, cu celelalte haimanale cu care mă înhăitasem, cum zicea tata, să ne jucăm printre morminte, dar niciodată nu-mi trecuse prin cap să pătrund singur. Dar ziua aceea mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
te îmbrîncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș fi căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reușit s-o înfrunt. Am mai privit o dată curtea goală, storurile ridicate doar pe jumătate, zidurile de fortăreață abandonată, apoi m-am retras, m-am dus acasă și în câteva zile eram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care îl priveau de la înălțimea bulevardelor, o înfățișare ciudată. Obișnuita animație care făcea din el unul din primele porturi de pe coastă, se stinsese brusc. Câteva vase menținute în carantină, era tot ce se mai vedea. Dar pe cheiuri, macarale mari părăsite, vagoneții răsturnați pe o parte, grămezi singuratice de butoaie sau de saci constituiau o dovadă că și negoțul murise de ciumă. În ciuda acestor priveliști ieșite din comun, concetățenilor noștri le era, pe cât se pare, greu să înțeleagă ceea ce li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dar anul acesta, nimeni nu mai voia să se gândească la cei morți. Se gândeau și așa prea mult la ei. Și nu mai era vorba să revii la mormântul lor cu puțin regret și multă melancolie. Nu mai erau părăsiții lângă care vii să te justifici într-o zi pe an. Erau intrușii pe care vrei să-i uiți. Iată de ce anul acesta Ziua Morților a fost întrucâtva suprimată. După cum spunea Cottard, la care Tarrou observa un limbaj din ce în ce mai ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în satul natal: „Priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei, pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant...” (p.17) Imaginea paradoxală, realizată stilistic prin antiteză și enumerarea celor patru nume predicative pe lângă verbul a fi, surprinde trăirea cu gust amar generată de situații create de guvernările post-decembriste. Contrastul dintre entuziasmul copilului de odinioară și durerea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și tu: guvernul Statelor Unite. Mă numesc Judd Bonham. Îi întinse mâna. Maggie îi ignoră gestul, îndreptându-se ușor cu spatele spre scaun. Recapitula. Mai întâi Edward și cutiile și acum asta. Inițial, îl luase drept un psihopat obsedat, un soț părăsit care o învinuia pe ea pentru divorț. Nu ar fi fost foarte greu să găsească pe internet povestea vieții ei și apoi să o bage în sperieți cu asta. Dar se înșelase în privința lui. Venise aici cu treburi oficiale. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
exprime simpatie. Rămase în poziția asta o bună bucată de vreme înainte să spună încet: —Trebuie să facem lucruri abominabile uneori, cu adevărat oribile. Dar le facem pentru o cauză dreaptă. Ceea ce o înnebunea acum, când stătea în părculețul ăsta părăsit, era că aproape ajunsese să fie de acord cu el. Nu era vreo pacifistă, vreun comerciant de bețișoare parfumate sau fasole de Vigna care credea că tot ce înseamnă putere este implicit rău și că toți ar trebui să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]