1,724 matches
-
dent, să fie prezentată o mare varietate de tipuri umane, cu tot ceea ce lucrul acesta atrage după sine ca punere în lumină a unei psihologii. Saint-Simon, cel mai mare me mo rialist, era nedrept și profund; era nedrept pentru că era pătimaș și era profund pentru că voia să ajungă până la limite, până la zonele extreme ale ființelor. Pentru a arăta alte cazuri de nedreptate și de profunzime, tre buia să răs colesc în alte memorii și să extrag din ele portrete inspirate de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
asupra faptului, ți se făcea frică; dorind tot, pizmuind tot, și râvnind la toate moștenirile. Lumea și-a dat seama, mai târziu, îndată ce a îndrăznit să nu se mai rețină, în ce măsură era interesat, stricat, inconsecvent, ignorant în toate treburile, mereu pătimaș, nestăpânit, hulitor și nebun, și în ce măsură a disprețuit, în mod public, pe stăpânul său și statul, lumea în întregul ei și treburile obștești, pentru a jertfi sieși pe toți și pe toate, trecerii și puterii sale, autorității absolute, măreției sale
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
iertat niciodată lui Mirabeau că a putut să sacrifice această femeie deosebită pentru o scorpie care avea sfruntarea stricăciunii și se împăuna cu păcatele ei. Însă Doamna Le Jay era meșteră în intrigi, în prefăcătorii, în răutăți; era lingușitoare și pătimașă; n-a profitat de ascendentul pe care îl avea asupra lui Mirabeau decât pentru a-i ațâța violența naturală și a-și servi propriile interese; prietenii lui roșeau pentru el văzându-l la cheremul unei femei care nu avea nici o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pasaje din câțiva mari autori. Toate abia de cuprindeau fondul de cunoștințe obișnuit al unui om de litere, și când vorbea cu inima deschisă, nu era mândru de cunoștințele lui; ceea ce îi era însă propriu era un suflet elocvent și pătimaș care îi însuflețea toate trăsăturile feței îndată ce era cuprins de o emoție, și nimic nu era mai ușor de emoționat decât imaginația sa. Era obișnuit încă din tinerețe să se ocupe de marile probleme ale politicii și ale guvernării; nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
prin excesul de civilizație, devenită vanitoasă și frivolă prin educația dată de spiritul arbitrar, și la care chiar luminile rămâneau sterpe, pentru că luminile doar luminează calea, dar nu dau oamenilor forța de a o străbate. Julie a fost o prietenă pătimașă a Revoluției, sau, pentru a vorbi mai exact, a ceea ce făgăduia Revoluția. Justețea spiritului ei o făcea în chip necesar o dușmancă implacabilă a prejudecăților de toate felurile și, în ura ei față de prejudecăți, nu era lipsită de spirit de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Se încredea în steaua lui; se credea fără șovăială instrumentul destinului și omul de care era nevoie. Am crezut întotdeauna că era realmente convins de dreptul său, și mă îndoiesc că regele Carol al X-lea a fost vreodată mai pătimaș convins de legitimitatea sa decât Ludovic Napoleon de a lui; fiind de altfel deopotrivă de incapabil ca acela de a-și întemeia rațional credința: pentru că, dacă era stăpânit de un fel de adorație abstractă pentru popor, gustul lui pentru libertate
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-l putem imagina pe Leopold Bloom în afara iubirii lui pentru Molly, oare? Ori pe eroii din The Waves de Virginia Woolf în afara iubirilor ce se țes și se destramă între ei? Ori pe Eliot indiferent la iubire, după denigrarea ei pătimașă și disperată din The Waste Land? Pe lângă textul uscat al acestui (aparent) domol, clar și foarte pervers de fapt trans-roman, literatura modernistă este un început naiv. Bătaia de cap abia cu Era Desperado începe. Odată ce romanul a înțeles că nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să nu ne dăm seama că, de fapt, despre afect e vorba și despre nimic altceva. Nu ai poeme de iubire declarată, dar nu e poem care să nu fie plin de tandrețe. E aici un paradox Desperado: scrii poeme pătimașe despre un discret surghiun al sentimentului. Te consideri o poetă sentimentală? EF. Cred că, atunci când încă trăia soțul meu, aveam impresia că nu iubirea e interesul meu major. Recunosc acum cu tristețe că m-am înșelat. Am avut o căsnicie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la premiza că subiectivitatea altora e la fel de idilică. Oricum ar fi, iubesc tangibilul. Ca mai toți poeții, sunt un senzualist. E un compliment că mă vezi "grijuliu". "Grija" aceasta, dacă există, îmi vine din copilăria petrecută alături de o mamă bolnavă, pătimașă, adesea deloc rezonabilă, dar eroică, pe care parcă o aud: "Orice ai simți tu e mai puțin decât am îndurat și mai îndur eu". Sentimentele proprii sunt parcă anesteziate, cad într-un fel de visare. Tânăr fiind, eram domol dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fondului dionisiac, cursul gazetăriei pare a fi invers: în prima perioadă domină trăsături apolinice este un Eminescu majestuos, patetic (dar cu o siguranță suverană), cu o ținută polemică elevată, trăsături care se vor surpa treptat sub năvala unor reacții pătimașe, a unei subiectivități exasperate"198. Dacă problematica articolelor conferă unitate și continuitate publicisticii eminesciene, la nivelul expresiei înregistrăm o serie de modificări, ținând de procesul de maturizare a concepției politice, de construirea unui limbaj politic inconfundabil, adevărată mostră de profesionalism
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
deosebesc radical. Admirația pentru creația lui Rebreanu este evidentă în poezia Pământul care oferă o viziune personală asupra eroului lui Rebreanu. Pentru Labiș, lumea romanelor lui este o lume pasională, condusă de energii și vibrații: „Tu pământ al țării noastre, pătimaș cuprins în palmă, Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.” (Pământul) În poezia lui Labiș coexistă nevinovăția, imacularea copilăriei și rapidul proces de maturizare. Copilăria e o permanență, un prezent continuu al poeziei, chiar când e mistuită de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sau unii becisnici ca tufa. Despre fetele noastre că-s ca florile - de cicoare sau cucută. Dar pe încetul totul va prinde contur și după mai îndelungată conviețuire veți intra în firea adâncă a vieții mele, ca în adâncul vieții pătimașe a unui sat de munte”. Poet sensibil la suflul epocii, cu rădăcini adânci înfipte în solul național, Labiș e un romantic în tradiția pașoptiștilor, a lui Eminescu, Macendonski și Goga, dar și în aceea a lui Sadoveanu. În structura lui
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
viziuni cosmogonice sau în interferența regnurilor. În poezia intitulată chiar Pământul, fuziunea dintre pământ și uman conturează ideea filozofică a unicității materiei: „Îndrăgit ca o mireasă, dușmănos ca o sudalmă, Chica vântul ți-a-ncâlcit-o, veacuri-veacuri, monoton, Tu, pământ al țării noastre, pătimaș cuprins în palmă, Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.” Sărutul pământului nu este o atitudine naturalistă, ci un gest ritual, identificat cu sângele elementelor. CAPITOLUL AL IV-LEA Preponderența elementului latin (studiul lexicului pe baza textelor literare
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
se angajează lupta omului cu patimile de tot felul. Purificarea se extinde atât la simțuri cât și la suflet. Prin simțuri primim impresiunile obiectelor care trezesc în noi ispite și patimi. Prin simțuri ne adunăm în memorie reprezentări și experiențe pătimașe care ne ispitesc la noi păcate. Dar purificarea vizează nu numai impresiunile și reprezentările care au o legătură cu patimile propriu-zis, ci toate ideile și preocupările din minte și din memorie, ca și toate mișcările sentimentelor noastre. Toate ne împrăștie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la fel. Nu se poate spune că e concesiv față de ea, fiindcă n-are de unde coborî și n-are la ce renunța pentru a face concesii. Dimpotrivă, talentul e adesea mai prejos de gustul și mentalitatea societății, ale cărei înclinări pătimașe le speculează în vederea succesului. Nu e nevoie să repetăm ceea ce am spus cu alt prilej: că moralitatea în artă e o chestiune ce privește talentul, iar nu geniul. Geniul n-ar fi el însuși fară viziunea unei lumi de ideală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
31, în Filocalie, vol I). Sfântul se leapădă de lumea din afară prin lepădarea de reaua întrebuințare a gândurilor despre lume. Tocmai de aceea, lupta cea mai crâncenă a ascezei creștine e lupta cu sine însuși, adică cu propriile idei pătimașe în legătură cu lumea. Izolarea monahală nu e deci inadaptabilitatea iscată din conformația organică a geniului, ci izolarea de propriile tale gânduri în legătură cu lumea. E ceea ce se numește cu termenul consacrat: „războiul nevăzut” împotriva gândurilor. Astfel, lepădarea de lume în sens ascetic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mea deplinătate. În idealitatea ei de ființă pur inteligibilă, creatura e desăvârșită și fericită: coboară zâmbind din alba întâietate, adică din principiul neprihănit al nemuririi. Spiritualitatea ei e asemenea cu aceea a îngerilor, impasibilă, neredusă și nesfâșiată încă de antagonismul pătimaș al bărbăției și al feminității, fiindcă își trage obârșia Din soiul unic fără de semințe. Înaltul simbol al androginului, care nu e o idee obișnuită, ar părea, poate, prea ezoteric, prea enigmatic, dacă poetul nu i-ar înlesni înțelegerea prin lămurirea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nevoia ca, atunci când folosesc lexemul a (se) revizui, să se disocieze mai întâi, cu ajutorul [Restricției], de textemul lui Farfuridi: "să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe în funcție de partidele aflate la putere, în funcție de PDL și UDMR, de interese partizane, pătimașe și de gașcă" (userul "vox", 20.04.2010, http://www.gandul.info/politica/25- de-parlamentari-vor-lucra-la-revizuirea-constitutiei-daniel-buda-pd-l-presedinte-5976315). Sau: "Uităm uneori să ne mirăm, uităm să ne uităm la ce este în jurul nostru. "Să se revizuiască, primesc", dar să nu înțelegem prin asta
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Cuviosul Nichita Stithatul s-a concentrat asupra practicării faptelor prin care se curăță ființa umană de patimi și dobândește virtutea (Capete practice); a doua se va opri asupra contemplării rațiunilor divine ale naturii, care implică "o minte curățită de privirea pătimașă a lucrurilor; o minte care nu le vede ca obiecte de sine stătătoare și slujind patimilor. De aceea capetele acestea se numesc naturale și vorbesc despre curățirea minții. Fără îndoială, această contemplare naturală nu se face fără ajutorul Duhului Sfânt
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
perioadă sau anumite acțiuni din acea perioadă, ci de a relata exact, la obiect, adevărul istoric și factual. Distanța pe care timpul ne-o oferă este una esențială studiului În cauză, care ar trebui să ne conducă departe de reacțiile pătimașe și pripite ale anilor ’90, când principalul argument era negarea absolută a perioadei anterioare. Plan structural al cercetării 1. Premisele și contextul național și internațional (politic, economic, social). 2. Metodele de concepere și implementare a proiectelor (din punct de vedere
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
cadru natural, el poate îi o proiectare a acestei voințe. în jurnalul său, auto-analistului Henri-Frédéric Amiel spune : "Un peisaj este o stare de spirit", între om și natură există legături evidente, simțite foarte intens (dar nu exclusiv) de romantici. Eroul pătimaș, furtunos înfruntă vijelia, iese în furtună, în vreme ce un suflet senin preferă un cadru însorit. De asemenea, cadrul poate fi un element determinant masiv - mediul privit ca determinant fizic sau. social, ca o forță pe care individul nu o poate influența
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Sînt comunitățile care nu se coagulează atît de puternic în jurul unei table de valori reprezentative, dimpotrivă, manifestă inconsecvență și labilitate, au puseuri de popor "vegetal", cum sugera cineva. Și tocmai pentru că este un dat, nu e nevoie de un discurs pătimaș de legitimare, de o asemenea formă de impunere a "românității". Dar e nevoie, în schimb, de itemi și repere valorice cu ajutorul cărora să ne fie recunoscută, să spunem, românitudinea, adică altitudinea axiologică pînă la care ne ridicăm cu variile noastre
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
rațiune, să poată dispune de sine, după cum le este voia. în cele de sus, viața se păstrează pe de-a-ntregul curată, liberă de păcat, incompatibilă cu răul de orice fel. Viața de pe pământ determină însă apariția feluritelor tendințe și predispoziții pătimașe, de care este atins neamul omenesc. Viața Sfintelor Puteri din ceruri este recunoscută de cuvântul inspirat de Dumnezeu ca fiind fără de păcat, liberă de orice întinare păcătoasă, în timp ce neamul omenesc se înfățișează întinat de tot răul și neînclinat
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și altceva patima. Lucrul este de pildă, bărbat, femeie, aur ș.a.m.d. înțelesul este reprezentarea simplă a ceva din cele de mai sus.” Iar patima este afecțiunea irațională sau ura fără judecată a ceva din cele mai înainte: „înțeles pătimaș este gândul compus din patimă și din înțeles. Să despărțim patima de înțeles și rămâne gândul simplu. Și o despărțim prin iubire duhovnicească și înfrânare, dacă vrem.” „Iubirea lui Dumnezeu primește în noi o putere curățitoare față de raporturile noastre cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
slobozește. Că binecuvântată ești de toate neamurile și prea cinstitul tău nume se slăvește în vecii vecilor. Amin. Prea curată și binecuvântată de Dumnezeu Născătoare Marie, Maica cea bună a Bunului împărat, varsă mila Fiului Tău și Dumnezeului nostru spre pătimașul meu suflet, și cu rugăciunile Tale mă îndreptează spre faptele bune, ca cealaltă vreme a vieții mele fără de prihană să o trec și pentru Tine raiul să dobândesc, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care ești una curată și binecuvântată. Nespurcată, neîntinată
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]