5,724 matches
-
De jalea frunzelor, și codrul suspină în vuiet prelung,de aprig vânt bătând! Triști și-nlăcrimați privesc la rădăcină că, au rămas goi de-al frunzelor veșmânt. Lumina nopții aprinde o gutuie ascunsă bine în frunze arămii. Stă învelită în pătură gălbuie, până ajunge în casa inimii. Din suflet să îmi alunge nostalgie și resemnarea vieții să-mi aducă, luminează în nopți din toamnă târzie. Să-naripez a inimii dorință. 3.11..2014 Autor, Maria Filipoiu Referință Bibliografică: SUSPINUL FRUNZELOR / Maria
SUSPINUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379832_a_381161]
-
să-mi cam scoată sufletul, așa că mi-am zis să nu fac prea multe mofturi, și să mă instalez în căruță, alături de căruțaș, care vorbea în graiul acela specific țăranilor de la munte. - Șezi bine acilea pe scândură... Na, ia și pătura și pune-o pe genunchi! Diii, gloabă, diii, ha!... Acuș' te ard!... Calul tropoti de câteva ori pe loc înainte de a încerca să urnească din loc căruța, până se convinsese că n-are încotro, că trebuie să reia chinul acela
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
îmi dădu însă o cameră la fel cu a sa, dar în capătul celălalt al clădirii, care avea și o intrare separată direct de afară. Mi-a descuiat ușa ca să intrăm înăuntru. Nu vedeam altceva decât un pat cu două pături pe el, o masă de lemn, o sobă și un felinar. Altceva nu mai era nimic. - Aici vei sta, băiete! Îmi pare bine să am un tovarăș, că de mulți ani stau singur prin cabana asta. Nu mai sunt nici
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
toleranță. Chiar dacă lumea contemporană devine mai agresivă și mai intolerantă. Devine creștinismul mai atractiv pentru tineri, pentru oamenii sărmani, pentru miile de refugiați de altă religie ??? Așa cum au constatat numeroase studii sociologice, epoca noastră se caracterizează prin indiferența față de religie. Pături sociale întregi, predominant creștine, mai ales în mediul urban își ghidează existența fără raportare la religie. In contrast, islamismul intolerant și rigid domină mintea și comportamentul credincioșilor. Din păcate, pasivitatea creștinilor în fața ofensivei musulmane este sprijinită și de clasa politică
CREȘTINI DIN TOATE ȚĂRILE ..... UNIȚI-VĂ ! de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380044_a_381373]
-
pat. Ea ținea ochii întredeschiși ușor, atât cât reușea să distingă obiectele și mai ales omul care a adus-o acolo. Nu vorbea. Icnea greu din când în când, convingând că nu și-a revenit din leșin. Bărbatul a tras pătura și a încercat să o acopere, după ce i-a ridicat picioarele și le-a aruncat pe pat. A ieșit apoi din încăpere. S-a întors după câteva minute cu câteva pături în brațe și cu o sticlă de coniac, pe
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
nu și-a revenit din leșin. Bărbatul a tras pătura și a încercat să o acopere, după ce i-a ridicat picioarele și le-a aruncat pe pat. A ieșit apoi din încăpere. S-a întors după câteva minute cu câteva pături în brațe și cu o sticlă de coniac, pe care a desfăcut-o înainte de a se uita la femeie și a-i vorbi. A băut câteva înghițituri stând în picioare și privind-o. Ea închisese ochii aproape de tot și se
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
ține dinții strânși, i-a turnat cu abilitate o cantitate destul de mare. Ea a înghițit forțat ca să nu se înece, a tușit și a deschis ochii. - Așa, târfulițo, privește-mă! Ia, mai ia o gură să te încălzești! Ia și păturile alea că ți-o fi mai bine! A lăsat sticla lângă ea și s-a întors să ia păturile. A despăturit două și le-a aruncat pe pat, după care a luat sticla de unde o lăsase, s-a așezat pe
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
înece, a tușit și a deschis ochii. - Așa, târfulițo, privește-mă! Ia, mai ia o gură să te încălzești! Ia și păturile alea că ți-o fi mai bine! A lăsat sticla lângă ea și s-a întors să ia păturile. A despăturit două și le-a aruncat pe pat, după care a luat sticla de unde o lăsase, s-a așezat pe scaun, și-a întins picioarele depărtate unul de altul și a mai sorbit câteva înghițituri pleoscăind zgomotos din buze
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
ajunsese prin locurile astea pe unde mai umblase doar în adolescență. Și-ncântarea sporea și pentru că aveau să stea o zi, două chiar lângă minunatul și mereu tânărul Crâng! -Dragă, așează-te la umbră, zise indicându-i locul prin așternerea păturii. Iar tu, copile, fă-ți de lucru nițeluș până aranjez cortul... Dar n-apucă să-și termine îndemnul, că cel mic se și îndepărtase destul, chemat de răcoarea umbroasă. În vremea asta mama alunecă în smoala gândurilor. Cu chiu, cu
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 18 - ZBOR Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Privea norii, bulbucați, răsfirați, aliniați în pături albe, acoperind orașe, văi și munți, câmpii împărțite în culori de oameni vrednici, râuri șerpuitoare și lacuri adunate între palmele pădurilor. Mira visa la tot ceea ce se afla dedesubt, la viețile celor peste care zbura acum cu avionul. Doar aripa
ZBOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381986_a_383315]
-
și ciocolată, Aprinsă pipa, risipea miroznă. Renii cuminți își rumegau tăcerea, Piticii adormiseră trudiți Pe preșuri, care-unde risipiți, Știind că-n daruri germina plăcerea. Mi-a fost de-ajuns o clipă să privesc, Tablou în care liniștea-i stăpână, Cu pătura aflată la-ndemână, Genunchii m-am gândit să-i învelesc. Povestea mea despre ”a fost odată ...” Adoarme năzdrăvanii nepoței. Vor auzi prin vise clopoței, La fel ca mine, poate, altă dată. *** Continuăm seria de poezii dedicate Crăciunului, cu altă secvență
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380377_a_381706]
-
cu apa topită din țurțuri sau să ne împungem cu ei, de parcă eram adevărați cavaleri Jedi. Zăpada era înaltă cât casa, așa că nu se mai vedea nici grădina, nici gardul, iar copacii își mai scoteau câte puțin capetele ninse din pătura albă. Ca să putem ieși la fântâna cu roată din fața porții, de la care aduceam în casă câte o găleată cu apă, tata făcea pârtie, în urma lui, tunelul de un alb imaculat șerpuia leneș sub întinderea cu sclipiri de stele. Totul era
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
ascunsă să nu o vadă vameșii să ne o confiște. Că asta ne-ar mai fi lipsit. Am obligat -o să intre în cușcă, i-am spus să stea cuminte să nu scoată nici un miorlăit, i-a pus Mamy o pătură în cap și a băgat cușca între piciorele mele. Poate îi păcălim, spunea Mamy cam îngrijorată. Dă -te și tu jos și descurcă-te, fii bărbat. Ia uite ăia cum se bagă în față, tu de ce nu încerci, a început
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
principese și crăiese de sacrificiu filantropic-un adevărat cult sacru al Omeniei, cum a fost cazul princiar prin excelență al inegalabilei și inimoasei Regine Maria. Voievozii, Bărbații de Stat, Marii Comandanți, Femeile pline de har, poeții, scriitorii, dascălii, Clerul, toate păturile sociale ale poporului erau toți cu inimă și cu sânge creștinesc. Viețile curate închinate unității și libertății Neamului dacoromân evocă lupta, credința, slujirea, idealul și jertfa lor creștină care a refăcut Întregirea prin făurirea Marii Uniri și al cărui rol
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
betoane, Ermetic și fără speranță, Rămânem doar simple organe Închise-n conserve pe viață. Prin ziduri înalte pătrunde În noi, doar gândul uitării De resturi de visuri bolunde... Iubirea? Doar jocu-ntamplării! Învățăm înmulțirea-ntre ziduri De suflete-n ceasu-nserarii, Procreerea-i pătură-n friguri... Iubirea? Un rest al visării! Să spargem azi zidul ce-apasă A inimii noatre romanța, Molozul e-a vieții angoasa... Iubirea? Eternă speranța! Căprar Florin ... Citește mai mult Ne-nchidem adânc în betoane,Ermetic și fără speranță,Rămânem
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
mult Ne-nchidem adânc în betoane,Ermetic și fără speranță,Rămânem doar simple organeînchise-n conserve pe viață.Prin ziduri înalte pătrundeîn noi, doar gândul uităriiDe resturi de visuri bolunde...Iubirea? Doar jocu-ntamplării! Învățăm înmulțirea-ntre ziduriDe suflete-n ceasu-nserarii,Procreerea-i pătură-n friguri...Iubirea? Un rest al visării! Să spargem azi zidul ce-apasăA inimii noatre romanța, Molozul e-a vieții angoasa...Iubirea? Eternă speranța!Căprar Florin... III. NOPȚI FĂRĂ VISE, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1836 din 10
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
n-ai vrut la război să țes, doru-n mine e-un abis, nu din carte l-am ales. De știam ca tine-a țese la război, nu să citesc buchia cărții pe-nțelese, rămâneam să te-ngrijesc Și-ți făceam pături frumoase, te mândreai și tu cu ele: uitați fata mea cum țese nu-i așa că nu sunt rele? Citește mai mult M-ai trimis să învăț carte,nu știu țese la război,de tine nu mai am parteși de dor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Cu adevărat vrednică de laudă este sobrietatea vieții dusă de atotputernicul Stalin (mamei sale îi trimite doar 150 de ruble, cu scuza „nu pot mai mult”, nu poseda niciun lucru de valoare, dormea pe o canapea, se învelea cu o pătură militară), precum și permanenta avertizare/conștientizare a copiilor lui că vilele, apartamentele și mașinile nu sunt proprietatea lor. La final, câteva cuvinte despre două chestiuni de mare interes: 1) A fost Stalin antisemit? Dacă nu dăm uitării faptul că avea evrei
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
la neputință în fața statului, se supuneau și se mascau. Masca era și o pervertire, dar și un mijloc de salvare... Țara pe care o părăsisem când am intrat în temniță se schimbase la față. Nu mai existau țărani, nici ca pătură socială și nici în tradiția în care îi cunoscusem. După ce fuseseră pauperizați, părăsiseră pământul, năvălind pe șantiere. Pământul colectivizat era acum disprețuit și muncit în derâdere de oameni care nu-l iubeau... Familia era și ea sfărâmată. Desfrâul era public
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
se-adună hora De mirese logodite. Ghiocei și tămâioasă Și albastre viorele Se adună-n buchețele Și se-aduc, cu drag, acasă Să se-așeze la icoane, Cu dragoste fermecate, De fecioare, descântate, Sau la gât, ca talismane. Zânele păstrează pături, Răzlețite, de zăpadă, Fetele, de-or fi să vadă Pâlcurile de omături, Să se-apropie de ele, Iar de se voiesc iubite, Cu zăpezile topite, Azi obrajii să și-i spele. Și doar vesele să fie, Lacrimile nu-și au
ÎNTR-O ZI DE DRAGOBETE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381149_a_382478]
-
-l pe chelie. Mă copile, tu arzi! se neliniști ea, după ce-l atinse. Ia bagă-te-n pat, să-ți pun un ștergar ud pe frunte! Nu trebui să-i spună de două ori, că Ionică se și cuibări sub pătura de lână, tremurând ca varga. - Eu ți-am zâs să te-mbraci, da´ n-ai vrut, c-așa știi tu s-asculți de mă-ta! se lamentă ea, vădit îngrijorată, în timp ce-i punea compresa. Hai, la culcare toți, că mi-
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
doftori buni, să-i dea ceva leacuri, să-l facă bine, că acasă ne moare cu zâle! o lămuri ea. Se apucă să-l îmbrace grăbită pe băiat. Îl înfofoli cât putu mai bine, apoi îl înveli pe deasupra într-o pătură de lână. - Îs patru kilometri până-n haltă! Cum îl ducem, căruța îi la tata și afară îi neaua până la genunchi? întrebă Sofica, uimită. - Nu-i bai, ne-om descurca noi, ne-o ajuta bunu` Dumnezău! o încurajă mama, încurajându-se
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
Nu-i bai, ne-om descurca noi, ne-o ajuta bunu` Dumnezău! o încurajă mama, încurajându-se pe sine, în același timp. Apoi îl luă pe Ionică în spate și ieși afară. Înaintau foarte greu. Peste noapte ninsese întruna și pătura de zăpadă avea aproape jumătate de metru înălțime. Sofica mergea înainte, să croiască drum, iar mama venea după ea gâfâind, cu Ionică în cârcă. Drumul dură câteva ore, cu tot cu pauze. Ajunseră în haltă către amiază. Mama era sfârșită, abia mai
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
plinul de benzină, am parcat lângă stație și m-am întins pe scaunul mașinii hotărât să rămân aici până dimineață, ca să mă odihnesc. Mai erau câteva ore până la ziuă: Afară era frig, dar în mașină era cald și acoperit cu pătura, am adormit repede. Poate am dormit o oră, când la un moment dat, deschizând ochii, am văzut cu uimire că afară, ningea foarte tare, cu fulgi așa de mari, cum nu am văzut, nici în iernile cele mai grele, din
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
la vremea aceea prefectul gărzii pretoriene Lucius Aelius Seiano și acoliții lui. Alții spuneau că e o perfidie din partea lui pentru că delațiunea era în fapt o formă de dezbinare a societății romane, și un instrument cu care Tiberius controla diversele pături sociale fără să se obosescă prea mult. În fapt, Tiberius era de acord cu delațiunea și îi încurajase pe delatori, însă delatorii deveniseră cu timpul un fel de clasă politică cărora aproape nimeni nu le putea face nimic. Împăratul însă
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]