6,963 matches
-
apropia prea mult de pădure. Așa, Clopățăl știa că paznicii turmei își făceau și ei datoria. De altfel, orice cioban de meserie punea mare preț pe câinii buni, învățați să-ntoarcă oile, să se lupte cu lighi- oanele și să păzească noaptea areapa la care era repartizat. Seara, după ce turma se aduna în spatele stânii, la târlă, pentru a înnopta, și du- pă ce toate treburile erau aran¬jate, fiecare câine trebuia să se ducă la areapa lui, adică locul din jurul turmei
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
care era repartizat. Seara, după ce turma se aduna în spatele stânii, la târlă, pentru a înnopta, și du- pă ce toate treburile erau aran¬jate, fiecare câine trebuia să se ducă la areapa lui, adică locul din jurul turmei care noaptea era păzit de câte un cioban și cel puțin un câine. Atunci, fiecare cioban, care mai zăbovea la stână, plănuind cu ceilalți tovarăși ce aveau de făcut a doua zi, îi spunea câinelui cu care colabora noaptea: - Marș la areapă! Câinele trebuia
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
atacau arareori vara la munte, când nu umblau în haită, ei atacau primăvara și toamna, dar mai ales - iarna. Evident, dacă o areapă era atacată, toți ciobanii și câinii lor de la celelalte trebuiau să sară în ajutorul celor care o păzeau. În timp, bătrânul Dumitru Costea l-a învățat pe Dumitrică tot ceea ce presupunea meseria de baci, Hobza și Clopățăl rămânând în continuare ciobani. Așa că, după moartea bătrânului, staroste, adică șeful stânei, a deve- nit Dumitrică al Costii. Ei își aveau
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
se lupta cu viezurii, porcii mistreți, chiar și cu urșii în Gruiu’ Pleșciorii, toamna, la porumbi. De nu știu câte ori au venit la taică-meu ciobani interesați să-l cumpere, dar el refu¬za de fiecare dată, indiferent de ofertă. Odată, păzind porumbii în Gruiu’ Pleșciorii, Floricel s-a trezit în toiul nopții față în față cu o namilă de urs. În timp ce, și câinele și ursul, se studiau reciproc, pregătindu-se fiecare de atac, tatăl meu s-a apropiat pe la spate de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
anului 2012, fata i-a dăruit și o nepoată splendidă... Acum, părinții lor tot „băteau șaua să priceapă iapa” cum că soră-sa, deși mai mică, i-a luat-o înaintea băiatului, uite - deja are o fetiță grozavă, el ce păzește? Copilăria... copiilor lor a fost presărată cu multe momente buclucașe, unele chiar stânjenitoare pentru părinți... Înainte de a se naște fetița, Marian s-a dus într-o delegație la Iași, iar la întoarcere l-a adus și pe băiat, care, de la
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
orice determinații individuale, e înălțată până la treapta identificării, în esență, cu însăși Divinitatea: “Aud cum urcă în mine o doină. / Vreau să prind trilul silabei rănite/și devin o rană, un cântec spre cer. Și rog înaltele izvoare safire/să păzească liniștea sufletului/însetat de iubire. // Te bucură de roua iubirii divine, /lăsată sub bolta de inimi senine!” (“Iubirea, dar divin”). Îți vin în minte superbele versuri ale lui Labiș, din “Primele iubiri”: “Azi sunt îndrăgostit. /E-un curcubeu/ Deasupra lumii
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
ce ar fi însemnat ca, într-un sat ca Greblești, cu câinii lăsați li- beri, dar nu fără stăpân, și casele înghesuite una într-alta - ei, da, asta era o altă ase¬mă¬nare cu satele ardelene -, fiecare câine care păzea casa stăpânilor lui să sară așa, una-două, la oa- menii care treceau pe drum? E drept însă că nimeni, în afară de cei ai casei respective, nu intra așa, tam-nesam, în curtea omului, avea el grijă paznicul lătrător să-l întrebe de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
tari! Credeți că Sebastian și-a ținut promi-si¬unea de a nu se mai urca în copaci? Nicide-cum! Da, dar de-atunci înainte, Bălan era cel care-l dădea de gol căci lătra când o făcea! Bălan n-a mai păzit porumbii în fiecare an, toamna, în Gruiu’ Pleșciorii, pentru că ai mei au început să pună acolo alternativ - un an porumb, un an cartofi. Și cartofii, după ce se făceau, erau atacați de porci mistreți, dar, mult mai rar decât porumbii. Uneori
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
adică o fuziune între cognitiv și afectiv. Frumusețea admite treptele comparației și superlativul, se poate ridica la sublim, poate fi concepută ca intangibilă. Ca și în basme, academiștii au postulat-o ca „de neatins”, închisă în turnul unui castel rece, păzită de balauri și ferită de priviri masculine, deși maeștri sculpturii, bunăoară Bernini sau Rodin, n-au retras nudurilor lor de marmură seducția carnală.Desigur, dacă cercetăm capodoperele artei sacre occidentale, Madonele au un indiscutabil aer hieratic și puber, acoperite mereu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în care trăiseră dacii conduși de Comanus cel Bun, strămoșii acelor oameni, dar erau departe și se spunea că erau păzite de spirite înfricoșătoare și numai ochii celor dăruiți de Dumnezeu le puteau vedea. Oamenii satului, buni gospodari, creșteau vite și cai de povară, grăsuni și gâște ce se bălăceau alături de copii în apele râului din care, în zilele orânduite de
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
hai zău, nu le omărî.... V. OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII), de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. VIII Mai bine de trei ani n-am mai avut câine... Porumbii din Gruiu Pleșciorii au fost păziți în tot acest timp de către Ursei, un câine roșu ca focul și rău nevoie mare, pe care inițial l-am luat cu împrumut de la Mitu lu’ Niculcea, dar care, obișnuindu-se repede, stătea mai mult la noi decât pe Mal
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Niculcea care țânea pe fata lui Cam sau Cămulete, vecinul lui moșu’ Hobza în Câmpuri. Casa și grajdul lui Mitu lu’ ... Citește mai mult VIIIMai bine de trei ani n-am mai avut câine... Porumbii din Gruiu Pleșciorii au fost păziți în tot acest timp de către Ursei, un câine roșu ca focul și rău nevoie mare, pe care inițial l-am luat cu împrumut de la Mitu lu’ Niculcea, dar care, obișnuindu-se repede, stătea mai mult la noi decât pe Mal
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
anului 2012, fata i-a dăruit și o nepoată splendidă... Acum, părinții lor tot „băteau șaua să priceapă iapa” cum că soră-sa, deși mai mică, i-a luat-o înaintea băiatului, uite - deja are o fetiță grozavă, el ce păzește? Copilăria... copiilor lor a fost presărată cu multe momente buclucașe, unele chiar stânjenitoare pentru părinți... Citește mai mult De câțiva ani încoace, Marian tot susține că n-a făcut nimic în viață cu excepția celor doi copii, Sebastian și Alexandra. Și
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
anului 2012, fata i-a dăruit și o nepoată splendidă... Acum, părinții lor tot „băteau șaua să priceapă iapa” cum că soră-sa, deși mai mică, i-a luat-o înaintea băiatului, uite - deja are o fetiță grozavă, el ce păzește?Copilăria... copiilor lor a fost presărată cu multe momente buclucașe, unele chiar stânjenitoare pentru părinți...... XIX. HOBZOAICA ȘI TEȘCUȚOAIA*, de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015. HOBZOAICA ȘI TEȘCUȚOAIA* Bunica mea maternă, Floarea Costea, poreclită
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
veghe. Cu cine mă voi potrivi pe drumul acesta plin de întâmplări și cum îmi voi mărturisi deziluzia și teama de care nu mai pot scăpa? Împrăștiați aceste vânturi aducătoare de ploi obositoare, arați miriștea nopții și puneți stelele să păzească îmbătrânitele câmpuri de maci! La fântână așteaptă femeia grâului în pârgă și gândul ei se coace nemângâiat în așteptări. Păru-i răvășit și sânii acoperiți de arșiță mi-au pus neliniște-n vin și-n inimă spasme, au chemat frigul
CUM VOI AJUNGE LA TIMP? de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366604_a_367933]
-
că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în care trăiseră dacii conduși de Comanus cel Bun, strămoșii acelor oameni, dar erau departe și se spunea că erau păzite de spirite înfricoșătoare și numai ochii celor dăruiți de Dumnezeu le puteau vedea. Oamenii satului, buni gospodari, creșteau vite și cai de povară, grăsuni și gâște ce se bălăceau alături de copii în apele râului din care, în zilele orânduite de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în care trăiseră dacii conduși de Comanus cel Bun, strămoșii acelor oameni, dar erau departe și se spunea că erau păzite de spirite înfricoșătoare și numai ochii celor dăruiți de Dumnezeu le puteau vedea.Oamenii satului, buni gospodari, creșteau vite și cai de povară, grăsuni și gâște ce se bălăceau alături de copii în apele râului din care, în zilele orânduite de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
fierbinți, ci, se înalță ca o columnă, ca un everest spre cer, somnul nu mai naște monștri, visele erotice nu mai pătează albiturile cu poluții nocturne, sunt soldatul care stă de strajă la poarta sufletului tău, sunt gardianul care te păzește să nu mai aluneci pe gheață, să nu-ți rupi glezna ta elegantă, încă mai întoarce privirea trecătorilor și eu mă mândresc din această pricină deși ar trebui să mă înveninez, dar nu, nu încă. ți-am citit deci ultimul
VA FI SFÂRŞITUL LUMII! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366637_a_367966]
-
-un coșmar prin suplul timpului tunel, ce leagă-n tot armonios lumi paralele fel de fel... Mai bine însă mă opresc să debitez anticipări și către poartă ne-ndreptăm ca să zburăm spre alte zări. Se îndreaptă toți trei spre poarta păzită de un arhanghel cu paloșul de foc în mână. Poarta se deschide pentru a-i lăsa să iasă, apoi se închide și arhanghelul continuă să-și rotească paloșul.) ACTUL II (O căsuță modestă din lemn și chirpici. În ea, patru
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
de dragoste, aceeași pentru toate iubitele. Duc genunchii la gură și ating tâmplele de teamă că nu le mai simt. Frica tremură prin noroaiele prelinse din miezul zilei în miezul sufletului. M-am născut în timpul tău fără nume. Pe cine păzește rațiunea? În vremea ta vocile-s prea multe, buzele au rol de otrăvire, pământul rămâne ridat și istoric de bun. Gloria rămâne pe pernă. Valurile rămân amintiri, niciodată atinse devin umbre de vise: o viață rescrisă cu mâna ucisă lovită
LUPUL ALB de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366660_a_367989]
-
înțelept ca mine, l-a înțeles și a procedat în consecință și, mai ales, în cunoștință de cauză! Cum am obiceiul bun(!) - că nu-i așa, de regulă obiceiurile sunt rele?! - să mă iau “ la ciurlu burlu și la trei păzește” din poziția ingrată de “biată victimă” căreia nu-i place să i se plângă de milă ci să tragă singur ponoasele, să se ia singur peste picior autosuduindu-se, am născocit povești pentru a întreține un antren plăcut și degajant pentru
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
Pandora deschisese cutia cu minuni. Zburaseră cu toate-ntr-o clipită. Rămase doar speranța de-nfrângeri obosită, pedeapsă pentru oamenii comuni. Se transformă-n cometă trufașul Prometeu și străbătând în iureș constelații fură din locul sacru al primelor vibrații focul păzit de-orgoliosul zeu. Pedeapsa fuse cruntă. În lanțuri ferecat e sfâșiat de vultur îndrăznețul. Chiar oamenii i-arată din când în când disprețul: Purtând făclii îl umplu cu scuipat. Și-o zi e de ajuns Cât de frumoși par anii
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365640_a_366969]
-
Hârlău) pună în luna decembrie anul 1989. Sfinția sa a continuat să primească vizite și a dat astfel multora cuvinte de folos. În noaptea de 22 decembrie 1989, Părintele face un act pilduitor: îl salvează de la linșaj pe securistul care îl păzea. După revoluție, Părintele Dimitrie și-a continuat mărturisirea, cu un și mai mare patos, aducându-i pe mulți la calea credinței. În timpul vieții i-au apărut volumul “Bucuriile suferinței”, iar postum, cărțile: “Oranki. Amintiri din captivitate”, “Vifornița cea mare”, “Hotarul
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
cu pereții ei gălbui cu diverse modele, cu cele două paturi, cu soba de teracotă (când eram de-o șchioapă era încă de pământ, albă, parcă diformă, dar atât de frumoasă), cu fotografiile de pe pereți, cu calendarul ortodox și candela păzind Estul... pe masa dintre cele două paturi își fac apariția oglinda, pămătuful, aparatul de ras, cana cu apă, pasta de ras, prosopul și ligheanul de aluminiu... tataie se așază pe scaun în fața mesei din dreptul ferestrei care dă spre grădina
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
sfâșâie sclipirea de a fi înafara inimii e absența neauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui început și pasărea albă, pasărea pasăre suflet oare o să tacă până atunci am să-i păzesc cântarea să nu înceteze pentru tine și pentru mine și pentru ea pasărea albă strigăt de lumină. Referință Bibliografică: Înaintez sau stau... Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2245, Anul VII, 22 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
ÎNAINTEZ SAU STAU... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365660_a_366989]