1,950 matches
-
acuma, mergeam la hram ! Dar vedeți dumneavoastră, mergeam așa, pe furiș, să nu ne vadă... ăștia, șefii, cei de la Partid. Credința o aveam nu pe stradă ca acuma, ci în inimă, chiar aici”, își ciocănea inima cu mâna dreaptă, deasupra paltonului vechi, uzat de atâta purtare. „Odată, m-a văzut șeful meu de la Sindicat și m-a întrebat răstit, ce cauți tu, fă, aici ? Înapoi la muncă ! Ce să-i răspund ? Dar să știți că atunci veneau mult mai mulți oameni
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Cameramanul îi cere să se plaseze chiar lângă raclă, pentru a beneficia de un cadru complet : raclă plus preot plus pelerini plus sărutat de moaște. Totul cinetic, plin de viață. Lângă mine se așază un preot uriaș, îmbrăcat într-un palton gros de iarnă, cu căciulă de astrahan pe cap, fular negru „regulamentar”. Cred că este un preot venit cu un grup de credincioși din parohia sa, special pentru pelerinaj. (Mai târziu s-a dovedit că presupunerea mea este exactă, se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
băteau... Acolo am lucrat și primeam o dată pe zi de mâncare. Era o pajiște frumoasă, verde, iar În mijlocul pajiștii era un pârâu micuț, dar În care puteai să te speli. Dimineața, când veneam, ne duceam la pârâul ăla - aveam un palton, stăteam așa și dădeam jos puricii. Era negru, domnule, negru de purici dimineața. Mulți s-au Îmbolnăvit și au murit acolo. Pe pajiștea asta stăteau niște cai bătrâni, bolnavi, le curgea din răni... Pe caii ăștia Îi tăiau, făceau supă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
doua zi... sigur, ți-e foame, ce să faci, nimeni nu-ți dă de mâncare... Dar veneau țăranii din sat la sârma ghimpată și Întrebau dacă nu mai avem ceva de schimbat, bani n-aveam. Unul avea o cămașă, un palton, o pereche de pantofi, nu știu ce, unu’ mai avea ascuns pe undeva un inel, și atunci s-au făcut niște schimburi. Îți dădea făină, cartofi, pâine sau mămăligă și tu Îi dădeai ce aveai. Rezistai o zi, două, trei cu schimbul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
armată, am ajuns la Botoșani. Dar fără nici un bagaj - n-aveam nici măcar o cămașă de schimb. Bagajele rămăseseră dincolo, la un pădurar, unde rămăsese și prietena mamei. Am ajuns, foarte comic, În Botoșani. Era iunie și mama mea purta un palton cu un guler de blană, iar eu aveam papuci cu talpă de lemn și eram și eu Îmbrăcată cu ceva mai gros. Când am ajuns pe lângă gară, ne-am dat jos, că și ăștia se temeau să ne lase chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ci În spatele frontului, că l-au folosit ca bucătar. Și când au ajuns la Berlin i-au dat drumul. Când s-a Întors tata la Cernăuți avea niște bani, niște ruble, haine de militar, ne-a mai făcut câte un palton, nu știu ce, la copii, una-alta. Și a venit un decret, o lege, au intrat rușii acolo, că Cernăuțiul era al lor. Și au zis: „Cine vrea să se repatrieze În România e liber s-o facă”. Și noi ne-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
educativ, ca să nu mai pretind, să nu fiu prea pretențioasă, că asta-i viața, cam astea-s condițiile de supraviețuire... Și În momentul când am deschis ușa s-a ridicat un cetățean... era de Înălțime Înfricoșătoare, era gol, cu un palton peste el și pe picioare era legat cu cârpe, ziare... Și când m-a văzut a vrut parcă să se apropie de mine, iar eu m-am speriat și am fugit. Nimeni din cei care au locuit acolo, În templu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un moment dat, când mama s-a dus să-i mai ducă ceva, el a zis: „Doamnă, mulțumesc, dar din clipa asta am hotărât să nu mai mănânc nimic, deoarece fiul meu nu poate fi salvat decât dacă va vinde paltonul și haina mea, pe care i-o las” - și, Într-adevăr, a murit peste câtva timp și Iani a vândut lucrurile și a plecat de la noi. Cert este că a supraviețuit... La urmă știu că parcă lucra la o cofetărie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a bătut toba și s-a spus că a doua zi dimineața toți evreii să fie În fața casei lor. Noi deja de doi ani purtam steaua galbenă: puteam ieși În stradă doar dacă purtam steaua galbenă pe haine sau pe palton, pe cămașă... Tata nu mai avea de doi ani dreptul să lucreze, puteam să ne ducem În piață să cumpărăm numai după ora 12... Era război, aproape foamete și ce aduceau țăranii mai Întâi cumpărau arienii, iar ce rămânea puteau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Într-adevăr lucram, dar În construcții, iarăși fără nici un rost: băgam pământ Într-un vagon și-l duceam undeva. Apoi făceam o cale ferată care n-avea nici un sfârșit, doar ca să lucrăm. Era frig, deja era octombrie-noiembrie, am primit ceva paltoane, dar În frigul acela, vă puteți Închipui, subnutriți, slăbiți. Acolo erau și prizonieri ruși, italieni și niște francezi care erau la muncă silnică. Am stat vreo trei luni de zile, apoi iarăși ne-au dus de acolo - eu vorbesc numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eram vreo zece oameni, infirmieri. Eram medic, dar pe mine scria infirmier. Și când Îl văd pe ăsta: „Ce faci, măi?”. Și nu numai el, ci vreo trei - i-am salvat... Eu aveam, de acum, o haină bunicică, aveam și paltonul și i-am dat lui paltonul de infirmier și a ieșit cu mine ca infirmier. Și a mai ieșit unul. Au ieșit doi din ăștia care sigur s-au dus la moarte - i-am scos de acolo și i-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
medic, dar pe mine scria infirmier. Și când Îl văd pe ăsta: „Ce faci, măi?”. Și nu numai el, ci vreo trei - i-am salvat... Eu aveam, de acum, o haină bunicică, aveam și paltonul și i-am dat lui paltonul de infirmier și a ieșit cu mine ca infirmier. Și a mai ieșit unul. Au ieșit doi din ăștia care sigur s-au dus la moarte - i-am scos de acolo și i-am băgat la noi și până ce i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
plecat pe front? - În toamna lui ’41. - Încă din timpul șederii În țară ați fost instruiți? - Când am fost mobilizați, o instruire rapidă de o lună și ceva, nimic deosebit, instrucție militară. Și am fost semi-militarizați, adică aveam șapcă militară, palton militar, hainele erau ale noastre. Și bocancii erau militărești. Hainele erau ale noastre, dar cu banderolă galbenă. - Purtați banderolă galbenă? - Da, da. De la Început. - Populația civilă evreiască nu purta așa ceva? - Nu, numai militarii de peste graniță. - De ce credeți că s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și umedă a camerei. Se gândea probabil la Dumnezeul care se arătase lui Avraam, lui Isaac, lui Iacov, lui Moise și vorbise cu ei, dar lui nu-i dădea nici o atenție. A fost lăsat să intre în cameră cu un palton, o scurtă îmblănită, o pătură din păr de cămilă și o pereche de ciorapi negri lungi până peste genunchi, de la ei i se trăgea și porecla „cavalerul negru”. Lângă dânsul își avea locul părintele Iacob Pojar, de la Liceul catolic din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
temniței mult mai târziu. n. ed.) Intuiam că acest fapt va fi un prilej de lupte între epigonii comuniști, care s-au încheiat nu cu sfârșitul comunismului în Rusia, ci cu înăsprirea situației. Nu ne făceam iluzii de mai bine. Paltonul domnului Rozin În iarna aceea frigul ne-a creat mari probleme sanitare. Foc nu se făcea; o singură dată s-a încercat, dar din cauza condensului s-a renunțat. Lui Rozin i se permisese să intre în cameră cu o scurtă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ne-a creat mari probleme sanitare. Foc nu se făcea; o singură dată s-a încercat, dar din cauza condensului s-a renunțat. Lui Rozin i se permisese să intre în cameră cu o scurtă îmblănită, o pătură, ciorapi și un palton frumos, bleumarin. Pătura și scurta îi foloseau ca așternut și înveliș. Paltonul, așezat în cui, îl avea continuu în privire. Fetecău mi-a făcut istoria lui. De câteva ori, câte unul mai bolnav sau mai friguros mai încerca să-l
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dată s-a încercat, dar din cauza condensului s-a renunțat. Lui Rozin i se permisese să intre în cameră cu o scurtă îmblănită, o pătură, ciorapi și un palton frumos, bleumarin. Pătura și scurta îi foloseau ca așternut și înveliș. Paltonul, așezat în cui, îl avea continuu în privire. Fetecău mi-a făcut istoria lui. De câteva ori, câte unul mai bolnav sau mai friguros mai încerca să-l determine pe Rozin, cu rugăminți fierbinți, să i-l împrumute măcar pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
făcut istoria lui. De câteva ori, câte unul mai bolnav sau mai friguros mai încerca să-l determine pe Rozin, cu rugăminți fierbinți, să i-l împrumute măcar pentru câte o noapte. Dar Rozin răspundea cu o tăcere sfidătoare, iar paltonul încălzea peretele Jilavei de un an de zile. Prin morse ne parvenise știrea că fuseseră puși în libertate oameni - cei condamnați pentru înaltă trădare. Eram nedumeriți. Atunci, într-o zi, Rozin fu chemat cu bagajul afară. Avea dreptul să creadă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nedumeriți. Atunci, într-o zi, Rozin fu chemat cu bagajul afară. Avea dreptul să creadă că va fi eliberat, întrucât pedeapsa lui era de înaltă trădare. Grăbit, și-a strâns lucrurile de pe prici; coborând, s-a întins să-și ia paltonul Când l-a desprins din cui, căptușeala de vatelină a căzut grămadă; dintrânsa o colonie de șoricei a împânzit camera și alergau buimăciți pe priciuri, spre fereastră sau ușă, provocând surpriza și un hohot de râs care l-a însoțit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în viforul care sufla cu putere. S-a gândit să o ajute cu un ban, dar un alt gând l-a făcut să întârzie gestul de bunăvoință. Și-a făcut socoteala că trebuie să-și scoată mănușile, să-și descheie paltonul, să-și deranjeze fularul și, ca să ajungă la portofel, să-și dezgolească pieptul și astfel să răcească. Și a continuat drumul. În casă era cald și plăcut. Și-a adus aminte de frig și de cerșetoare. Făcându și un proces
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de bilet de tramvai, și nu vroiam să îmi ceară la control și să încep cu alt necaz, că abia scăpasem... Și în două ore nicio cunoștință n-a venit în gară... Și-atunci mi-am luat bagajul și, din cauză că paltonul de iarnă era îmblănit cu blăniță de miel, a fost foarte greu... Și de la gară până la lac, prima stație după gară, cred că am pus jos de 10 ori cel puțin... Abia făceam câțiva pași și iară trebuia să mă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și seara când mă scoteau la baie... iar oala încercam s-o păstrez curată, să n-o folosesc, pentru că neavând voie să dorm sau să mă întind, o întorceam cu fundul în sus, și m-așezam pe ea, îmi puneam paltonul pe cap și ațipeam așa... Nu se poate vorbi de somn și, totuși, nervos, adormeam... Primul moment de cumpănă l-am avut în acea primă noapte... Nu puteam să mă întind pe pat, am luat pătura aceea și am împachetat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și așa mi-am dat seama că e altceva, că, atunci când mă scoteau la anchetă, veneau, mă trezeau, îmi puneau ochelarii la ochi, și mă luau de mână ca pe orb. De data asta mi-a spus să-mi iau paltonul. Am îmbrăcat paltonul, mi-am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, înseamnă că nu mai mă duc la anchetă... Ce se întâmplă?” Știam înainte de arestare, că circulau zvonuri că îi mai scoteau
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am dat seama că e altceva, că, atunci când mă scoteau la anchetă, veneau, mă trezeau, îmi puneau ochelarii la ochi, și mă luau de mână ca pe orb. De data asta mi-a spus să-mi iau paltonul. Am îmbrăcat paltonul, mi-am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, înseamnă că nu mai mă duc la anchetă... Ce se întâmplă?” Știam înainte de arestare, că circulau zvonuri că îi mai scoteau pe deținuți și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
puneau ochelarii la ochi, și mă luau de mână ca pe orb. De data asta mi-a spus să-mi iau paltonul. Am îmbrăcat paltonul, mi-am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, înseamnă că nu mai mă duc la anchetă... Ce se întâmplă?” Știam înainte de arestare, că circulau zvonuri că îi mai scoteau pe deținuți și-i împușcau, pe la Mamaia, pe nu știu unde, pe plajă... Și într-adevăr m-au scos din incinta
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]