9,678 matches
-
Augustin Soul. Atlantida Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el? Păduri tropicale, ordonate. Un paradis natural ordonat după estetici umane. Întâmplare? Își părăsi pluta, cu un ultim efort. Apoi căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spălat, o bucătărie cu colfar, masă, rafturi, aragaz, frigider. Chiar și holul era cu gust ornat, cuprindea o canapea extensibilă, o măsuță elegantă. Ajuns în dormitor, fără haina sa lungă și neagră, se dezbrăcă de costumul său bleu și îmbrăcă pantaloni scurți și tricoul său preferat. Se pregătea să asculte știrile și auzi soneria. Primul reflex fu să ridice receptorul de la telefon, dar își dădu seama că era ușa. La unu noaptea. Luă halatul pe el și deschise ușa. Avea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o pauză prea lungă. Tocmai își băuse cafeaua când auzi soneria. Bună, Amanda, spuse surprins. Bună ziua. O lăsă să aștepte un pic, apoi o invită înăuntru. Nu știuse de ce o examina cu privirea. Era foarte frumoasă. Purta un taior bej, pantaloni albi și bluză albă. Avea în mâini un teanc de dosare la care el se uită cruciș. Nu ți-a spus Petru? Sunt noua secretară. Da? Trebuie însă să mărturisesc ceva. Ce s-a întâmplat? Veneam oricum la tine acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
clopotul la biserică și tu ești moț, a dojenit-o Silvia. A alertat-o și pe Cecilia: Hai, să ne spălăm, să ne aranjăm, să ne facem frumoase, în special tu. Cu ce ne îmbrăcăm? — Ne îmbrăcăm sport. Ne luăm pantalonii subțiri de trening și câte un tricou care să se asorteze, șepcuțele, bascheții și gata. —Eu îmi iau pantalonii scurți și pălăria, a optat Elena. Cum vrei. Eu rămân la trening și tricou. Când le-a claxonat Matei, ele erau
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ne spălăm, să ne aranjăm, să ne facem frumoase, în special tu. Cu ce ne îmbrăcăm? — Ne îmbrăcăm sport. Ne luăm pantalonii subțiri de trening și câte un tricou care să se asorteze, șepcuțele, bascheții și gata. —Eu îmi iau pantalonii scurți și pălăria, a optat Elena. Cum vrei. Eu rămân la trening și tricou. Când le-a claxonat Matei, ele erau deja gata. Au ieșit, luându și rămas bun de la Silvia care le-a petrecut cu privirea până la ieșirea din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
au spălat, Cecilia vrea să-și ia halatul dar Matei o oprește. Îmi place cum îți stă în cămășuța asta. rămâi așa! Că sunt mai mult goală, nu? — Și-așa este foarte cald. —Tu te-ai aranjat la tricou și pantaloni scurți, dar dacă vine cineva și pe mine mă vede așa, ce zice? Că ești fermecătoare. —Du-te măi, șmecheraș, nu mă necăji. De fapt n-am decât halatul și rochia de mireasă. În ce să mă îmbrac? — Caută și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
încremenită când i-a apărut bătrânul în față. Marele și bunul crai, cum auzise că i se mai spune de către unele persoane, cărora el le-a făcut câte un bine. Era un bătrânel de statură mijlocie, îmbrăcat în cămașă și pantaloni din cânepă peste care era încins cu un brâu din in împodobit cu nestemate. Pletele-i albe ce curgeau peste umeri și spate, până sub omoplați se scăldau în razele soarelui de dimineață. Barba de un alb strălucitor și mătăsos
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să scăpăm din acest tărâm blestemat. -Bine, fie cum doriți voi dar eu nu sunt decât un biet fiu de țăran, prietenul vostru. Cum vorbeau ei, Căiță a simțit cum Stup nemaiavând timp să deschidă gura, l-a apucat de pantaloni pentru a-i face semn să se uite către intrarea în castel. Tot grupul a înțeles semnalul și când au aruncat privirea, ce să le vadă ochii? La intrarea în castel a apărut o ființă deosebit de frumoasă. -Fata pustiului, fata
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bătălia de la Fleurus, veche de peste un an, care uneori se deschidea puțin și supura; deși În ziua aceea, când proprietarul ei ieși din hârdău, nu arăta prea rău. L-am ajutat În timp ce Își Îmbrăca Încet, cu neglijență, pieptarul gri-Închis și pantalonii așijderea, care erau din cei numiți valoni, strânși peste genunchi și peste cizmele lungi și răsfrânte ascunzând cârpăceala ciorapilor. Își potrivi apoi centura de piele pe care eu i-o unsesem cu grijă În timpul absenței și băgă În ea spada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mă aștepți. Mâncaserăm la cină o supă cu miez de pâine, stropită cu o juma de vin, și câte două ochiuri la tigaie; apoi, după ce se spălase pe față și pe mâini Într-un lighean În timp ce eu Îi peticeam niște pantaloni vechi, din aceia până la genunchi, la lumina unei lumânări de seu, Diego Alatriste se pregătise de plecare, luându-și toate precauțiile necesare În asemenea cazuri. Nu că s-ar fi temut neapărat de vreo ticăloșie din partea lui Martín Saldaña; Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scara caretei micii mele doamne, iar euforia dimineții și atmosfera cavalerească a situației făceau să-mi sporească Îndrăzneala. Mai contribuia la aceasta și faptul că În ziua aceea eram destul de bine Îmbrăcat, grație unui pieptar maro Închis și unor vechi pantaloni până la genunchi aparținând căpitanului Alatriste, pe care ața și acul harnicei Caridad Lebrijana le ajustaseră pe mine, făcându-le ca noi. — Azi nu e noroi pe stradă, zise, și vocea ei mă Înfioră până În creștetul capului. Avea un ton liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am așteptat afară, dizolvat În Întuneric și nemișcat În spatele bornei de la răspântie. Strângeam În brațe bocceaua cu capa și armele căpitanului ca să mă Încălzesc nițel - fugisem după careta lui Martín Saldaña și a oamenilor lui doar cu pieptarul și niște pantaloni pe mine -, și astfel am stat mult acolo, strângând din dinți ca să nu mi-i aud clănțănind. Până la urmă, văzând că nici căpitanul, nici altcineva nu ieșea din casă, am Început să-mi fac probleme. Nu puteam crede că Saldaña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
foarte curat deasupra acoperișurilor caselor dimprejur, iar locul de taifas fremăta de mulțime. Căpitanul Alatriste, care continua să se arate În public, aparent netemător de consecințe - mâna, bandajată după Înfruntarea de la Portița Sufletelor, era ca și vindecată -, purta cizme Înalte, pantaloni cenușii și pieptar Întunecat la culoare Închis până la gât; și deși dimineața era destul de călduroasă, avea pe umeri capa ca să acopere cu ea crosa unui pistol pe care și-l vârâse În partea din spate a cingătorii, lângă pumnalul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lacrimile când mă gândesc cum sta tata în întuneric, pe scară. Când bunicul s-a întors în cele din urmă, era complet acoperit de gheață, țurțuri mari îi atârnau din nas și din gură, iar degetele îi degeraseră în buzunarele pantalonilor. Era de neînțeles cum putuse să facă ultimii pași decisivi. Era pur și simplu un sloi de gheață pe două picioare, o sculptură care se desprinsese din ghețarii veșnici. De câte ori nu mi s-au povestit astea! Tata voia ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ca să spun așa, ar fi trebuit să ia locul bunicii mele moarte a fost mutat în camera din spatele bucătăriei, încăperea întunecoasă de sub brazi. Mi-amintesc cu adevărat toate acestea? Mama la pian, capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul, tata în pantaloni verzi, cu jambiere, gândurile lui despre creierul decongelat al bunicului, numele aruncătorului de flăcări, Tempus, melodia „Când scorușii înfloresc“, care făcea să ți se strângă inima, balada lui Brahms în Re minor, executată de pianină, tocul bunicului, care desena în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Și, înainte să plece din nou și definitiv, mi-a pus în mână o monedă de două coroane, nouă și lucioasă. îmi voi aminti asta cât voi trăi. în cealaltă valiză mama împachetase hainele mele. Cămăși, lenjerie, două perechi de pantaloni de golf și pantaloni lungi, cămășile de noapte din flanel, ciorapii. Și jacheta în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din nou și definitiv, mi-a pus în mână o monedă de două coroane, nouă și lucioasă. îmi voi aminti asta cât voi trăi. în cealaltă valiză mama împachetase hainele mele. Cămăși, lenjerie, două perechi de pantaloni de golf și pantaloni lungi, cămășile de noapte din flanel, ciorapii. Și jacheta în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mii de pivnițe de sub casele pentru needucabili? în lumea întreagă? Pe coridorul lung ne aștepta paznicul, cu singurele haine admise acolo. Una din cele două surori m-a ajutat să mă schimb în bluza largă cu trei nasturi și în pantalonii cu elastic în talie, amândouă piesele în aceeași culoare - un amestec de umbră arsă și siena arsă. Poate și cu un strop de cinabru. Și de negru de fum. Era o culoare frumoasă și un pic melancolică. Poți s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
infirmieră. Maldărul de blocuri de desen și toate creioanele, cretele, pensulele și sticlele de tuș pe care mi le dăruise bunicul le-am plasat pe biroul mic, lăcuit igienic în cenușiu. M-am îmbrăcat în cămașă albă de bumbac și pantaloni de culoare închisă, în dungi și cu bretele, așa cum ar fi vrut mama să fiu. Din păcate, vesta care se afla în valiză îmi rămăsese mică. Acum, deși continuam să fiu unul dintre needucabili, totuși nu mai eram ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și a orbit, fiind înlocuit de sine însuși într-o formă întinerită. Actualul meu bancher este cea de-a treia reîntrupare a lui. El m-a condus la hanul din Norsjö. Acolo a venit noul șef al ocolului silvic. Avea pantaloni bufanți și bocanci cu obiele, exact așa cum trebuia să aibă. Da, tată, am spus eu, răsucindu-mi barba între degete. Ocolul silvic îi datora multă recunoștință tatălui meu. Zonele nou plantate, defrișările, însămânțările, pregătirea pământului, lupta împotriva dăunătorilor. Voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pic iritat, pentru că voiam să-mi citească mai departe. Domnul Oehler și scriitorul merg împreună pe stradă. în vreme ce domnul Karrer a fost internat la azilul de nebuni Steinhof, ei vorbesc despre Karrer și despre încercarea lui de a-și cumpăra pantaloni. Și eu sunt acolo. Și nimic nu poate fi distrus, nici măcar dacă o explozie ar arde totul până la temelie. Acestea se petreceau în perioada în care se apropia sfârșitul inevitabil al slujbei mele, în acei ani de fapt destul de lipsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
politician, sărind nervos de pe scaun, îl amenințase în dulcele grai strămoșesc pe marele om de presă că-i va aplica o corecție aspră, ca s-o țină minte măcar până la talk-show-ul următor: „Tu ești bun, mă băiatule, să-ți dau pantalonii jos și să-ți ard o mamă de bătaie cu chimirul ăsta al meu în fața camerelor de luat vederi!” Câteva săptămâni după aceea Lumânărescu și cu liderul politic în cauză fuseseră văzuți cinstind frățește pahare cu șampanie și debitându-și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
indian, pe care îl pictase cu migală. Dorise ca fetele să aibă un loc de joacă și reușise din plin: vara, curtea din spatele vilei răsuna de glasurile copiilor, care zburdau veseli și foarte preocupați de jocurile lor. Arm purta niște pantaloni strâmți, puțin peste genunchi și o cămașă înnodată la mijloc. Lângă ea trebăluia serioasă Mădălina. Ca de fiecare dată când făcea treabă, sau când se juca, Mădălina își imita mama: își suflecase pantalonii până sub genunchi, și își descheiase ultimii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
preocupați de jocurile lor. Arm purta niște pantaloni strâmți, puțin peste genunchi și o cămașă înnodată la mijloc. Lângă ea trebăluia serioasă Mădălina. Ca de fiecare dată când făcea treabă, sau când se juca, Mădălina își imita mama: își suflecase pantalonii până sub genunchi, și își descheiase ultimii nasturi de la cămășuță, ca să o poată înnoda, ca să fie ca Arm. Și ca de fiecare dată când făcea ceva, Mădălina reușise să se murdărească din creștet până-n tălpi. Pe Arm o amuza și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
alt copil care să se joace atât de frumos. Parcă ar fi un înger venit să ne însenineze nouă viața... Arm îi întinse a doua fotografie. Pe un motoscuter strident colorat trona o adolescentă și mai stridentă. Îmbrăcată cu un pantalon cu multe buzunare, de la brâu îi atârna un lanț până aproape de genunchi. Bart privi întrebător spre Arm. Dacă mă întrebi la ce îi folosește lanțul, mărturisesc, încă nu am descoperit! spuse ea râzând. Amândouă brațele fetei aveau brățări din piele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]