1,835 matches
-
dar și cu adevăruri crude ce șficuiau, l-am adus pe săr manul băiat într-o stare vecină cu panica. Treaba nu-i scăpă lui Mihai, care, după plecarea celorlalți oaspeți, ne făcu pe mine și pe Vally de două parale și ne dete pur și simplu afară... Notiță în caiet Prima oară m-ai dat afară pentru că ți-am spus că m-am culcat cu cineva... A doua oară - pentru că nu m-am culcat cu cineva... A treia oară - pentru că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și ți-aș povesti cu umor despre toate treburile mele triste: și cum îmi iese prost mâncarea de prânz, și cum mi s-a urât să gătesc, și cum mă adorm musafirii noștri, în permanență aceiași. Numai Emil Petrescu câte parale face! Din clipa în care apare, pleoapele încep să mi se lipească automat. Dar încruntarea, gravitatea și închistarea lui Ion! S-ar părea că are în fiecare clipă de rezolvat nu se știe ce probleme de importanță mondială... și toate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mircea Ivănescu) PREFAȚĂ Se spune prea des și prea nedrept că ziaristul e omul eforturilor scurte și superficiale, că tenacitățile aparțin doar autorilor de romane-fluvii, că jurnalistul e consemnat pe viață în cazarma cotidianului cenușiu și a faptului de trei parale, din care doar câte un Flaubert (Doamna Bovary), câte un Tolstoi (Anna Karenina) știu a scoate câte un palat. Ziaristul e o efemeridă, ziaristul e dușmanul nr. 1 al literaturii. Ziaristul e un paria, ziaristul e un sclav pe galera
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
căldură sentimentală care dilata vorbe neînsemnate, amintiri de o secundă; nimicuri căpătau proporțiile unor epistole dramatice; eram ridicol și exaltat - o mărturiseam în fiecare carte poștală, dar nu ca o scuză, ci ca o evidență mortală. Unor bărbați de două parale pe Bălcescu le încredințam visuri ermetice; unui tip care știam bine ce „turna” în București despre mine îi scrisesem o ilustrată care începea cu cuvintele fitzgeraldiene: „old friend”, ceea ce nu merită să-i spui decât tatălui tău, după ce a murit
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Când să intre în Bologna, trebuind să treacă o punte de lemn, căzu, iar când se ridică ud tot și plin de nămol, stârni râsul celor de față. Intrând în Bologna, începu să ceară de pomană, dar nu primi o para chioară, deși cutreieră tot orașul. Boli o vreme în Bologna. După aceea porni spre Veneția, călătorind ca de obicei. 92. În acel timp1, în Veneția, Pelerinul se îndeletnicea cu exercițiile și cu convorbirile spirituale. Persoanele mai de vază cărora le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu volumul de nuvele Cercul de ochi (București, Editura pentru Literatură, 1968). A colaborat la „România literară“, „Luceafărul“, „Astra“, „Steaua“, „Vatra“, „Ateneu“, „Cronica“, „Tribuna“ etc. A publicat volumele: Zeii obosiți (București, Editura pentru Literatură, 1969); Dincolo (București, Editura Eminescu, 1970); Paralele (Iași, Editura Junimea, 1970); Ziua uitării (București, Editura Eminescu, 1972); Așteptarea aproapelui (Iași, Editura Junimea, 1974); Speranța care ne rămâne (vol. I-II, București, Editura Eminescu, 1974-1977); Miezul și coaja (Iași, Editura Junimea, 1975); Dimineața (București, Editura Cartea Românească, 1977
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Brîndușa. Ca să-l chem, îmi trebuie măcar două rînduri, să am o bază... Cristina surîde larg, cu dinții încleștați, albi și frumoși, pregătiți parcă să muște. Și totuși, azi, de față cu președinta de sindicat, l-ai făcut de două parale fără să ai o... bază. Doar nu-ți închipui c-aveam să-i ofer sprijinul! Domnul venise pentru locuință... O să primească locuință cînd o să-mi văd eu ceafa! N-are decît să se ducă la altă întreprindere, care să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dacă el vorbește astfel, atunci, eu, simplu inginer tehnolog, ce pretenții pot avea de la subalternii direcți ai lui?! Nu e oare "normal" ca inginerul-șef al Zonei Întîi să-l imite în comportament față de subalterni?! Să-l facă de două parale pe Don Șef, iar șefa Serviciului desfacere să-i trateze pe toți cu "sulfat de sictir" vorba Lilianei?! O, voi, șapte ani de-acasă, plus alți cinșpe-douăzeci de ani de studii, atunci cînd e cazul!... Pentru directorul general, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
seră, că e ruda unuia de la administrativ, că și el, tehnicianul, are nevoie de locuință... "Îl primim, am zis eu, dar la mînuit gunoiul, nu la îngrijit florile", că eu îl știam pe Tomiță, de pe unde a mai lucrat, cîte parale face. Mă așez pe bancă și mă uit lung, cu tristețe, la magnolie: de soarta ei acum sînt vinovat și eu. Atunci, la examen, cînd Tomiță a fost angajat în combinat, ar fi trebuit să nu-i dau notă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din anecdotele și snoavele populare. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, vânzătorul de mărunțișuri Cilibi Moise obișnuia să le spună mușteriilor : „Acum [când Îmi cereți marfă pe credit] o să-mi ziceți că miros a parfum și când voi veni să cer parale că put a usturoi” <endnote id="(649, p. 16)"/>. „Săracii jidanii noștri”, zice un cântecel popular moldovenesc, au „gura plină de usturoi” <endnote id="(491, p. 384)"/>. Într-o „satiră bucovineană”, publicată de Sim. Fl. Marian În 1871, usturoiul este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
limbă română, Întemeiată În 1857 de dr. Iuliu Barasch și intitulată Israelitul român. Tot acolo se publica o rugă către Dumnezeu pentru binecuvântarea României și se cerea „israeliților” să facă donații pentru ajutorarea fraților români („avuții să dea galbeni, săracii parale”). Ei sperau astfel că „românii [...] vor vedea că și ovreii sunt buni” (Israelitul român, București, nr. 1, 1857). Tot atunci, chiar și un „mărunțișar ambulant” (cum Îl definea Caragiale) precum Cilibi Moise - „vestitul În Țara Românească” - era interesat de imaginea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1 leu nou/exemplarul. Din păcate, prin județul Fălciu și orașul Huși nu Întotdeauna se găseau și cumpărători dornici de a avea În bibliotecile lor cărți eroice, chiar dacă intențiile autorului fuseseră mai mult decât lăudabile dacă reușea să strângă ceva parale. Telegrama ministerială sosise la Prefectură În ziua de 1 octombrie 1877 și, ca de obicei, șeful instituției o pasase polițaiului ca să-și bată capul cu ea. Bine-nțeles că TREBUIA să și vândă cărțile: „În viderea oficiei D-lui Ministru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
27 martie 1968, același Împuternicit se adresase „Autobazei de Transporturi BÎrlad” pentru a i se aproba pe 15 aprilie „...un camion de 3 tone pe ruta BÎrlad - Vaslui pentru transport de mobilier”. Plata se făcuse din același cont doldora de parale pus la dispoziția dijmuitorilor expresiei jurnalistice de către inimosul partid al tuturor celor ce nu munceau sau doar Învârteau câteva hârtii prin somptuoasele birouri de burghezi comuniști. Pe 14 octombrie 1968, simțind pe la toate extremitățile apropierea sezonului rece, sensibilii tovi cenzori
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
vom cita „in extenso” din el, spre bună aducere aminte a celor (proaste) ce-au fost. Pentru Început și Încadrându-se perfect În stilul epocii, cenzorul vasluian Își arătase meritele Într-un stil siropos menit să stoarcă ceva lacrimi și parale de primă de la superiorii săi: „Datorită condițiilor specifice (care vor fi fost, oare? n.n.) diferite În care mi-am desfășurat activitatea precum: lipsa unui colectiv, izolarea Într-un județ În plină dezvoltare, am acordat o atenție deosebită și permanentă pregătirii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nostru (subl.În orig.), În loc de: a hotărîrilor Conferinței Naționale a PCR pentru promovarea politicii externe a partidului și statului nostru”. Într-adevăr, diferența de exprimare fusese destul de jenantă și suficientă pentru a-l arde la buzunar pe redactor cu oareșce parale penalizatoare. d.ș. „Iancu taie ungurii toți” Instruit cum se cuvine asupra oricărui fel de conținut, cenzorul nu putea trece cu vederea manifestările de naționalism cu toate că, după cum se știe, În anii ’80 ai secolului trecut, Ceaușescu a aprobat cu mare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
îngrijit și de acest aspect. Menționăm importantele instituții culturale din Berlin, Leipzig, Dresda. La Berlin se montau spectacole de nivel la Komische Oper, Teatrul Metropol, Berliner Ensemble, teatrul lui Bertolt Brecht (unde în 1929 a avut premiera Opera de trei parale), excelente spectacole de variété la celebrul Friederichstadtpalast. Televiziunea locală, în afara maratonicelor emisiuni de îndoctrinare, reușea totuși să programeze interesante emisiuni de cultură și știință popularizată, foarte reușite programe de varietăți, excelente emisiuni pentru copii și foarte bine primite transmisii de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
O spune pe un asemenea ton, Încât bat În retragere - spre deosebire de hasidimi, care sunt bine dispuși și exult) peste tot. Pentru ei, ordinele pe care le dau aceste femei tinere În uniform), ce nu sunt evreice, nu fac nici dou) parale. Pentru ei, sunt niște simple Însoțitoare, niște „exotice care servesc”, orice, numai ființe nu. Anticipând un moment delicat, Îi cer Însoțitoarei de bord s)-mi serveasc) pentru prânz mâncare cușer. Nu pot, pentru c) nu avem suficient) pentru ei, Îmi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Trilogie antică (Medeea, Troienele, Electra) la „La Mama“ și În turneu În Europa și Asia, participând la peste douăzeci și cinci de festivaluri internaționale. 1975 - Omul cel bun din Seciuan la „La Mama“ (urmat de un lung turneu european). - Opera de trei parale de Brecht la American Conservatory Theater, San Francisco. 1976 - Cum vă place de Shakespeare, coproducție Între Festivalurile din La Rochelle, Shiraz-Persepolis și Teatrul „La Mama“. 1977 - Livada cu vișini de Cehov, pe Broadway, la Lincoln Center. - Agamemnon de Eschil, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe românește, pe ungurește, ba chiar pe turcește. Sictirea pe Papa de la Roma, dar, mai ales, nevolnicia principilor Europei, care, în loc să se unească împotriva pericolului comun, se risipeau în lupte sterile cu vecinii pentru te miri ce pricină de două parale. Noi ne făcusem mici, ascultam muți de admirație. Deodată, a răcnit la mine: "În genunchi!!" A scos sabia și mi-a ars un lat de sabie pe umăr. Am sărit speriat credeam că-mi taie capul. "Nooo, frate moldovanule!!" Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hohot schimonosit. Și gata! De capete au grijă turcii! îi ține isonul Stanciu, într-un hohot nu mai puțin schimonosit. Iaca! Măre! Stanciu-Marele prorocește! se hlizește Ștefan cu un zâmbet batjocoritor. Capul tău... și chiar capul meu... nu fac două parale! Capul Bourului să nu cadă! Ai înțeles, măăă, Stanciule?!?! Stanciu răsuflă greu, cu gura căscată ca peștii aruncați pe mal. Abia poate îngâna: Nu... nu pentru capul meu, tremur, Doamne... Mi-i... mi-i milă de țară... Și mie, mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nici timp n-am avut, căci, până să mă dezmeticesc, ea, sfârșindu-și indignatul monolog, mi-a întors spatele, cu suveran dispreț, și a plecat. Ce se întâmplase, de fapt? Tatăl fetei, soțul aprigei cucoane care mă făcuse de două parale, era - după cum reieșise din chiar rechizitoriul ei -, medic, avusese un cabinet particular (sau cam așa ceva) și din această cauză se simțea urmărit. Iar cel pus să-l urmărească, pe față, eram eu, exclusul din UTM și exmatriculatul din facultate! Finalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de azi principiile clasice ale dreptului nu mai au curs și sunt complet ignorate ; aproape pretutindeni sunt călcate în picioare principiile dreptului public, atât penal, cât și administrativ, precum și normele internaționale. E adevărat. Concluzia ? Știința dreptului nu mai face două parale, juriștii nu sunt decât niște clănțăi inutili. Efectul ? Nimeni nu mai știe să replice la arbitrar, abuzurile și samavolnicia (și prostia, firește, sora lor mai mare) câștigă teren nelimitat. Cine pierde teren ? Civilizația, care nu constă în electronică după cum nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vremea primei perioade staliniste, un reper important și prestigios, obiectiv inspirator de simpatie, mai exact de adeziune intelectuală. Era înjurat în Uniunea Sovietică și bineînțeles și la noi. Uitatul N. Moraru și alți ideologi-șefi și subșefi îl făceau de două parale în articole și broșuri. Asta în primul rând, probabil, din cauza piesei Les mains sales. Dar nu numai. Mai era și filozofia. Nimeni probabil nu citise L’être et le néant, dar ce putea să fie decât o filozofie dușmănoasă, idealistă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
primul salariu - care salariu? - nu aveam. Iancu făcuse rost de bani. Îi dăduse moș Alexandru dar și moș Tache, bunicul lui, ba și mătușa Floarea, mătușă-sa. E bine să ai neamuri care să te și știe. Eu aveam ceva parale puse deoparte dar ținând seama de zicătoarea că la pomul lăudat să nu te-aștepți la prea mult, am vândut bicicleta unui învățător din Țigănești. Mi-a dat a zecea parte din preț ca arvună și arvunită a rămas pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Mai mult cântece rusești. și cum aveam la mine mai multe plăci de patefon, patefon nu, le-am dăruit plăcile cu muzică populară și ce mai era acolo. Au sărit în sus de bucurie. Pe atunci un disc costa ceva parale. Ei bine, de câte ori mă întorceam de la școală, patefonul așezat spre stradă mă întâmpina prietenos cu un cântec popular românesc. Înainte de a pleca în vacanță acasă, la Fârțănești, am făcut o excursie cu copiii la Periprava. Eram în caiac. Era cald
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]