4,853 matches
-
Fox J., 1995, p. 221). To The Linear-Transmissive-Action Paradigm, P1, îi este specific comunicatorul numit actant. Circular-Interactional Paradigm, P2, este definită de un comunicator desemnat ca interactant. În centrul Variable Geometry-Constructive-Transactional Paradigm, P3, stă agentul comunicațional recunoscut ca transactant. (În paranteză fie spus, sunt destui corifei ai Variable Geometry-Constructive-Transactional Paradigm, P3, chiar și dintre cei citați de noi, care mai recurg la titulatura de interactant). Mai mult, unele denominații au murit demult în ordinea gândirii comunicaționale. Istoria conceptelor comunicaționale încă reține
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
-a-nfundat”, „bine vorbește”. Cei doi achiesează totalmente la punctul de vedere al ziaristului. În inserția contractului implicit, opțiunile lui Rică Venturiano devin opțiunile lui Ipingescu și Jupân Dumitrache. Însușirea punctului de vedere al jurnalistului nu se face necritic. (În paranteză fie spus „Kriticos” în greacă nu avea legătură cu vreun reproș, ci conținea semnul esențial „a judeca”). Pe fond, cei doi judecă mesajul lui Venturiano. Discursul jurnalistic este persuasiv, iar judecata celor doi se raportează la o materie fluidă și
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) () [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
tocmai când se credea mai puternică. În timp ce în planul integrării culturale canadiene, Anne se simte tot mai împlinită, în realitatea identității sale se produce o disoluție a eului românesc fundamental, are loc o depersonalizare. Prezența eului românesc este pusă între paranteze, se produce o iremediabilă degradare lăuntrică. Anne ajunge să observe că în lipsa eului românesc este un pustnic exilat în Canada, devine un străin pentru ea însăși. Nemaivorbind în românește intră în deznădejdea incomunicării. Anne își confecționase o „identitate” nouă, canadiană
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
Pretextul adevărat al firului narativ rămâne epistola pe care, din Tel-Aviv, Rebecca o expediază personajului-narator. Femeia are o identitate reală: „Într-o copie a foii de naștere de la Maternitatea Filantropia, a chemat-o Rivka Raveca Lungu, după aceea apare, în paranteză, la un loc și cu numele real, Shapira, ca pe tatăl ei. (...) În mapa și fișierul de control TM 327 (...), Rivka Raveca Lungu avea numele de cod Paulian și se numea, re-ortografiată în scriere ebraică, Rebecca Levin”. Bărbatul, pe care
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339656_a_340985]
-
traduceri, în 134, 135 și 136, prenumele abreviat „Will“, iar în poemele 55-60, experiențe diverse referitoare la timp, Shakespeare fiind îndrăgostit. Contradicția dintre constanță și falsitate se regăsește în sonetele 109 și 110. Semiotica sonetelor este interpretată exhaustiv, până și parantezele goale după cele douăsprezece versuri ale Sonetului 126: „În ediția in quarto din 1609, două perechi de paranteze la sfârșit, cu spații goale de mărimea unui vers, scot în evidență în mod paradoxal lipsa versurilor 13 și 14, sugerând probabil
Bunul prieten al sonetului () [Corola-blog/BlogPost/339686_a_341015]
-
Shakespeare fiind îndrăgostit. Contradicția dintre constanță și falsitate se regăsește în sonetele 109 și 110. Semiotica sonetelor este interpretată exhaustiv, până și parantezele goale după cele douăsprezece versuri ale Sonetului 126: „În ediția in quarto din 1609, două perechi de paranteze la sfârșit, cu spații goale de mărimea unui vers, scot în evidență în mod paradoxal lipsa versurilor 13 și 14, sugerând probabil că au fost șterse de Vreme aducând „Chiar amânat sorocul“ ei“. Interesantă este, în al treilea capitol, Sonetele
Bunul prieten al sonetului () [Corola-blog/BlogPost/339686_a_341015]
-
tocmai când se credea mai puternică. În timp ce în planul integrării culturale canadiene, Anne se simte tot mai împlinită, în realitatea identității sale se produce o disoluție a eului românesc fundamental, are loc o depersonalizare. Prezența eului românesc este pusă între paranteze, se produce o iremediabilă degradare lăuntrică. Anne ajunge să observe că în lipsa eului românesc este un pustnic exilat în Canada, devine un străin pentru ea însăși. Nemaivorbind în românește intră în deznădejdea incomunicării. Anne își confecționase o „identitate” nouă, canadiană
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
la Poliție, să se adreseze presei pentru relele tratamente la care erau supuse ea și colegele. Dar Maria nu a reacționat în niciun fel, a tăcut mâlc ani de zile, a devenit, sub tratamentele „inumane”, campioană olimpică și mondială. Între paranteze fie spus, presa repetă acum în neștire „campioană mondială absolută”, umflând semnificația. A fost campioană mondială la individual compus și pe echipe, ceea ce nu are de-a face cu absolutul: Maria Olaru nu a obținut vreo notă de 10 și
Maria Olaru – adevăruri nesincere () [Corola-blog/BlogPost/339088_a_340417]
-
talentul fără multă muncă, fără credință și responsabilitate se risipește în van. Din momentul în care ai spus vreau să scriu, nu mai cunoști odihna... și, aș adăuga, nici liniștea. Breasla scriitorilor nu este prea prietenoasă cu nou-veniții (fac o paranteză, și între ei e o permanentă învolburare)... Trebuie să-ți găsești ceva de spus, numai al tău,... hmm!!!, nu știu ce să zic. Se spune că tot ce se putea așterne pe hârtie, s-a cam spus. Și, atunci, ce mai rămâne
UN URCUS AL CUNOASTERII SINELUI de GEORGE FILIP, POET – CANADA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340767_a_342096]
-
aplaude la comandă. Dacă alinierea lor tot nu era posibilă, în comunism oamenii din cea de-a treia categorie erau trimiși după gratii (în primele două decenii), iar apoi marginalizați. După 1990, s-a încercat disciplinarea lor punându-le în paranteză opera, ignorând-o, sau, pe cât posibil, desființând-o(2). Fiind filozof, Alexandru Dragomir simplificase pe 15 iunie 2000 împărțirea oamenilor în două categorii: a oamenilor „mari” și a celor „notorii de pomană”. -În categoria oamenilor „notorii de pomană” intra cei
NOICA PRINTRE OAMENII MICI ŞI MARI AI CULTURII NOASTRE LA 25 DE ANI DE LA MOARTE de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340893_a_342222]
-
salut cumpăna fântânii din comuna Balaci, Deliorman (de ea mă agăț mereu cu disperarea înecatului)...” Printr-o tehnică specială, pe care o stăpânește cu har și meșteșug, juxtapunerea, ca procedeu literar, Theodor Răpan construiește în jurul fiecărui element al universului liric paranteze spre labirintul limbajului poetic în comunicarea cu Nemărginirea. Fascinante prin complexitate, adevăr și frumusețe, ele potențează trăirile ‒ imperfecțiuni ale suferinței ‒ dar care îl ajută să treacă punțile, până la suprema formă de existență: Poezia! Doar prin Ea poate pătrunde adânc în
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
cu drepturi depline într-o scriere, îl punctez pe frate-miu și facem Două puncte. D'abia atunci urmați voi să vă lăfăiți. Asta, până spun eu: Gata! V-ajunge! Și când vrea cerneala mea vă barez toată distracția. - În paranteză fie spus, eu ca Paranteză consider că nici nu ai fi spus aceste vorbe dacă nu era Linioara de dialog. - A vorbit și crăcănata ca să fie treaba gata - vorba lu' mătușa Rima. O să-mi chem tot neamul de Puncte și
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
scriere, îl punctez pe frate-miu și facem Două puncte. D'abia atunci urmați voi să vă lăfăiți. Asta, până spun eu: Gata! V-ajunge! Și când vrea cerneala mea vă barez toată distracția. - În paranteză fie spus, eu ca Paranteză consider că nici nu ai fi spus aceste vorbe dacă nu era Linioara de dialog. - A vorbit și crăcănata ca să fie treaba gata - vorba lu' mătușa Rima. O să-mi chem tot neamul de Puncte și s-a terminat cu voi
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
codița virgulei când am văzut cât de zvăpăiați erau. - Mă mir că nu ți-a tremurat-n cap Apostroafele atunci când erau să dărâme raftul cu tot cu cărți de ajungeam toate la Anticariat. Alt loc n-au găsit decât în bibliotecă. - În paranteză fie spus, atenție! deschid paranteza ... - Puah! Mai fă și tu o baie! - Nu fi sinonim și lasă-mă să parantezesc! Deci: ( cei doi iubiței puneau în practică un pasaj focos dintr-o carte ). Am închis paranteza. - Da, sigur! Din cartea
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
cât de zvăpăiați erau. - Mă mir că nu ți-a tremurat-n cap Apostroafele atunci când erau să dărâme raftul cu tot cu cărți de ajungeam toate la Anticariat. Alt loc n-au găsit decât în bibliotecă. - În paranteză fie spus, atenție! deschid paranteza ... - Puah! Mai fă și tu o baie! - Nu fi sinonim și lasă-mă să parantezesc! Deci: ( cei doi iubiței puneau în practică un pasaj focos dintr-o carte ). Am închis paranteza. - Da, sigur! Din cartea cea mai citită de pe aici
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
decât în bibliotecă. - În paranteză fie spus, atenție! deschid paranteza ... - Puah! Mai fă și tu o baie! - Nu fi sinonim și lasă-mă să parantezesc! Deci: ( cei doi iubiței puneau în practică un pasaj focos dintr-o carte ). Am închis paranteza. - Da, sigur! Din cartea cea mai citită de pe aici. Nu mă suportă hârtia să-i spun titlul ... - Punct și de la capăt. Omul ăsta, viitorul nostru cititor, dorește ceva de la noi. Și noi? Îi povestim porcării? - Da' cine a pomenit nene
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
năsturei, numai literatură nu? Ne-inspiratul ăsta? - Mda!...El !...E subiectiv cu noi dar, asta e! - Ia stai-stai-stai! De când a ajuns un scârța-scârța pe hârtie să ne hotărască sintaxa noastră? Păi, fără noi! ... - Hai și nu te mai umfla atâta Parantezo! Ai să plesnești și ne umpli de cerneală. Crăcănează-ți mintea și acceptă situația. Oricum, pe mine ca Virgulă nu are cum să mă evite. Sunt doar cea mai importantă în normele gramaticale și fără mine, mă suzați! da' ... - Ei
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
Acasa > Orizont > Document > ALEXANDRU MIRONOV. PARANTEZĂ AFECTIVĂ ÎN MATEMATICA VIEȚII Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ca om de știință, Alexandru Mironov descoperă valorile cu polaritate în fantezie, ale științei, plasând lumea reală cunoscută, ca subiacentă
ALEXANDRU MIRONOV. PARANTEZĂ AFECTIVĂ ÎN MATEMATICA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341915_a_343244]
-
angoasă, în ultraraționalism, cu nimic mai prejos în efectele nocive asupra umanului, decât iraționalitatea însăși. Ultraraționalismul contorsionează universul la fel de mult ca iraționalismul, iar, de aceea, o privire fantezistă și agreabilă a vieții în care ne introduce Alexandru Mironov, este o paranteză afectivă în matematica vieții!... (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Alexandru Mironov. Paranteză afectivă în matematica vieții / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1110, Anul IV, 14 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
ALEXANDRU MIRONOV. PARANTEZĂ AFECTIVĂ ÎN MATEMATICA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341915_a_343244]
-
contorsionează universul la fel de mult ca iraționalismul, iar, de aceea, o privire fantezistă și agreabilă a vieții în care ne introduce Alexandru Mironov, este o paranteză afectivă în matematica vieții!... (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Alexandru Mironov. Paranteză afectivă în matematica vieții / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1110, Anul IV, 14 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ALEXANDRU MIRONOV. PARANTEZĂ AFECTIVĂ ÎN MATEMATICA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341915_a_343244]
-
calităților și competențelor profesionale, fără analiza responsabilă a motivației și a capacității reale de muncă („Boul și pisica”). În alte poezii adaugă titlului note și scurte comentarii lămuritoare, uneori reluate pentru accentuarea concluziei, în final („Falsa percepție”), sau adaugă titlului paranteza („Poezie?”), lăsând finalului să explice nota de sub titlu, precizând că ar fi considerată de critică „cea mai bună”. În unele poezii folosește titlul-întrebare („Politician?”, „Lauda?”, „Doina falsă - de of? de jale?”), pentru ca în altele să recurgă la poante glumețe („Protecția
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
mai ales în ceea ce privește viața spirituală”. Sunt de acord cu acest aspect și-l aprob prin înclinarea capului. Când trece la „aspectele mântuirii și vieții comunitare în spiritualitatea ortodoxă” îl aprob din nou, dar numai cu privirea. Încerc să fac o paranteză pentru a sublinia ceva raportat la asocierea aspectului spiritual al ortodoxiei noastre cu Monahismul Sfântului Munte Athos, dorind să scot în evidență faptul că acolo, în mănăstirile, schiturile și chiliile de pe Muntele Athos, există un permanent dialog al iubirii în
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
dor. Vorbind despre poezia de dragoste a lui Eminescu, trebuie să începem cu copilăria pe care a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate prin frumoasele păduri ale Bucovinei. Fac o paranteză amintind că numele de „Bucovina” provine din cuvântul slav pentru fag („buk”), astfel termenul se poate traduce prin „Țara fagilor”. Nostalgia copilăriei este evocată în poezia de mai târziu O, rămâi scrisă în 1979. Poetul aude glasul pădurii care-i
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
în trupul muritor și trecător viața statornică și nemuritoare.”[38] Aici în Biserică va fi sprijinită lupta împotriva răului și a păcatului. Păcatul poate fi biruit. Lupta contra răului se întărește din relația cu Dumnezeu. Păcatul este un sistem de paranteze, iar centrul iradiant al virtuții creștine este Hristos. Întâlnirea și comuniunea cu Iisus Hristos eliberează omul de răutatea păcatului. Hristos poartă în sine lumea întreagă; așa și noi trebuie să avem conștiința lui Hristos (ICor.2,16), căci în acest
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
dă și dă cadouri cu nemiluita și mai știu eu ce. Știu pe cineva ce este ‘îndrăgostită’ de un cuplu aflat într-o perioadă de criză/etate avansată, cauză din care, asemeni acestui sfânt Valentin, îi ajută. Ca într-o paranteză, unul foarte ‘îndrăgostit’ se duce la un magazin și întreabă: ‘’aveți inimioare din acelea pe care este scris:-pentru unica mea iubire?‘’; Da, avem’’, spune vânzătorul; ‘’Foarte bine, atunci dați-mi 15 bucăți!’’ )))) Tot la fel unii băieți deșteptovicioi spun
CEVA MAI TARE ŞI DECÂT ZIUA PĂCĂLELILOR...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341642_a_342971]