45,675 matches
-
baltică"). Ceea ce poate surprinde în poeme de tipul acesta este faptul că autorul nu pare să-și pună deloc problema dacă asemenea animale hibride pot exista în realitate, ci vorbește pe același ton imperturbabil, neutru, de raport, despre întâmplări fanteziste, parcă pentru a arăta că unele stări de lucruri imaginabile ar putea fi de fapt imposibile, iar unele lumi posibile s-ar situa dincolo de capacitatea noastră de concepere. Dintr-o altă poezie, tot la fel, aflăm un fapt cu totul inocent
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
de frumos, în câte un/ punct al lumii (...)". Fragmentul trădează, înainte de orice, preocuparea sistematică a scriitorului pentru surprinderea momentului privilegiat al intersectării de planuri. Însă amalgamarea diverselor "moduri de a fi" și obstinata tentație a corporalizării inefabilului sunt permanent luate parcă în râs tăcut (ironia discretă a pasajului nu poate trece neobservată). De multe ori vom constata cu surprindere că, dincolo de desfășurările ironice de procedee în procedee, dincolo de măștile extravagante și de tonul zeflemitor al multor poeme se desfășoară spațiile ample
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
că unele sau altele dintre momentele trăite sunt într-o asemenea măsură conforme cu literatura, cu ceea ce se spune în cărți, încât pot trece drept "minciuni". Cu alte cuvinte, fatalitatea că lumea nu mai poate oferi decât repere livrești, emancipate parcă de texturile care le-au consacrat, îl împinge pe scriitor să caute un adevăr al său, situat în interstițiul dintre lume și cărți.
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
au clintit un îndreptățit orgoliu. Căci aparținea acelei aristocrații a inteligenței pe care nici viața n-o învață minte. Așa se face că deși terorizată de neliniști și griji, intimida la rândul ei fie (în tinerețe) printr-o frumusețe venită parcă din altă lume, fie la orice vârstă prin siguranța verdictelor literare, formulate autoritar. Iar adevărul este că ori de câte ori analiza o carte, numea cu desăvârșită exactitate caracterele, psihologiile, determinările, substraturile. Ceea ce n-o împiedica să fie complet dezorientată în împrejurările de
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
politică și de alte vremelnicii omenești, nu a ezitat să transmită valorile care l-au însoțit tot timpul, întăritoare, modelatoare, tânărului care se pregătea să intre într-o viață care se construia după alte calapoade. Ascultând mărturisirea, duios evocatoare, venită parcă de peste timp, instinctiv m-am întrebat: mie care mi-a fost modelul uman care mi-a schimbat sau ar fi putut să-mi schimbe viața? Nu mi-am pus o astfel de întrebare niciodată, decât, așa, uneori, cochetând cu felurite
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
ai afirmat. Desigur, pot invoca sumedenii de modele care m-au marcat, de la părinți și până la prieteni sau iubite. Dar ei erau, oarecum, firești, făceau parte din însăși existența mea. Nu veneau cu autoritatea celui care, dintr-o altă lume parcă descins, ți-a fost dat spre a-l urma. Mi-au oferit cărțile modele. Dar erau făpturi de cuvinte. Credeam în ele așa cum credeam în răsăritul Soarelui sau în duioșia bobului de rouă. Cum crezi frumuseților și minunilor Lumii. Nu
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
ia pe falset) apoi te imită cum un papagal îți cerșește bunăvoința și din nou se strîmbă la tine. Drumul Drumul e drum și atît n-are nici un țel nici început nici sfîrșit cîteodată ne-apare intimidat asudat de efort parcă ar vrea să ne spună ceva Alteori pur și simplu scîrțîie-n neștire cum o roată veche. Infirmități Această seninătate dureroasă rușinoasă cum un gheb cine-o susține cine-o laudă în depărtările ce ni s-au promis înghițite de alte
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
Emil Brumaru Cu cît te apropii de mine Ți-s mîinile parcă mai lungi Și părul e-o miere de-albine Cu care, lin, trupul mi-l ungi. Și sînii se umflă cît șoldul, Și coapsele-n ceruri plutesc. M-așează-n genunche imboldul De-a-ți pune-un sărut pămîntesc Pe carnea prelinsă-n
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11320_a_12645]
-
-l ungi. Și sînii se umflă cît șoldul, Și coapsele-n ceruri plutesc. M-așează-n genunche imboldul De-a-ți pune-un sărut pămîntesc Pe carnea prelinsă-n rușine De-aluaturi în scorburi adînci. Cu cît te apropii de mine Picioarele-ți parcă-s mai lungi...
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11320_a_12645]
-
ani nu s-a putut opri, deși n-a fost grăbit. Acum, când locuiește de mai multă vreme în ceea ce consideră a fi ultima lui Casă, locatarul simte că s-a oprit. Că a ajuns. Atât de departe încât pipăie, parcă, sub talpă, pragul lui acolo, de unde nu s-ar mai putea întoarce. Ce i-a mai rămas, de vreme ce mai departe nu mai este? I-au rămas Casele prin care a trecut, prin care a locuit, case dispărute, dar construite dintr-
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
muguri și licori, De presărat pe ramuri și-n cărți, arareori. Dar mi le-a smuls, cu-n fugler, din carne vijelia, Și-acum îmi zace-n perini, bolnavă, bucuria; în jur cu daruri scumpe din pâslă și rubine, Și parcă-nsuflețite cu-o rază de la Tine. Mă simt străin și slab, ca robul prins în fiare, Legat de brațul ei cu trei tulpini de floare. Ieri, când am vrut arșița s-o trag cu ea la umbră, Te-am auzit
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
zumzetul din jur. Mai mult ca sigur auzea, el singur, peste zgomotul traficului, tumultul surd al râului. Sau poate își privea umbra aflată jos în apa maronie și aproape sidefie din cauza luminii solare. Umbra, care vibra strunită pe oglinda apei, parcă stătea și curgea în același timp. Ca s-o vadă mai bine își pusese ochelarii. Nu dăduse încă frunza, nici măcar mugurii nu plesniseră. Vremea era rece, dar aerul era saturat de lumină, lumină care nici nu prea avea asupra a
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
spre bulbii și semințele de anii trecuți. Ulcerațiile asfaltului părea că se vindecă și ele sub soarele blând. Unul dintre acele momente ale primăverii când ai impresia că lucrurile ezită înainte de-a o lua și anul acesta de la început, parcă de teamă să nu-ți inoculeze cumva indecenta iluzie a veșniciei. Era un bătrân extrem de curat, îmbrăcat cu grijă de sine - acea eleganță puțin vetustă care se datorează întotdeauna ideii celuia în cauză că un bărbat nu poate ieși în
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
Florentina Hojbotă În ultima carte a lui Dumitru Hurubă se face simțită perspectiva autorului de cronici TV, împrumutată indirect personajului central din Natură vie cu scorpion sentimental: Coriolan Broscău decupează parcă scene din realitatea imediată și trece de la una la alta așa cum cel care are telecomanda trece de la un post la altul, preferînd să vadă și să înțeleagă lucrurile ,de dinafara lor". Funcționar și fost doctor într-o comună uitată de
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
Mihai Minculescu II. Lună caldă Este al naibii de frig în inima mea îndrăgostită de tine vită de tăiat îs, prăpădită vită de povară. Fără să clipești, piezișă privire, întotdeauna din ce în ce mai rău, urma alege. Parcă-i sfârșitul lumii: în creierul nopții, cum poate să fie luna asta caldă ca mintea coaptă. III. Mort de vis Când somnul era mai dulce slavă Domnului, slavă Domnului, am mai venit pe pământ am mai venit pe pământul plin
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
cu un subtitlu atît de baconskyan Pădurea care aude și cîmpul care vede pentru povestirea Bufnița. Bătrînul evreu ,cu ochii rătăciți în afara timpului și cu înfățișarea de muezin al cărților inaccesibile", la care se adaugă starea de catalepsie a vizitatorului, parcă ar ascunde ceva din Secretul doctorului Honigberger. Adie și alte nuanțe familiare din expresii de monopol matein: vînătorile din bălți (Farul) se desfășoară ,sub pavăza nedeslușită a unei taine" sau din figurile unor schimnici de pustă, recognoscibile la V. Voiculescu
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
a unei puteri fascinante ce nu cunoaștea împotrivire, era o nedreptate divină, o nedreptate strigătoare la cer, dar o nedreptate fără de care lumea asta s-ar fi stins treptat în inerția omogenă a unor chipuri placide în inexpresivitatea lor. Rușinată parcă de slăbiciunea pe care mi-o dovedise lăsînd un zîmbet să-i lumineze fața, Mihaela și-a scuturat din nou părul și și-a repezit semeț bărbia în față, cu același gest instinctiv prin care orice femeie se străduiește să
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
în față, cu același gest instinctiv prin care orice femeie se străduiește să pună ordine într-o ținută ce i-a scăpat într-o clipă de neatenție, pentru ca apoi, cu lentoarea ritmică a unui robot, să pornească pe trotuar trăgîndu-mă parcă în urma ei, asemeni unei umbre ce se mișca doar grație forței de atracție izvorîte din ea. Cînd mergea, simțeam din nou că nu avea nimic din cochetăria studiată a femeilor ce își fac din frumusețe garanția psihică a siguranței de
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
silnică a unei ființe căreia lumea fizică în care trăia îi pusese condiția nemiloasă și aspră de a se deplasa printre oameni în modul chinuitor al posturii bipede. Tălpile și le repezea înainte cu același gest zvîcnit și silnic, iscat parcă dintr-o laxitate inexplicabilă a unor glezne prea astenice ca să poată înfrînge presiunea aerului. Și mergînd așa alături de mine, preocupată ca nu cumva fetița să-i scape din priviri, regăseam cîmpul de forță și farmec ce emana dinspre ea, un
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
Valentin Tașcu Caz de urgență paradoxală: Marius Tupan a tipărit ,ieri" un roman care pare că ar fi fost scris ,mâine". S-ar zice că s-a întâmplat o profeție, măcar o premoniție: în Rhizoma, mai toată acțiunea parcă ar fi fost inspirată după filmul incomplet al ,răpirii din Iraq", mai degrabă din chiar scenariile pe care le-a imaginat imediat presa, scenarii care au depășit prin emoție și cinism realitatea. Mi-e imposibil să cred că romanul ar
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
rezervă vreun lustru; Curând înhăța-voi toiagul de moș: Pe Cronos, cu el, să îl mustru. Se-ntunecă ani. Zadarnic mă zbat Să-i fac mlădioși ca-n Rusalii; Torcându-le firu-n abac deochiat, Moira potrivnică prea li-i. E parcă-n invazii, cât nourii grei, Șocâții virtutea mi-au ros-o; Ca mâine, ad-Dio, superbe femei Din Buftea, din Köln, din Toboso... Decenii spre șapte-ndărăt mi-au rămas, Căznite în febră nocturnă; Estimp, o dârloagă, de-i zicem Pegas
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
Dalmația, Sacul de cânepă al sclavului, Umilința slavului, teroarea frigului, mysterium iniquitatis, toate anunță Lumina. Dar nu se știe în care ceas. Toate pregătesc Invierea. Medaliile scuipatului pe haina împăratului. 2. Vino, la Subiaco, unde croncăne inteligibil corbul lui Benedict, parc-ar emite un edict. Crux. Crevasă, Normă Formă fără formă. Forma ce-și golește forma. Aici departe de Roma. Nu în grădinile de pe Palatin unde înfloresc oleandri, iar lângă colțul casei Liviei perechile, cu masca unui zeu viclean pe față
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
pierdută, actul III, scena a treia)." (Rîsete, aplauze.) De astă dată, efectul a fost smuls în chip ,perfid", prin omiterea formulei citez la începutul fragmentului din Caragiale, strecurat cu abilitate în expunerea proprie, și prin divulgarea sursei abia la sfîrșit, parcă din îndemnul unor vechi reflexe didactice. În 1996, Ștefan Cazimir dă la iveală o nouă ediție a Alfabetului de tranziție, căruia îi anexează un Jurnal de tranziție, cuprinzînd texte cu caracter publicistic din perioada postdecembristă. ,în locul scrierii unui nou volum
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
legi de-o lume care nu mai este Pătimaș în ritmuri și în rime rare Om de meserie în slujiri terestre Și-n această clipă vezi cu-nfiorare Un apus tomnatic sângerând pe creste Și te-ntorci cu scrisu-n clasele primare Parcă de-o uimire, parcă de-o poveste Că rămâi de toate nu-i nici de mirare Prea te bat adesea bănuieli funeste Urmărindu-ți umbra singur pe-o cărare Cu ne-nduplecate amăgiri agreste Mai păzești la vie, mai închini pahare
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
care nu mai este Pătimaș în ritmuri și în rime rare Om de meserie în slujiri terestre Și-n această clipă vezi cu-nfiorare Un apus tomnatic sângerând pe creste Și te-ntorci cu scrisu-n clasele primare Parcă de-o uimire, parcă de-o poveste Că rămâi de toate nu-i nici de mirare Prea te bat adesea bănuieli funeste Urmărindu-ți umbra singur pe-o cărare Cu ne-nduplecate amăgiri agreste Mai păzești la vie, mai închini pahare Mustul se întoarce din
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]