1,958 matches
-
avem unul. LAPD l-a descoperit azi-noapte pe o costișă a râului L.A. Doctorul Layman îl rezolvă chiar acum, așa că... Danny lăsă receptorul să-i cadă din mână și pe Shortell să țipe în urma lui „Upshaw!” Goni nebunește până în centru, parcând în fața rampei morgii LAPD și, în timp ce se repezea înăuntru, aproape că se împiedică de un cadavru pus pe o targă. Jack Shortell era deja acolo, transpirat, cu insigna agățată de reverul hainei. Îl văzu pe Danny, blocă accesul în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un raport pentru Mal și Ellis Loew - prezentări rezumate ale spuselor celor trei gorile ce făceau pe santinelele la pichet. Concordau: AUFT continua să tragă de timp, membrii Teamsters voiau să treacă la cafteală, singurele noutăți fiind un microbuz suspect parcat pe Gower și un tip cu un aparat de filmat în spatele lui. Omul era genul de tocilar, purta ochelari rotunzi, gen Troțki, și fusese văzut discutând cu Norm Kostenz, liderul pichetului AUFT. Concluzia: AUFT doreau ca Teamsters să treacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să rămână pe poziții. Mă voi întoarce. *** Buzz ajunse acasă, rupse fotografia lui Dudley Smith din anuarul absolvenților de la Academia de Poliție a LAPD, apoi se îndreptă spre Chateau Marmont. Amurgul și o ploaie ușoară coborau peste lume în timp ce el parca pe Sunset, în fața intrării principale. Tocmai începea să-și facă griji în privința leoaicei, când Mal îi bătu în parbriz și se urcă în mașină. Buzz zise: — Punct lovit. Tu? — Punct lovit de două ori. — Șefu’, chestia e cu dus-întors și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
duc lipsa. Pe cuvânt. *** La sanatoriul Pacific - rapid. Buzz ieși de pe autostrada Pacific Coast și claxonă la poartă. Difuzorul de la poartă cârâi: — Da? — Turner Meeks. Îl caut pe doctor Lux. Vreme de zece secunde bune se auziră niște pârâituri, apoi: — Parcați în stânga dumneavoastră, lângă poarta pe care stă scris „Vizitatori”, traversați apoi holul și luați ascensorul până la etajul întâi. Domnul doctor vă va primi în biroul lui. Buzz se conformă, parcă mașina și trecu prin hol. Ascensorul era ocupat. O luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doi ar putea avea acces la furnizorii lui Lux. Buzz zări Purple Eagle - un bloc din beton de șase etaje, cu o serie de ornamente de crom fixate deasupra marchizei purpurii și zdrențuite de la intrare. — S-ar putea, zise el, parcând lângă altă mașină. Mal ieși primul din mașină și intră în hotel în pas alergător. Buzz îl ajunse din urmă la recepție. În holul cufundat într-o căldură înăbușitoare Mal se legitimă în fața recepționerului, un negru uscățiv, într-o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
jazz îndrăcit. Apoi văzu o serie de luminițe albăstrui pâlpâind la intrarea unei clădiri. — Trage pe dreapta. Văd locul, spuse el. Mal trase tare dreapta și, după ce parcă lângă bordură, opri motorul. Buzz arătă peste drum. — Mașina aia albă era parcată pe aleea din fața casei lui De Haven. Mal dădu din cap, deschise torpedoul și scoase o pereche de cătușe. Aveam de gând să anunț presa, dar cred că nu mai avem timp. Buzz zise: — Poate că nu-i aici. Loftis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cele cinci încărcătoare erau suficiente pentru a transforma tot magazinul de confecții și personalul venit la întâlnire în mâncare de câini. Buzz ducea arma într-o cutie pentru jaluzele înfășurată în hârtie de cadouri de Crăciun. Rabla lui închiriată era parcată pe marginea trotuarului, un pic mai la sud de Sunset. Parcarea din fața magazinului era ticsită cu tichii evreiești și porci cu puști. La ușa din față stătea un paznic care îi îndepărta pe potențialii clienții. Tipul staționat la ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ușa descuiată. *** Târându-se pe drumuri de țară, ajunse în San Fernando Valley chiar după 7.30. Deja se întunecase zdravăn, iar cerul era plin de stele. Casa lui Ellis Loew era cufundată în întuneric, iar în fața casei nu era parcată nici o mașină. Buzz se duse la ușa garajului, rupse închizătoarea ușii și deschise. Luna lumina un bec de acoperiș, aflat la capătul unei corzi. Trase de coardă și văzu ceea ce voia să vadă pe unul din rafturile de jos: două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să fure. Chiar vor construi un templu! Apoi ar veni și mai multe donații. Mintea îi sărea la nesfârșit de la o schemă încântătoare la alta. Începu să perceapă taxe conducătorilor de ricșe și șoferilor de autobuze ca să intre și să parcheze în curte, iar aceștia erau bucuroși să se supună, căci ei înșiși aveau un succes colosal solicitând o sumă fixă pentru călătoria de la bazar la livadă și înapoi. Chiar și autobuzele care duduiau pe șosele în drum spre destinații mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
le poată reciti. Chiar din primele ore a luat cuvântul un critic literar, cunoscut sub numele, dacă nu mă înșel, de doctorul Mayer. A vorbit și a intervenit de nenumărate ori în discuții, ca un ciocan, cuvintele lui te izbeau parca în cap, forțîndu-ți atenția și sco-țîndu-te literalmente din sărite prin voința pe care o avea să-ți acapareze atenția cu ideile lui. În pauză i-am luat textul tradus în franțuzește și l-am recitit; era intitulat decis și agresiv
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ȘI AR PUTEA FACE FAȚĂ TUTUROR PROBLEMELOR. DUPĂ ACEEA, NU AR MAI EXISTA NICI O DIFICULTATE ÎN JUSTIFICAREA ORICĂREI ACȚIUNI ANTERIOARE. COMPLET ÎMBRĂCAT, MARIN URCĂ PE ACOPERIȘUL CLĂDIRII ȘI SIMȚI O PROFUNDĂ SATISFACȚIE ȘI UȘURARE VĂZÂND CĂ AVIONUL LUI PERSONAL ERA PARCAT ÎN PARTEA REZERVATĂ PENTRU VIZITATORI. ÎNTR-UN FEL ERA O DOVADĂ CĂ OMUL DIN LABORATOR ERA TRASK. DATORITĂ ECHIPAMENTULUI AUTOMATIZAT DE BORD, CÂTEVA MINUTE ÎI ERAU SUFICIENTE PENTRU PREGĂTIRE. SE URCĂ ÎN AVION ȘI AJUNSE REPEDE PE O PISTĂ PARTICULARĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
fusese predat lui, ca să-l apere de sine Însuși. Blocurile de locuințe se Înălțau greoaie și masive În Întuneric. Doar felinarele răspândeau o lumină palidă, gălbuie. Numerele slab luminate de la intrările clădirilor se reflectau ici și colo pe parbrizele mașinilor parcate În stradă. Vieți automate, se gândi, vieți comode și realizate, acumulări de bunuri materiale, de onoruri, rutina hranei, banilor și-mpreunării a oamenilor prosperi, sufletul care se Îneacă sub cutele de grăsime, ritualurile poziției sociale, la asta se referea poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
chiar În acel moment. Doctorul Wahrhaftig plecă acasă cu un taxi, iar Tamar, pe care se oferise, ca de obicei, s-o lase lângă liceul Rehavia, i se alătură. Gad Eitan se strecură prin Întuneric spre străduța pe care Își parcase mașina. Iar Fima, Înfășurat În palton, cu gulerul ridicat, cu un fel de șepcuță roasă, soioasă pe cap, așteptă vreo zece minute În stația de autobuz pustie, sperând Într-o minune. Simțea nevoia să se Îndrepte spre casa lui Țvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sâmbetei. Gospodinele cărau coșuri de piață pline, negustorii ambulanți Își strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar, aproape lipită de alte două camionete la fel de ponosite. Succesul acesta Îl bucură pe Fima, de parcă ar fi anunțat vreo oportunitate care Îl aștepta. Un bărbat cu Înfățișare de est-european, palid, cu umerii lăsați, cu ochii puțin holbați, părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
până când degetele sale deveniră negre, iar paginile se umplură de pete de grăsime. În Maariv, În pagina a doua, era o informație despre un tânăr arab din Jenin care arsese de viu În timp ce Încerca să dea foc unui jeep militar parcat pe strada principală. Din anchetă reieșise, așa scria În ziar, că mulțimea de arabi strânsă În jurul tânărului care ardea Împiedicase infirmierul militar să-i acorde primul ajutor și nu lăsase soldații să se apropie de el, ca să Încerce să stingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Mi-am întors privirea de la băiatul slăbuț și cu strungăreață, transformat într-un bătrânel sfrijit din cauza pijamalelor dungate ale fratelui său mai mare, și am băgat mașina în garaj, având grijă să nu ating dubița pe care soția mea o parcase aproape de perete pentru a-mi face mie loc. Mașina de tuns iarba, greble și lopeți și alte unelte menite să păstreze ordinea stăteau agățate frumos la locul lor. M-am ridicat de pe scaun și m-am întins să îmi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
deschis torpedoul și am băgat-o acolo, apoi am trântit capacul. Ideea mi-a venit pe când treceam pe lângă gară. Am făcut o întoarcere bruscă și nesăbuită în parcare. Nu o voi distruge. O voi da altcuiva. Câteva mașini goale erau parcate într-o parte. Zona cea mai apropiată de calea ferată - unde soțiile stăteau la volan, lăcuindu-și unghiile sau citind reviste, sau spunându-le copiilor de pe bancheta din spate să nu se mai bată, în timp ce ele își așteptau soții - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
repede. M-am dus sus după cheile de la mașină și am luat și o lanternă în drum spre ușă. — Ca să găsesc întrerupătoarele în clădire, i-am spus înainte să mă întrebe ea. De data asta, parcarea era complet goală. Am parcat iar lângă peron. Sunetul făcut de ușile închise și deschise în întuneric părea un geamăt. Dintr-un salt am fost în capul scărilor. Nu aveam timp de pierdut. Am aprins lanterna și am plimbat lumina de-a lungul șinelor. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în parcarea gării, deși negasem asta. Cu siguranță putea să treacă ușor peste vizita mea neobișnuită la biserică. Am văzut din mașină Biserica Lui Hristos, care era doar la câteva minute depărtare de casa noastră, dar nu am oprit. Am parcat în fața bisericii Sf. Mihail, dar statuia lui Isus pe cruce, unde, așa cum îmi strigau băieții în batjocură în copilărie, îl pusesem chiar eu, m-a făcut să mă îndepărtez. Când am observat în oglinda retrovizoare o mașină de poliție apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întunericul. Îmi era dor să știu că soția și copiii erau înăuntru. Când am intrat pe alee, farurile luminară tufișurile. Ceva, pisica vreunui vecin sau un raton, țâșni în raza de lumină și apoi se făcu nevăzut în întuneric. Am parcat mașina lângă dubița lui Madeleine, am coborât și am intrat pe ușa din spate. Liniștea era la fel de profundă ca și întunericul. Susannah luase fetele peste noapte la ea. Acum îmi părea rău că fusesem de acord cu acest aranjament. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ochii. Parcarea gării era goală. Era prea devreme pentru navetiști. Dar sigur trebuia să treacă un tren expres care ajungea înainte de ora de vârf și care ducea oameni importanți la New York, Philadelphia și Washington. Nu aveam mult de așteptat. Am parcat într-un loc de lângă peron și am oprit motorul, dar am lăsat cheia în contact. Mașina era îndreptată spre est. Mă decisesem să o iau spre sud. O rază subțire ce anunța zorile se vedea în depărtare. Prognoza meteo fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
temeri, vechituri și praf. Ultima dată când Zachary Woolridge ajunsese la Corn Creek, campingul găzduise o reuniune a motocicliștilor posesori de Harley Davidson și singurele zgomote pe care le auzise fuseseră cele produse de tobele de eșapament ale motoarelor. Își parcase barca în linie cu alte zece ambarcațiuni gonflabile, o flotilă de caiace și o șalupă de viteză cu un căpitan cărunt, care bătuse râul mai mulți ani de cât trăiseră majoritatea celorlalți navigatori. Zach văzuse tot ce era de văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
uitat complet de râuri sau poate că a confundat-o pe ea cu unul. Zach a început să creadă că Jina era soluția pentru orice. Vânătorii și-au epuizat poveștile cu înecați, așa că l-au urmărit pe Zach care-a parcat mașina pe care tatăl și sora lui aveau s-o recupereze mai târziu. Sora lui avea să conducă înapoi, în Kimberly, în timp ce tatăl lui avea să ducă mașina lui Zach la Riggins. Reed avea să-i ia de la Vinegar Creek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
electrizantă prezență. I-di-ho ! a strigat Mary și s-a prăbușit afară din avion. Irene s-a uitat pe fereastră. Aeroportul nu era mai mult decât un drum scurt, vreo două hangare metalice și șase avioane cu câte-o singură elice parcate pe terenul de lângă. Un bărbat la vreo patruzeci de ani, cu sandale de apă în picioare și un bronz intens s-a dat jos dintr-un microbuz ca să-i întâmpine. Un terrier micuț, cu blana cenușie, a sărit și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-a furat capacele de la roți în timp ce ea și Andy dormeau, iar, a doua zi de dimineață, polițistul care locuia la două case de părinții ei i-a zis că-i deranjează pe oameni și că va trebui să-și parcheze vehiculul în afara orașului. Pearl a condus înspre North Fork și-apoi a continuat să meargă tot înainte, până când drumul s-a terminat la Corn Creek. Și-a pus fiul în rucsac, a luat scutecele, lanternele și pistolul tatălui ei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]