2,639 matches
-
Carlo, apoi, în acea zi, sosi la Roncisvalle". În paralel, episodul în care Morgante omoară o balenă, dar este imediat ucis de un rac sau cel în care Margutte "crapă de râs" literalmente au alte semnificații, trimițând mai mult la parodiile populare 220: "Dar l-a cuprins încetul cu încetul/ Un hohot crunt privind această joacă;/ Simțea că-l strânge inima, iar pieptul/ Voia și nu putea să se desfacă!"; Iar când maimuța iar le puse, bietul/ Margutte, nu mai știu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
222, își propune să preia romanul cavaleresc "din mâinile plebei", cum spunea De Sanctis, și să-l reconstruiască. Drept pentru care hotărăște să-i dea proporțiile epopeii, spre a-l face credibil, dar se strecoară, voluntar sau nu, pe teritoriul parodiei. Boiardo începe să scrie Orlando innamorato în 1479; în 1483 erau deja tipărite primele două cărți. După 1487 mai compune două cânturi și jumătate, dar nu reușește să finalizeze. Noutatea parodică a subiectului este anunțată chiar din start ("Signori și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a nu fi numaidecât fericit (nici în cântecele de gestă finalul nu este fericit; tragic ar fi un cuvânt mai potrivit pentru moartea eroilor, care, deși răzbunată de un Carol cel Mare bătrân și împovărat 224 deschizând prin asta calea parodiilor -, rămâne totuși un semn al neputinței, al fatalității destinului): "Să nu pară, seniori, minune/ Orlando-ndrăgostit cântându-l stanța,/ Fiindc'Amor mândriei jugul pune/ Când cineva i-a înfruntat speranța". Mândria, mobilul atâtor lupte cavalerești, este aici destituită din funcțiile ei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai lungim!/ Ca sub o lege,/ de ea s-aprinse pân'și Carol rege!"), pe Angelica, "în jurul căreia se învârte toată Europa și toată Asia". Eroina, care "părea luceafărul de dimineață,/ un crin de aur, roză-nfiorată!", poartă "povara" unei duble parodii: e limpede trimiterea la universul homeric ("dar pe când Elena este numai un antecedent, care rămâne fără efect în restul povestirii, Angelica este adevăratul motor al imensului mecanism", crede De Sanctis), dar și la răsturnarea funcțiilor miraculosului medieval ("este miraculosul în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic originează și linia caracterologică din romanul picaresc. Inversarea de roluri contextuală (sluga e mai inteligentă decât stăpânul) oferă premisele parodiilor desfășurate pe spațiile largi, cum sunt romanele sau poemele eroi-comice. Interesantă, din acest punct de vedere, ar fi studierea evoluției picarului în romanul francez de la sfârșitul perioadei, care și-a preluat statutul din faceție (unde l-am văzut sub ipostaza
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Francioni, 1623-1633) contribuie decisiv la instaurarea tipologiei parodice. Picarul leneș, pasionat mai degrabă de aventuri galante, rar verosimile, decât de fapte de vitejie, ba uneori chiar o "scursură a societății" oferă și el, în spațiul francez, modelul cavalerismului răsturnat, parodie a curteanului din literatura de gen (și, se subînțelege, a iubirii curtenești medievale), dar o face într-o manieră complet diferită de cea a romanului cervantesc: apelând la burlesc, dar la unul care nu-și umanizează personajul, cum se întâmplă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aleargă după Baiardo; Orlando după Angelica, iar Brandimarte, după Orlando. Vitejii sunt, ca în romanul lui Calvino, inexistenți. E o fugă generalizată, atât în căutare de aventuri amoroase, dar și de responsabilitate. Un subiect eroic tratat la modul trivial, deci parodie. O parodie care se îmbogățește însă și cu accente satirice în momentul în care se insistă asupra nebuniei personajului ce dă titlul opului. În aceeași pădure desacralizată din poemul lui Boiardo, Orlando întâlnește un tânăr sarazin rănit, pe Medoro. Îl
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Baiardo; Orlando după Angelica, iar Brandimarte, după Orlando. Vitejii sunt, ca în romanul lui Calvino, inexistenți. E o fugă generalizată, atât în căutare de aventuri amoroase, dar și de responsabilitate. Un subiect eroic tratat la modul trivial, deci parodie. O parodie care se îmbogățește însă și cu accente satirice în momentul în care se insistă asupra nebuniei personajului ce dă titlul opului. În aceeași pădure desacralizată din poemul lui Boiardo, Orlando întâlnește un tânăr sarazin rănit, pe Medoro. Îl vindecă și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cavalerii rătăcitori"232), ci și trimiterile explicite la operele parodiate. Din discuțiile pe care Don Quijote le întreține, polemizând cu preotul și bărbierul satului, cele două mari autorități citate în materie de lectură (confirmând ipotezele lui Bahtin privind bazele folclorice ale parodiei literare), reiese că demonetizarea va viza prezențe legendare din acele romances viejos (cântece bătrânești) spaniole, inspirate, la rândul lor, de ciclul romanelor ce-l au drept protagonist pe Roland/ Orlando ("Se împăca mai bine cu Bernrado del Carpio pentru că, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Punctul de plecare al romanului Don Quijote l-ar putea constitui, de fapt, orice operă din registrul celor ce valorizează codul de comportament cavaleresc, dar dincolo de acestea, există numeroase pasaje, episoade și situații care depășesc cu mult intențiile declarate ale autorului, parodia simțindu-se la ea acasă în lumea ficțională "de gradul al patrulea" cum avea să numească Mariana Neț imaginarul personajului Don Quijote, considerându-l, în sine, o parodie a înseși operei în care el "viețuiește". Scopul declarat de autor, care semnează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
numeroase pasaje, episoade și situații care depășesc cu mult intențiile declarate ale autorului, parodia simțindu-se la ea acasă în lumea ficțională "de gradul al patrulea" cum avea să numească Mariana Neț imaginarul personajului Don Quijote, considerându-l, în sine, o parodie a înseși operei în care el "viețuiește". Scopul declarat de autor, care semnează Prologul dedicat "cetitorului lipsit de alte treburi" conștient că nu este altceva decât "tatăl vitreg al lui Don Quijote", adică tatăl lui adoptiv, preluându-l ca imagine din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ți lipsesc de început de carte, și care trebuie să fie scrise de oameni cu greutate și cu titluri, poate fi lecuit dându-ți dumneata singur osteneala să le faci". Îi recomandă nu un plagiat, nu o pastișă, ci o parodie căci, dincolo de a se angaja într-o critică a celorlalte opere, parodia rezistă în fața publicului mulțumită elementelor de creație pe baza unor modele pre-existente, bucurându-se, cum am văzut, ca o condiție sine qua non, de "greutate". Intertextualitatea trebuie de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de oameni cu greutate și cu titluri, poate fi lecuit dându-ți dumneata singur osteneala să le faci". Îi recomandă nu un plagiat, nu o pastișă, ci o parodie căci, dincolo de a se angaja într-o critică a celorlalte opere, parodia rezistă în fața publicului mulțumită elementelor de creație pe baza unor modele pre-existente, bucurându-se, cum am văzut, ca o condiție sine qua non, de "greutate". Intertextualitatea trebuie de asemenea să vizeze autori mari (recomandați pentru început sunt doar Esop și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și în Spania păturilor largi de populație, nu numai în cler. Ea se va îmbina, cum se întâmplă demonstrativ și în acest scurt episod introductiv, cu limbajul neintelectualizant al vulgului (fapt evident în verbalizarea agresivă din citatul de mai sus). Parodia devine situaționare și semn lingvistic, prin punerea stilului grav, nobil în situația de a fi folosit de către vulg, într-o circumstanță neilustrativă moral, cum este și cea descrisă de alter-ego-ul cervantesc. "De vine vorba despre puterea morții, numaidecât să sari
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să sari cu Pallida mors aequo pulsat pede pauperum tabernas,/ Regumque turres", respectiv cu versurile "Palida moarte bate cu aceeași lovitură de picior și la colibele săracilor,/ și la turnurile regilor" din Odele lui Horațiu (Cartea I, oda IV)238. Parodia lucrează în roman și prin intermediul ironiei, codificarea practicată de Cervantes urmând să se supună întotdeauna regulilor dublului înțeles. Atunci când autorul dorăște, spre exemplu, să aducă în discuție intervenția divină în destinul oamenilor (laitmotiv al întregii literaturi pre-cervantești), o va face
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și trimiteri din care rezultă neobișnuita (pentru acea epocă) pluralitate de sensuri a unui roman ce a pariat mai degrabă pe nuanța parodistică decât pe referințele precise la mode/ modele precise, intuind, poate, că le va depăși. Sub acest aspect, parodia se alătură, în romanul cervantesc, ludicului: chiar prim-planul textual pe care ni-l propune textul emis de autor își conține, câteva pagini mai încolo, propria negare. Ca într-un joc de șah, ni se dezvăluie "mișcarea inteligentă", abilă de-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rezultată în urma unei falii care se adâncește între perspectiva naratorului, cel care aparține unei lumi metatextuale de gradul al treilea, și perspectiva personajului Don Quijote, cavalerul rătăcitor și "rătăcit". "Lumii de gradul întâi a Spaniei renascentiste", detaliază Mariana Neț în subcapitolul "Parodia rezultat al discrepanței perspectivelor" din volumul O poetică a atmosferei: "Don Quijote îi aplică structuratorii romanelor cavalerești, deci ai unei lumi de gradul al doilea, aflată în competența sa culturală, căreia personajul (asumă că) îi aparține explicit și care, ca urmare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
drept pedeapsă că vrem să-i osândim, trimițându-i pe ceea lume!"240, îl îndeamnă chelăreasa lui Don Quijote pe preotul convocat să-i purifice sufletul de blestemele lecturii. Arderea cărților poate fi interpretată, pe plan simbolic, drept o purificare, prin parodie, chiar a operei de față. Din perspectiva acestei mulțimi de gradul al doilea", continuă Mariana Neț, "personajul construiește o lume de gradul al patrulea imaginară pentru toți ceilalți actanți, însă actuală pentru el, în care încadrează toate elementele mulțimii de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nostru nu le mai poate domina (hanul devine castel, oile sunt armate, morile de vânt au chip de uriași etc.). Constantele parodice ale romanului cervantesc au fost analizate de formaliști, din rândul cărora Bahtin vorbea, referindu-se la Don Quijote, despre parodie ca gen în sine, nemailuând în calcul doar specia (în sens strict, romanul). Observând că niciodată "genurile parodice nu se încadrează în acele genuri pe care le parodiază"241, deși reproduc, formal, operele parodiate, acesta "deconspiră" însăși esența fenomenului: operele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nemailuând în calcul doar specia (în sens strict, romanul). Observând că niciodată "genurile parodice nu se încadrează în acele genuri pe care le parodiază"241, deși reproduc, formal, operele parodiate, acesta "deconspiră" însăși esența fenomenului: operele rezultate în urma parodierii sunt "parodii în sens strict" și nimic altceva. Nu este uitată nici literaritatea textului parodic. De pildă, sonetele cu care se deschide romanul, "deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le putem în nici un caz încadra în genul sonetului. (...) În sonetul parodic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romanul, "deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le putem în nici un caz încadra în genul sonetului. (...) În sonetul parodic, forma sonetului nu constituie un gen, adică nu e forma unui ansamblu, ci obiect de reprezentare; aici, sonetul este eroul parodiei (...), mai profund sau mai superficial, în fața noastră nu se află un sonet, ci imaginea sonetului". Prin parodie, celelalte genuri se "romanizează", ajungându-se, treptat, și la o autocritică pe care, onest față de el însuși, romanul și-o va face prin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
În sonetul parodic, forma sonetului nu constituie un gen, adică nu e forma unui ansamblu, ci obiect de reprezentare; aici, sonetul este eroul parodiei (...), mai profund sau mai superficial, în fața noastră nu se află un sonet, ci imaginea sonetului". Prin parodie, celelalte genuri se "romanizează", ajungându-se, treptat, și la o autocritică pe care, onest față de el însuși, romanul și-o va face prin autoparodiere, certificându-și permanenta devenire. Și Victor Șklovski, care urmărește procedee specifice acestui fenomen în romanul clasic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pare să se fi șters. Istoria literară are însă obligația de a o consemna, arătându-i atât împlinirile, cât și redundanțele. Printr-o asumată complicitate cu propriul conținut, romanele parodice renascentiste târzii, semnate de Rabelais și Cervantes, dau senzația de parodie și, în același timp, de original. Aici rezidă vocația creatoare autoironică pe care o îmbracă ele "prin generozitatea cu care se alătură greșelii pentru a o ridiculiza; o ruinează nu atacând-o frontal, ci indirect, dându-i o mână de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și să o ridiculizeze. Rabelais nu face altceva decât să îi imprime și sensul celui ce își iubește și își trăiește viața frenetic, conform principiilor epicureice. Romanul abundă în descrieri ale cinelor pantagruelice și ale momentelor "meditative" post factum, posibile parodii ale Banchetului platonician, pe care autorul nu o dată îl citează, sau intrate pe linia amintitei Cena Trimalchionis din Satyricon. Până și călugării simt nevoia să locuiască în această lume (în capitolul X din Cartea a patra, călugărul Jean invocă divinitatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
simțit nevoia să-i concretizeze o explicație în cartea referitoare la geneza și aventurile lui Gargantua, în care modelul popular transpare cu o mai mare claritate și care i-a adus cu adevărat succesul așteptat. Un nou joc (o altă parodie?), întrucât Preaînfricoșata viață a Marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel se vrea a fi nu o continuare, ci o introducere la volumul care îi era, din punct de vedere cronologic, anterior. Se respectă și aici întocmai tiparul biografic al narației: prezentarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]