1,707 matches
-
sunt rautăți gratuite. Sau mai degrabă sunt observații valabile pentru orice om, dacă are curajul să se examineze fără menajamente. Poate ca ai dreptate: aș vrea să pot privi marea în tihnă. Cred că privind marea sau ascultând muzică bună, parvin să ajung, numai atunci, la extaz, să nu mă mai întrerupă spiritul critic ce-mi distruge de obicei orice bucurie. - Mă întreb uneori dacă ești om. Am iubit o mașinărie. Oricât desubtilă ar fi, îi lipsește singurul lucru care interesează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe-atunci că n-aveam să pot ieși din țară niciodată), am suferit câinește câteva săptămâni, apoi am uitat. I-am trimis scrisori știind sigur că nu vor ajunge la ea, după cum nici o scri soare din Haifa nu mi-a parvenit vreodată. Povestea mea are un epilog petrecut cu zece ani mai târziu. Era în timpul războiului din Golf. Saddam reușise să trimită câteva rachete anemice, care au căzut pe pământ israelian. Ascul tam placid știrile la BBC, unde câțiva martori, evrei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Proză cu zorzoane, După toane. Scrisu-i pare-o glumă, „Talentu”-și consumă, Și nu face economie La hârtie. Opera-i „magnifică”, Ce se vrea artistică, Numără, fără imagini, Mii de pagini. Aleargă de zor, Să găsească sponsor, Cartea să-i parvină În vitrină. Satul în tranziție Cum se știe, în multe sate Drumurile-s desfundate, Dar primarul și-a durat Un adevărat palat. Fostul cămin cultural Devenit „Disco-central”, Dă o muzică nebună, Ca tot satul s-o audă. La programul prelungit
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ideoplan”. Complexul „barbarofil” și antioccidentalismul - colorat naționalist sau bolșevizant - sînt ingredientele particularizante ale imaginii oferite avangardiștilor români de către avangarda „zenitistă” sîrbă. Percepția modernismului sloven este, în revistele românești de avangardă, grevată de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale parvin exclusiv mediat, prin intermediul unor publicații occidentale. În Contimporanul nr. 81, o notiță despre Der Sturm, salută numărul special dedicat avangardei „slavone”, textul încheindu-se pe o notă din care transpare frustrarea nerecunoașterii internaționale a mișcării moderne autohtone: „Der Sturm consacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vremea-n glume cu retorici de golani. După ce ne-azvârl în criză, ne privează de valori Și ne înrobesc cu taxe, tot pe noi ne scot datori?! Cum să lași destinul țării și tot sufletul din ea În răspunderea acestor parveniți de mahala?! Să nu ne-amăgim cu gândul că doar ei sunt vinovați, Ci tot neamul ce trăiește de la Istru la Carpați; De la Bărăganul negru până-n tulburata mare, Suntem victime-ale unei tehnici de manipulare. Pașii noștri-nceți și siguri ne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
spus unchiu-meu... Serios! îl asigură grav Cartojan. Cică s-au ridicat ungurii și-au dat jos guvernul comunist de la Budapesta... Și se mai zice că toată răzmerița a pornit de la studenți... În următoarele zile, pe diverse căi, continuară să le parvină tot mai multe zvonuri în legătură cu evenimentele din Ungaria, încetul cu încetul confirmate, cu zgârcenie și trunchiate de cenzură, chiar de radio-ul și de presa din RPR, dar mai ales de acei colegi care aveau rude la granița de vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zile În urmă. Primul gînd care venea cuiva În minte cînd intra În locuința familiei Le Bihan era că nu fuseseră strînși la pungă. Al doilea, că aveau un gust pronunțat pentru sclipici și artificial. Totul mirosea din plin a parvenit. Construită prin anii ’70, casa, situată În preajma fabricii de faianță, era o clădire impunătoare În stil neo-breton. Cele două turnulețe care o străjuiau nu se datorau vreunui capriciu de arhitect, ci voinței nedisimulate a Yvonnei de a rivaliza cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu mai poate fi nicidecum condus! Nu-mi mai spune nimic, nu-l mai Înțeleg, mă Întreb dacă nu cumva Își pierde mințile! Căutați-l, faceți ceva În loc să stați aici prostește! Lucas, oripilat, se chinuia să Înțeleagă informațiile care Îi parveneau prin telefon. Se Îndepărtă cîțiva pași și Îi făcu semn Mariei să vină după el. - Iahtul nu răspunde la apelurile radio, radarul de supraveghere a localizat un vas În derivă În sectorul Iroises, dar cu ceața asta s-o tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În voia chefuirii. Speră ca ai săi colegi să nu afle niciodată de acea aventură. Petrecu mai bine de un ceas pregătind actele pentru prima reuniune a Consiliului. Încă Își mai ticluia În minte incipit-ul discursului său când Îi parveni raportul asupra membrilor celui de al Treilea Cer, pe care Îl ceruse. Așa cum Își Închipuise, oamenii erau cu toții maeștri În Arte, posesori de licențe de predare eliberate de universități prestigioase. Cel mai vârstnic era Bruno Ammannati, care locuise vreme Îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mărgini el să răspundă. Poate că ai dumitale concetățeni nu știu ceea ce știm noi. Ne Întrebăm de ce un om care și-a administrat atât de prost propriul avut ar trebui să exceleze În gestionarea lucrurilor publice. Iar acum ne-a parvenit știrea că te interesezi de o crimă. Pierzania pare să te urmărească, messer Alighieri, așa cum umbra unui câine urmărește câinele. — Sau așa cum pașii morții Îi urmăresc pe ai celor care Îi sunt nesuferiți lui Bonifaciu, În orașele lui creștine. Cardinalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mare meci, dom’ Colonel, și unde mai pui că după cum stau lucrurile, e aproape sigur că la sfîrșitul celor nouăzeci de minute o să vedem și prelungiri. Astea-s baliverne, reia Bătrînul, notițele lor contra notițelor lui Roja, care i-au parvenit direct dintr-o sursă de încredere, un prieten care a fost acolo, absolut obiectiv. Adică și-o trăgeau pe la spate fără scrupule, dom’ Colonel, numai un orb nu și-ar fi dat seama, cu mențiunea că Securitatea a avut întotdeauna
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am încerca la omuleții verzi... zise șovăitor Dromiket 4. Pe la ei trece multă lume. — Ce să căutăm acolo? întrebă Felix S 23. Cu diurna noastră abia dacă putem plăti intrarea. — Cine-s omuleții ăștia verzi? se interesă Getta 2. — Niște parveniți, răspunse comandantul Felix S 23. Au o stație interplanetară cu chestii de-alea, restaurante, baruri, ruletă, orășelul femeilor, talciocuri, jocuri mecanice, PECO, tot soiul de prostii. Le-a explodat sistemul solar și de atunci s-au mutat pe stația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fața curată din afacerea asta murdară în care ai picat fără să vrei. N-are rost să-ți legi soarta de soarta mea din moment ce eu am ratat ținta. A, da, în cazul că aș fi reușit, atunci aveai șanse să parvii, pentru că te-aș fi făcut colaboratorul meu cel mai apropiat, jur, intimul meu. Te-aș fi primit uneori seara în sala cu oglinzi, ți-aș fi oferit prilejul să dormi o noapte în cortul de tuareg, ca să te poți lăuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a prevăzut consecințele catastrofale ale conflictului european mai curând decât majoritatea englezilor. La numai două zile de la declararea stării de război, Îi scria prietenei sale Edith Wharton, ca și el anglofilă și francofilă (neștiind când și unde avea să Îi parvină scrisoarea, căci se afla cu mașina undeva, În Spania, când se făcuse mobilizarea și expirase ultimatumul): „Mă simt aproape insuportabil Împovărat de această prăbușire a civilizației noastre“, după care a rămas definitiv Într-o stare de tulburare mentală paroxistică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că ești atât de departe, nu-i așa?“ -, cărora el nu le răspunsese, iar În corespondența lor, lăsase să plutească eventualitatea unei revederi la Roma, dar nu făcuse niciodată nimic pentru a o pune În practică. De aceea, când Îi parvenise vestea morții ei, simțise, pe lângă durere, și o oarecare vinovăție, de care se eliberase promițându-și că Îi va imortaliza spiritul În opera lui, În special prin eroinele lui. Istoria pe care i-o relatase lui Du Maurier, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din spusele celorlalți participanți - Alexander și restul actorilor, prietenii prezenți În public și persoane pe care În momentul acela nu le cunoștea, pe care avea să le Întâlnească abia peste luni sau ani, sau ale căror amintiri aveau să Îi parvină la mâna a doua, prin intermediul unor cunoștințe comune, ori În jurnale și biografii, citite la mult timp după eveniment. Era conștient că, În timp ce el traversa și retraversa spațiul dintre De Vere Gardens și Piccadilly În ziua aceea nesfârșită de sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Tabrizul era un oraș somnambul, iar cei doi prieteni îi serbau insomniile. Doar că după nopțile lor de plimbare și de discuții, Omar umbla toată ziua mahmur, ca o bufniță care nu îndură lumina. Se roteau toată seara pe lângă Liceul Parvin și pe la Mausoleul Poeților ori ieșeau spre apă, ca să vadă soarele dispărând sub sclipirile de metal ale râului Ab Nahand ori între grădinile de frasini și ulmi ale Parcului Națiunii. În Tabriz, Omar încercase beția nevinovată a cafelei și a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îmbogățiților de război și vilele ascunse de ziduri ale noilor demnitari încercau să se piardă sub acest aer patriarhal. Lavasanul creștea încet: era scump să trăiești acolo, între familii ale vechilor dailamiți, precum clanul lui Seyed Hamed Miri sau Ali Parvin, care erau școliți și cu stare. Ei îi aduseseră și pe alții, ca și breslele de pietrari care împodobiseră împrejurul cioplind în versantul de rocă. Nu era nimic mai stupid decât să sfârșească acolo unde își doriseră cândva să se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
am pomenit În această carte aleg să trăiască astfel nu neapărat dintr-un resort compensator. „Un general, un savant, un ministru se consacră acțiunilor, operelor proprii plasându-și acolo orgoliul sau setea de a domina ș...ț. Pentru mulți, a parveni Înseamnă a deveni un personaj consacrat prin onoruri, funcție, importanță efectivă a unui rol social. Sigur că și dandy-ul vrea să «ajungă» la o putere, la o dominație, dar nematerializate În vreun fel, care nu se bazează niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atât. Altele glăsuiau despre mândria romanilor: „Nicicând un neitalian nu va veni să se așeze pe tronul lui Petru!“ Oprisem orice învățătură, orice studiu, consacrându-mi timpul acestei lupte. E adevărat că eram corect retribuit. Cardinalul Giulio făcea să-mi parvină importante sume de bani însoțite de scrisori de încurajare. Făgăduia să-și arate întreaga recunoștință de îndată ce se va fi schimbat norocul. Așteptam clipa asta cu nerăbdare, căci situația mea la Roma devenea precară. Un preot care-mi era prieten, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
temea în asemenea măsură de otomani, singurii care promit să-i redea odată și odată orașul. — Nici Maddalena nu izbutește să înțeleagă. Ea ar vrea ca toți andaluzii, evrei sau musulmani, să fie entuziasmați aidoma ei de fiecare dată când parvine știrea unei victorii otomane. Și se miră că rămân atât de rece. — Ai de gând să-i explici acum? Abbad vorbise cu glas scăzut. Am răspuns pe același ton: — Îi voi spune totul, treptat și cu încetul. Nu-i puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
magazia aeronavei, probabil că la plecarea din București s-a produs o Încurcătură - regretabilă, evident -, oricum nu trebuia să mă alarmez, totul se va remedia În cel mai scurt timp cu putință, este suficientă o adresă și obiectele Îmi vor parveni prin grija și pe cheltuiala companiei, care Își cere scuze etc., etc. N-aveam de ales, așa că am lăsat adresa de la hotel, Carbonnaire 8, și m-am grăbit spre sala de așteptare, căutând cu privirea pe cel despre care știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spațiu interzis, de ce nu apelaseră la soluția radicală despre care Îmi vorbise doctorul Wagner: lichidarea? Era mai simplu și mai sigur, nu? - Mi-am pus și eu această Întrebare, a mărturisit Eva. Hotărârea nu a fost luată În Consiliu, a parvenit direct de la cel pe care toți Îl cunoaștem sub numele Magistrul. El decide atunci când membrii Consiliului nu se pun de acord În vreo chestiune. Probabil că Zoran are dreptate: s-a ajuns la concluzia că ești mai util viu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
voiam să mă las atras de elanuri triumfaliste facile. N-aveam aici nici un mijloc la Îndemână să verific, și chiar dacă m-aș fi aflat la Biblioteca Academiei Regale din Londra, șansele erau aproximativ aceleași. Cum se poate verifica un Înscris parvenind de la o organizație secretă, cum părea a fi acest Centrum de care nu auzisem niciodată până atunci? Și, slavă Domnului, mă ocupasem destul de mult de zona ocultă a istoriei, chiar prea mult, după părerea unor confrați. Mă rog, era punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi o Întrebare la fel de bună ca oricare alta. - Mi-e greu să-ți răspund - și sincer, pe deasupra - În absența elucidării prealabile a termenului „aici”. Ce știi, ce-ți imaginezi sau ce deducții ai făcut apropo de acest „aici”, unde ai parvenit cu sprijinul meu direct și neprecupețit? Avea domnul Howard talentul să Întoarcă orice răspuns Într-o Întrebare, ceva de speriat! Acum, deprinderea cu pricina mă ajuta Însă. Cu asta vrusesem să Încep, de fapt. - Știu că mă aflu la sediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]